Amintirile Holocaustului "nu pot fi şterse din mintea nimănui"
Iancu Ţukerman, supravieţuitor într-unul dintre trenurile morţii din 1941, povestește la Radio România Actualități una dintre cele mai negre pagini ale istoriei recente românești.
Articol de Radiojurnal, 27 Ianuarie 2015, 16:02
Astăzi se împlinesc 70 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz-Birkenau şi este Ziua Internaţională a Victimelor Holocaustului.
Sunt organizate ceremonii la Auschwitz, locul în care au fost ucişi peste un milion de oameni, dar şi în mai multe locuri din lume.
Despre Ziua Internaţională a Victimelor Holocaustului şi despre adevărului istoric dureros pe care-l reprezintă Holocaustul am vorbit în ediţia de astăzi a emisiunii Probleme la zi cu Iancu Ţukerman, supravieţuitor într-unul dintre trenurile morţii de la Iași din 1941.
Alături de noi s-a aflat şi Elisabeth Ungureanu, purtător de cuvânt la Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel.
137 am intrat în vagon. Am ieșit vii opt oameni
Realizator: Aveați 19 ani în 1941, în duminica neagră a pogromului de la Iaşi. Aţi fost unul dintre cei care au fost urcați în trenurile morţii. S-au şters vreo clipă amintirile acelor zile?
Iancu Ţukerman: Sigur că amintirile acestea nu pot fi şterse din mintea nimănui, mai ales a unui supravieţuitor care şi-a pierdut aproape toţi prietenii, pentru că din vagonul meu când am fost înghesuiţi 137, am ieşit după nouă ore de calvar opt.
Aşa că pierderile avute din sânul familiei, dintre, vă spun aşa, repet, prieteni, nu pot fi şterse din minte, adică ele nu pot fi uitate.
Realizator: Ce însemna vagonul dumneavoastră? Ce s-a întâmplat în acel vagon?
Iancu Ţukerman: Vagonul meu poate era printre vagoanele cu ceva deosebit faţă de celelalte pentru că în medie au fost 20 de vagoane în care au fost încărcaţi 2000 de evrei, deci în medie cate 100, iar în vagonul meu am fost 137.
Dar, în vagon când am urcat am constatat că stăteam pe un strat de bălegar de 30 de centimetri, bălegar proaspăt de vită, deasupra căruia era presărat var nestins. Ori vă daţi seama, cine ştie cât de cât chimie, ce a însemnat contactul dintre varul nestins şi bălegarul proaspăt, despre care am aflat, devenind după ce am supravieţuit, inginer agronom şi făceam răsadniţe, acest bălegar poate dezvolta o temperatură de până la 65 de grade.
Primul a murit după o oră. Era un sportiv
Deci vă daţi seama ce a însemnat în vagon această temperatură, mai ales că stăteam ca sardelele, pentru că în mod normal într-un vagon din acesta de vite sau de cereale se transportă muncitori sau armată de maximum 45 de persoane, ori noi eram mai mult de trei ori de atâta, stăteam ca sardelele, la început.
Aşa că lipsa de aer, de apă, a concurat la faptul că după o oră am avut şi prima victimă, iar prima victimă, după cum ar fi fost aşa de înţeles, ar fi trebuit să fie un om slab, un om puţin rezistent.
Nu. Prima victimă a fost un sportiv de 20 şi ceva de ani care, mi-am dat seama pe parcursul întregului calvar, că primii care au decedat au fost cei cu pretenţii mai mari fată de mediul înconjurător şi nu cei mai slabi, mai, şi cei care bineînţeles nu s-au agitat.
Realizator: Cât a durat acel drum? Ce s-a întâmplat pe parcursul acelui drum şi ce v-a aşteptat la căpătul acelui drum în trenurile morţii?
Nouă ore de calvar pe un drum de 20 de minute
Iancu Ţukerman: Drumul l-am parcurs după 24 de ore după ce am fost luaţi din casă şi am fost duşi la chestura poliţiei unde am fost ţinuţi de sâmbătă dimineaţa până duminică la ora cinci când am fost duşi spre gara Iaşi, îmbarcaţi în vagoane.
De coborât, am coborât la Podul Iloaiei, pe un imaş, unde păşteau vitele înainte, drumul durând, în loc de 20 de minute în mod normal cu un personal, nouă ore, timp în care vagoanele au fost trase când pe linii moarte, când purtate înainte, înapoi, pe-o căldură înăbuşitoare din afară, plus ceea ce se întâmpla în interiorul vagonului, când, aşa cum v-am spus, după prima oră am avut şi primul decedat.
Iar în ceea ce priveşte responsabilitatea acestui act, mulţi spuneau 'cum, voi acuzaţi poporul român de ceea ce s-a întâmplat?' Ferească, Dumnezeu! Nimeni nu a acuzat şi nu acuză poporul român.
Acuzăm guvernarea antonesciană din perioada respectivă şi, personal, eu am adăugat, poate au spus şi alţii, şi zeloşii, înţelegând prin zeloşi cineva care n-a primit ordin să facă ceva şi face ceva reprobabil din dorinţa lui.
Ceferistul 'zelos': 'Măi jidane, închideți obloanele!'
Şi anume, vagonul nostru a dat cele mai multe victime, 129 de morţi din 137, pentru că un ceferist a venit şi ne-a ordonat 'măi jidane, închideţi obloanele' - la vagoanele de vite obloanele sunt în ambele părţi, dar se deschid în interior, şi atunci el ne-a ordonat să închidem, să nu mai avem nici măcar această sursă de aer.
Şi pentru că noi n-am executat ordinul lui, pe care el nu l-a primit, ci a fost din mintea lui, a venit cu o scară şi a bătut leaţuri, nelăsând între ele, dacă nu a putut să le bată mai aproape, cam un centimetru.
Deci vagonul nostu a fost văduvit și de de aerul pe care l-au primit celelalte, a căror obloane au fost deschise.
Realizator: Dar atunci când aţi fost dus la poliţie v-a fost adusă vreo învinuire, vreo explicaţie pentru ceea ce avea să urmeze?
"Neputând să-mi ordon mie din ce părinţi să fiu născut..."
Iancu Ţukerman: N-am ştiut nimic, absolut a fost ca un trăsnet pentru convieţuirea dintre evreii şi neevreii din Iaşi, eram aproape 50% unii, 50% ceilalţi.
A fost deosebit, nimeni nu se aştepta, deşi nu poţi spune că în Iaşi n-au existat pusee antisemite, fiind leagănul legionarismului, leagănul cuzismului, acolo a fost profesorul A.C. Cuza, deci nu pot să spun că Iaşul nu a suferit nişte pusee, dar viaţa, în general, între noi şi neevrei era o viaţa normală.
Nu, n-a existat niciun fel de învinuire. Noi ne-am dat seama că singura învinuire care a existat a fost faptul că neştiind sau neputând să-mi ordon mie din ce părinţi să fiu născut, am fost născut evreu.
Deci singura învinuire a calvarului, a tot ceea ce am suportat este pentru că ne-am născut evrei.
(Fragment din emisiunea "Probleme la zi", ediția din 27 ianuarie 2015.)
Elisabeth Ungureanu, Iancu Țukerman și Alexandra Andon în studioul Radio România Actualități, 27 ianuarie 2015.Foto: Alexandru Dolea.
Audio: Probleme la zi. Înregistrarea integrală.
Video: Probleme la zi. Înregistrarea integrală.