„Noi, israelienii, va trebui să trăim aici mereu cu ochii în patru”
La editura Polirom a apărut cartea „Inima gânditoare. Despre Israel și Palestina”, de David Grossman.
Articol de Ionuţ Iamandi, 02 Septembrie 2024, 08:20
Eseurile și articolele din această carte au fost publicate inițial în presă (Haaretz și The New York Times) sau reprezintă discursuri publice care au fost ținute de autor la Tel Aviv, Ierusalim și Amsterdam. Toate sunt de dată recentă - din 2021 încoace - și pe o temă din păcate mereu actuală: conflictul din Orientul Apropiat dintre Israel și palestinieni, mai precis dintre Israel și Hamas. Autorul, David Grossman, este un scriitor cunoscut și premiat în Israel și în Occident și în același timp un ferm susținător israelian al recunoașterii statului Palestina.
Observator fin al scenei politice israeliene, David Grossman nu ezită să denunțe derapajele politicii interne, justificate de autorii lor, chipurile, prin urgențele politicii externe. Aceasta pentru că, pe de o parte, probabil că în niciun alt stat contemporan politica externă nu e mai intruzivă în cea internă ca în Israel. Dar pe de altă parte și pentru că până și în acest context atât de exploziv, natura coruptă a politicii vrea să iasă la iveală - și în Israel, potrivit lui Grossman, a și ieșit și a ajuns să pună în pericol întregul stat.
Din acest motiv, eseurile și articolele lui David Grossman pot părea mai curând pasionale decât analitice. Dar ele exprimă fără îndoială o îngrijorare profundă a autorului pentru viitorul statului israelian. Îngrijorarea lui este cu atât mai semnificativă cu cât, dacă lucrurile vor merge până la capăt în această direcție catastrofală pentru Israel, responsabilitatea eșecului nu va fi a palestinienilor, ci a unor politicieni israelieni. Suntem tentați, cu alte cuvinte, prin eseurile din această carte, să medităm din nou la tema politologică majoră a situațiilor excepționale cu care ne-am tot întâlnit în ultima vreme - de exemplu, în pandemie. În ce măsură situațiile excepționale le permit politicienilor să ia măsuri excepționale, care îi plasează în afara mandatului democratic? Care este limita până la care pot merge excepțiile de la statul de drept într-o situație excepțională? Cazul israelian este o lecție politică pe viu în acest sens.
„Suntem oare în stare să ne descotorosim de formulele uzate şi să înțelegem că ceea ce s-a întâmplat aici este de o amplitudine prea mare şi prea teribil ca să fie privit prin prisma unor paradigme răsuflate? Nici chiar comportarea Israelului şi nelegiuirile sale din teritoriile ocupate de 56 de ani nu pot să justifice ori să atenueze ceea ce s-a scos la iveală: profunzimea urii faţă de Israel, conştientizarea dureroasă a faptului că noi, israelienii, va trebui să trăim aici mereu cu ochii în patru şi întotdeauna pregătiți de război. Chinuindu-ne întruna să fim şi Atena, şi Sparta în acelaşi timp. Şi îndoindu-ne amarnic că am putea duce vreodată o viață normală, liberă, neafectată de amenințări şi nelinişti. O viață stabilă, sigură. O viață care este acasă.” - David Grossman