ANAF, "o instituție absolut politizată" care protejeze societățile cu capital majoritar de stat

După un an 2024 electoral, mulți se așteaptă ca 2025 să fie din punct de vedere economic dificil pentru România. Deja celebra ordonanță denumită informal "Trenuleț" a arătat direcția. Anul acesta îngheață pensiile și salariile bugetarilor, crește impozitul pe dividende, dispar facilitățile din IT, construcții și agricultură.
Despre perspective discutăm la "Matinal" alături de profesorul Mircea Coșea, doctor în științe economice. Bună dimineața!
Bună dimineața! Sărut mâna! Şi La mulți ani!
La mulți ani! La mulți ani! Să fie un an bun pentru noi toți! Dar a început, așa cum știm, cu Ordonanța "Trenuleț". Ce efecte vor avea până la urmă aceste măsuri?
Efectele sunt multiple și sigur că la prima analiză par să fie negative. Ele sunt negative pentru că anul 2024 este un an foarte important, pe care ar trebui să îl discutăm cu mai mare atenție. După criza COVID, economia României începuse se revină, a mers bine. Anul 2024 a fost un an în care economia a fost sabotată de politic. Politicul a făcut greșeli foarte mari numai pentru a obține voturi. Nu vorbesc numai de îndatorarea care a fost din ce în ce mai mare, de faptul că deficitul. comercial a fost mare, dar și de faptul că s-a practicat un fel de propagandă economică, nu măsuri economice. Să ne amintim că un an întreg am fost bombardaţi de o propagandă economică privind legea pensiilor, care ar fi trebuit să fie o bunăstare pentru toată populația pensionară, dar, de fapt, era, nu știu cum să spun, un exercițiu aritmetic, pentru că, de fapt, el n-avea finanțare și lucrul ăsta s-a văzut la 1 ianuarie, când au fost înghețate. Ce se va întâmpla în 2020 este previzibil, adică, lucrurile vor merge greu. Pentru că există siguranța, n-avem cum să spunem altfel, că va avea loc o scădere a puterii de cumpărare. Or, pe noi asta ne interesează în primul rând. Avem o creștere a accizei la carburant, care deja a intrat în acțiune de la întâi. Avem toate efectele acestor impozite și taxe, pe care le vedem acum ca fiind o dovadă a minciunii celor care nu conduc. Pentru că, deși vorbim de tatuaje pe mâini şi de fel de fel de promisiuni care ni s-au făcut că nu vor crește impozitele și taxele, ele au crescut, veniturile au rămas stabile, ceea ce înseamnă că puterea de cumpărare scade, pentru că în formă nominală un venit care rămâne stabil, fi el pensie, fie salariu, scade ca putere de cumpărare, pentru că inflația există încă; și există chiar încă o tendință, e adevărat slabă, dar există o tendință de creștere, dobânzinle vor fi mai mari, pentru că e o legătură clară între inflație și dobânzi și toate lucrurile astea până la urmă vor cădea pe cetăţeanul de rând, pentru că societățile, producătorii, mediul de afaceri, chiar dacă vor accesa aceste impozite și taxe, în sensul în care unii le vor accesa pentru că pot să le acceseze, alții vor dispare, deja numărul de firme în faliment e mare, şi cei care le accesează, cei care le suportă, plus salariul minim european vor ridica prețurile produselor și tarifele la servicii, deci, tot cetățeanul va fi cel care va fi asuprit, să zicem. Însă să știți că eu am o anumită notă de optimism. Noi suntem într-o perioadă în care nu observăm foarte bine, pentru că nu se analizează lucrurile astea. Mai scriu unii pe aici, pe acolo niște lucruri interesante, dar realitatea este certă. Avem un foarte puternic trend de dezvoltare, care a început să fie vizibil. A început să fie vizibil în sectorul activității private, în principal al investițiilor private. Capitalul românesc a început să se miște. Sunt investiții care se fac în țară, sunt investiții și în străinătate, altele foarte spectaculoase, își cumpără echipe de fotbal unii oameni cu putere economică în România. Există, deci, o dezvoltare din punct de vedere al calității și al puterii de acțiune a capitalului românesc, care, sper eu, sper să găsească căile pentru a trece peste această situație neplăcută, încercând să retehnologizeze, încercând să revină la cheltuielile cu tot ceea ce înseamnă organizare, management și alte lucruri care pot reduce pe ansamblu costurile şi, ceea ce cred că ar trebui să fie la ordinea zilei și toată lumea să se gândească la asta, ar menţine locurile de muncă. Pentru că, după o perioadă în care România n-a avut probleme cu locurile de muncă, cu șomajul, încep să apară elemente îngrijorătoare. Unele firme străine își închid activitatea și aici trebuie să spunem foarte clar nu pentru că nu au condiţii în România, nu, să nu ne plângem așa fără rost, ci pentru că mama acestor societăți, care de obicei este în sectoarele industriale din autoobire și care se află în vestul Europei, au probleme, au probleme mari cu cererea, cu transformarea automobilelor de la carburant la electricitate, deci, lucrurile astea se văd până la urmă și filialele pe care le au și în comenzile pe care le dau în țări diferite, printre care și România. Dar încep să se închidă unele. Lucrul ăsta ar trebui să mai fie pus și într-o altă perspectivă. Slavă Domnului, până la urmă, că avem intrarea în Schengen, care ne va ajuta foarte mult.
Exact. Voiam să discutăm și despre ce înseamnă, mai ales pentru economie, intrarea în Schengen. Dar între timp, să nu uit, Consiliul Economic și Social, format din sindicate și patronate, a dat aviz negativ măsurilor de austeritate. Știm bine că CES-ul are doar un rol consultativ. Toată lumea urmărește și se vorbește despre reducerea deficitului bugetar prin Ordonanța "Trenuleț". Se putea face și altfel?
Da. În primul rând că aceste măsuri nu vor avea impact foarte mare asupra deficitului, cel mult cu 1% din deficit. Se putea face altul și este curios că ordonanța de urgență nu spune nimic despre asta. Sunt două lucruri importante. În primul rând, o nouă politică fiscală, care ar fi trebuit să nu apese mai mult pe mediul de afaceri, pentru că mediul de afaceri lăsat să acționeze liber ar fi putut aduce la buget mai mulți bani, asta e clar. Aici mai adaug încă ceva, o politică mai deschisă a ceea ce înseamnă diplomație economică, adică, atragerea de capital străin în România, și poate să ne gândim și la ceea ce fac polonezii și /.../, și anume, la capital străin extracomunitar, pentru că acolo s-ar fi putut aduce mulți bani din Asia de Sud-Est, așa cum au făcut ungurii, polonezii, fără să își schimbe foarte mult orientarea pro-europeană, nici nu e vorba de așa ceva, nu e aici o chestiune ideologică. Iar lucrul cel mai important este veriga între venituri și cheltuieli, care înseamnă ANAF, colectarea. Or. aici nu s-a făcut nimic și nu se spune nimic despre asta. ANAF-ul este o instituție în mare parte politizată, care are ca scop să protejeze societățile cu capital majoritar de stat, care de regulă sunt evazioniste. Nu are curajul și nici forța să atace optimizarea fiscală a societăților cu capital străin şi a multinaţionalelor. Nu are informatizare, promisă de vreo 20 de ani, dar încă nu e operațională. Deci, ANAF ar fi putut să fie perfecționat, nu cu mulți bani, nu în termen lung, și ar fi adus procente în plus de colectare, ceea ce ar fi redus și deficitul bugetar.
De ce credeți că nu se mișcă lucrurile la ANAF?
Nu se mișcă pentru că, repet, este o instituție absolut politizată, oameni nu foarte bine pregătiți, funcțiile pe care le au acolo sunt mai mult politice decât operaționale. Nu are sursa necesară de finanțare, nu are oamenii care ar trebui să îi aibă, nu are conceptul de funcționare ca îl alte ţări moderne, care înseamnă nu alergarea pe stradă după copiii ăia care duc pizza, înseamnă parteneriat cu evazioniștii, în sensul în care trebuie să îi înveţe, să îi urmărească, să le dea consultații, ca să înceapă din ce în ce mai mult să aducă bani la buget. Și mai este încă o cale, pentru că, probabil, timpul se scurge și nu vreau să o omit, reorganizarea sectorului bugetar. Aici nu se face nimic, se promite doar, că se vor reduce secretarii de stat, că se vor comasa anumite societăți care gravitează în jurul guvernului, comitete, fel de fel de sisteme de-astea de lucru, pe care nici nu le cunoaștem, nu au nicio recunoaştere, n-am auzit de ele, dar până la urmă asigură un venit oamenilor de partid. Iar marea problemă care ar fi rezolvat de mult timp bugetul ar fi fost reforma administrativ-teritorială, pentru că aici se scurg mulți bani, se pierd mulți bani. Trebuie o nouă organizare, modernă, prin micșorarea ordonatorilor de credite. Aici am avut întotdeauna o problemă foarte sensibilă cu minoritățile, dar dacă acum s-ar aborda această problemă, având UDMR în guvern, poate s-ar soluționa niște negocieri foarte atent făcute și această problemă care aduce României pierderi foarte mari.
Dar, domnule profesor, avem alegeri și anul acesta, alegeri prezidențiale. Vor produce efecte asupra economiei?
Sigur că da, vor produce și eu sper să fie cât mai repede stinse, pentru că aceste efecte, cum spuneam, creează un haos - îl vedem și noi în fiecare zi, pentru că anul trecut a fost atât de gravă situația economică și în general această situație pe care oamenii au început să o înțeleagă, și anume, aroganța celor care au condus - plimbări cu avioane, fel de fel de rude, prieteni cu bani, cu fonduri europene, toate astea au dus la căutarea unei alternative. Dacă a câștigat altcineva, nu-i dau numele, a câștigat nu neapărat, nu că era pe TikTok-uri, ci pentru că lumea a vrut altceva, pe altcineva. Acum, nu știu dacă această alternativă e cea mai bună, pentru că acest altcineva nu prea are soluții, dar oricum lunile care vin vor fi luni foarte calde, ca să zic așa. Deja unii ies în stradă, țipă, alții sunt foarte nemulțumiți și de felul cum s-a rezolvat problema pensiilor. Deci, vor fi câteva luni de zile până la alegeri de mișcări, poate mișcări chiar mai importante decât cele pe care le vedem acum, pe străzi, greve... Sigur că asta este o chestiune care aduce greutate în economie, dar concluzia este asta: lucrurile nu pot să meargă bine, e clar, nu pot să meargă bine. Vor fi luni și un an foarte greu, dar măcar să fie un an, să nu fie mai mulți ani. Or, ca să fie un an, adică acest an de sacrificiu să aibă rezultate, trebuie să ai încredere în cei care gestionează acest an. Or, din punctul meu de vedere, aici există o problemă, pentru că cei care au făcut greșeli, greşeli mari, fiscale, de propagandă economică ș.a.m.d. în vechiul guvern sunt și acum în guvern, e aproape același guvern. Oare putem să avem încredere în oamenii care au greșit că vor acuma să îndrepte lucrurile în așa fel încât să nu greșească din nou?
Știți cum se spune, din greșeli se învață. Important e să nu le repetăm.
Aşa e, dar sunt oameni care deja au învățat. Sunt specialiștii români care există, sunt oameni foarte bine pregătiți în România, în mediul privat mai ales. De ce nu sunt consultați, de ce nu sunt atrași? Atunci când s-a discutat ordonanța, mediul privat a trimis o scrisoare. Nu știu dacă toată lumea a fost atentă la această scrisoare. Această scrisoare era de fapt un manual de ceea ce trebuie făcut. De ce nu se ține seama de asta? Erau niște propuneri care nu duceau la sacrificarea veniturilor populației. Dar mă rog, fiecare are vederea lui, fiecare se ambiţionează să-și păstreze locul politic și beneficiile pe care le are. Dar asta va costa foarte mult ţara, dacă acest an nu este un an de sacrificiu, ca să vorbesc așa, în termeni nepotriviţi, de sacrificiu benefic, adică măcar din '26 să avem un buget mai bine organizat.
Cunoaștem această sintagmă, un an de sacrificiu. Cu mulțumiri, vom mai discuta pe seama efectelor produse de Ordonanța "Trenuleț". Să avem cu toții un an cât mai bun, domnule profesor!
Așa este. Vă mulțumesc pentru invitație și să fie mai bine și mai multă sănătate!