Madlen Şerban, secretar general al Comisiei Naționale a României pentru UNESCO: Drepturile nu se dau, drepturile se câștigă și se apără

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (7 martie, ora 21:05) - Emisiunea: "Oameni care mișcă România" - Realizator: Ruxandra Săraru - Bună seara, doamnelor și domnilor, vă spune Ruxandra Săraru, care vă invită la o ediție specială a emisiunii "Oameni care mișcă România"! O ediție de primăvară, o ediție cu un om special, cu o doamnă specială, cu o femeie specială. Este vorba despre Madlen Şerban, secretarul general al Comisiei Naționale pentru UNESCO România, o femeie care a lucrat mult pentru politicile publice și în politicile publice naționale și internaționale, care a susținut foarte mult drepturile femeii și deschiderea pentru drepturile femeii, pentru om în general. Un om între oameni. Bine ai venit, Madlen! Bine ai revenit, Madlen! Şi e o mare bucurie să stau din nou de vorbă cu tine, într-o primăvară capricioasă, într-o lume capricioasă și cu speranța într-un viitor mai bun! Bine ai revenit la Radio România Actualități!
Madlen Şerban: Bună seara și mulțumesc foarte mult! Este întotdeauna o plăcere să o ai pe Ruxandra Săraru contrapartidă la un dialog, fie că este pe o temă dată sau pe o temă care întotdeauna poate să se ducă spre atât de multe tenebre ale vieții noastre, pe care știm să le abordăm cu multă bucurie. Mulțumesc foarte mult pentru o nouă invitație. Să vorbim despre UNESCO. Să vorbim despre femeile exemplare, emblemă din România, din UNESCO. Şi avem foarte multe. Este o lună specială.
Madlen Şerban: Într-adevăr, într-adevăr, este și o temă foarte specială pentru UNESCO, în fapt, și nu este doar pentru o lună, dar dacă în luna martie reușim să atragem atenția, cu atât mai mult și cu atât mai bine. Ceea ce în general UNESCO spune, din cauza realității, și nu pentru că nu ar fi și alte teme de abordat, spune, deci, uitați-vă către condiția și situația fetelor și a femeilor de peste tot de pe planetă. Suntem tentați să judecăm ceea ce se întâmplă având în vedere proximitatea în care trăim. Dar UNESCO lucrează în 193 de state membre și situația este departe de a fi acceptabilă în multe dintre statele membre ale UNESCO.
Realizator: Chiar și la noi în țară.
Madlen Şerban: Şi chiar și la noi în țară într-adevăr. Din această cauză, primul lucru pe care îl discutăm este dreptul de a te naște. Să nu uităm că sunt state membre ale UNESCO unde dacă nu ești băiat și ești al doilea copil nu te poți naște. Să nu uităm că sunt state membre ale UNESCO unde, din păcate, fetele nu se pot duce la școală sau, dacă se vor duce la școală, se vor duce doar până la o anumită vârstă. Sunt state membre ale UNESCO unde nici nu se poate pune în discuție că vor putea ajunge vreodată fetele în învățământul universitar, după cum sunt anumite domenii, anumite sectoare de activitate în care femeile nu pot lucra. Această condiție a femeii, care sigur că o acceptăm ca diversitate, pentru că în fapt nici nu ne dorim să fim toți la fel, dar este vorba despre libertatea de a fi și în momentul în care aceasta încetează și este în mod abuziv, discreționar decisă de alții, atunci începe discuția drepturilor, pentru care în mod clar suntem primii, în UNESCO, care atragem atenția și nu o facem exclusiv cu guvernele statelor membre, ne asociem și cu reprezentanții societății civile, care pot fi purtătorii de mesaj și care pot ajunge în locurile în care aceste lucruri se întâmplă, aceste fapte au loc și pot informa mai bine despre situația care este și pot contribui la soluții. Pentru că nu ne mulțumim doar cu a ști că lucrurile nu se întâmplă. Și de aici, dorința de a lucra în educație. Pentru că o femeie care nu are acces la educație rămâne o femeie dependentă, dependentă financiar, dependentă economic. O femeie care nu poate să își desăvârșească o carieră care o duce până în învățământ universitar, şi vorbeam la ultima noastră întâlnire despre femeile în știință și cercetare, acela este dreptul fiecărui om de a deveni ceea ce poate fi, frumosul din fiecare om este pe cel pe care, nu, fundația pe care se clădește, și atunci femeia trebuie să aibă acest drept. Apoi, dincolo de tot ceea ce se numește drept profesional, acces la educație, devenire, vorbim despre violența domestică.
Realizator: Care este cutremurătoare.
Madlen Şerban: Este cutremurătoare și, din nefericire, nu putem să o asociem cu un nivel de educație al bărbaților.
Realizator: Nu, sub nicio formă.
Madlen Şerban: Sub niciun fel de formă. Și este o problemă de educație și, deși bărbați sunt născuți tot de femei, din nefericire...
Realizator: Se răzbună.
Madlen Şerban: ... nu întotdeauna educația mamelor reuşeşte.
Realizator: Nu întotdeauna reuşeşte şi de multe ori dă naştere unor monştri.
Madlen Şerban: Într-adevăr şi acest lucru se întâmplă, aşa cum suntem de acord amândouă, şi faptele acestea sunt făcute de oameni de la care aşteptările sunt total diferite.
Realizator: Foarte mari.
Madlen Şerban: Dar această duplicitate a personalităţii lor - adică, în public, nişte causeuri, nişte amabili, nişte drăguţi.
Realizator: Nişte educaţi.
Madlen Şerban: Nişte educaţi. Când ajung acasă devin nişte brutali. Și în momentul acela devin proprietarii femeii de lângă și decid în numele ei, pentru ea./atataru/ Iar femeile, ca și la noi...
Realizator: Se supun.
Madlen Şerban: ... mai ales dacă e un copil, spun: "pentru copil trebuie să păstrez familia, pentru copil trebuie să fac", dar acel copil crește într-o atmosferă de traumă, pentru că el este...
Realizator: De teroare.
Madlen Şerban:... martorul acelei violențe domestice care se întâmplă.
Realizator: Și și învață niște lucruri.
Madlen Şerban: Exact.
Realizator: E educat într-un anumit sistem.
Madlen Şerban: Exact. Și, din nefericire, bărbații care se comportă în felul acesta, la rându-le, provin din familii în care violența s-a manifestat. Acum n-aș vrea să înțeleagă cineva, noi două femei stând vorbă, că în lumea noastră ar fi numai îngeri. Avem și noi problemele noastre, dar, din nefericire, dacă vorbim despre oameni, știu că nu vorbim despre cifre, dar totuși trebuie să invoc statistica și să spun că cei mai mulți care creează violența rămân bărbații. Și atunci, problema este a femeilor de a se uni, de a-și găsi serviciile publice...
Realizator: Și a-și regăsi demnitatea în primul rând.
Madlen Şerban: Absolut.
Realizator: Și curajul.
Madlen Şerban: Absolut, curajul de a fi. Dar, după cum vedem, sunt atâtea chiar crime care se întâmplă împotriva femeilor, care, deși partenerii lor au primit restricție...
Realizator: Care acceptă o situație a la long.
Madlen Şerban: Unele care acceptă, greșesc, altele comunică, transmit situația în care se găsesc...
Realizator: Și autoritățile nu fac nimic.
Madlen Şerban: Și dacă autoritățile fac, de exemplu, și dau ordin de restricție, bărbații încalcă ordinul de restricție și le urmăresc și consideră din nou că li s-a luat un bun. Deci, aici nu există o relație umană între oamenii aceștia, există o relație de proprietate, "mi s-a luat un bun care îmi aparține". Or, din cauza aceasta, așa cum spuneai, și cu pălăria de ONG-istă, încercăm aceste lucruri să le conștientizăm cu toții, pentru că o lume a violenței nu este o lume în care se poate dezvolta nimeni.
Realizator: Și nu e o lume a normalului.
Madlen Şerban: Absolut, absolut.
Realizator: Aș vrea să vorbim acum despre femeile exemplare din viața noastră, din istoria noastră românească.
Madlen Şerban: Da, este o istorie bogată, o istorie frumos ilustrată. Acum trebuie să le spunem ascultătorilor noștri că de un secol suntem prezente. Până acum un secol, din nefericire, la nivel planetar vorbesc, femeile nu aveau aceste drepturi despre care tocmai le invocăm și din această cauză lumea se întreabă de ce nu sunt femei care au fost premiate cu Premiul Nobel. Păi, nu sunt pentru că ele abia de curând au început să aibă acces la știință, acces la..., acces la... și atunci iată că vorbim în România, și dăm trei exemple, nu dăm mai mult decât atât, vorbim despre prima femeie care a fost, de exemplu, Elena Văcărescu, care a fost în calendarul de aniversări mondial în anul 2014. Deci, nu mai este o Elena Văcărescu a noastră.
Realizator: Numai a noastră.
Madlen Şerban: Numai a noastră, este a umanității, a umanității și Elena Văcărescu, despre care știm talentul ei pentru poezie, și m-aș bucura foarte mult să ne amintim dacă cumva n-am mai citit de mult o poezie a Elenei Văcărescu, dar, la început de secol XX, Elena Văcărescu este numită secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor pentru o perioadă de 20 de ani.
Realizator: Extraordinar.
Madlen Şerban: Meritele îi sunt recunoscute atât de România, cât și de Franța. Reușește să convingă la vremea respectivă prin aceste calități de orator. Este pusă alături de Titulescu prin toate aceste calități și să nu uităm Elena Văcărescu până la urmă a fost prima femeie membru a Academiei din România. Deci, 2014 sigur că o invocă în calendarul UNESCO ca fiind scriitoare, dar noi nu putem să uităm despre valențele...
Realizator: Celelalte valențe ale ei multiple.
Madlen Şerban: Absolut și care sunt absolut remarcabile. O femeie care a aprofundat filosofia, arta poetică și istoria, deci, iată că are o bază a cunoașterii care vine din partea umanistă, dar nu numai atât, pentru că este și o femeie a preciziei și a capacității de a ști când și unde să apari. Să nu uităm că viața ei a fost o viață tumultoasă, pentru că din motive de origine nu a putut să-și urmeze logodna și a trebuit să plece într-un exil forțat și după aceea a revenit pe teritoriul României, unde reușește
într-adevăr să impresioneze cu toate calitățile care au recomandat-o. Aș vrea să mai spun un singur lucru. În 2021 România a sărbătorit 65 de ani de când a devenit membru al UNESCO-ului și în acel an toată lumea se întreba: a, 65 de ani? Noi am ținut în mod deosebit la Comisia Națională a României pentru UNESCO să atenționăm asupra faptului că cei 65 de ani la UNESCO nu vin de nicăieri. Eram într-un secol al cooperării intelectuale, iar această minunată femeie, Elena Văcărescu, a fost aleasă, de asemenea, membru permanent al comisiei de colaborare intelectuală patronat de Societatea Națiunilor.
Realizator: Deci, iată cât de departe merge tradiția noastră.
Madlen Şerban: Și în diplomație și în prezența femeilor în diplomație, pentru că este alături de Titulescu, participă în toată această activitate într-un mod absolut remarcabil./eradu/atataru/ Deci, este apreciată ca fiind una dintre personalitățile remarcabile pe care Institutul internațional de colaborare intelectuală care a precedat UNESCO o are pe Elena Văcărescu între membrii fondatori - dacă-mi este permis, fără să exagerez, să fac această afirmație. Deci, suntem într-o situație în care am putea avea mândria ca din când în când să o cităm. Şi să nu uităm că, pe de altă parte, a fost și membră în Comitetului Internațional pentru Difuzarea Artelor prin Cinematograf, deci, un om de cultură, dincolo de diplomație, și pentru acest lucru a avut mai multe decorații date de statul român, de regalitate, de monarhie la vremea respectivă și, ulterior, și de francezi. Deci, recunoașterea ei vine din toate părțile.
Acesta a fost anul 2014 în UNESCO. După aceea ne mutăm în anul 2019, când s-au aniversat 50 de ani de la moartea Ceciliei Cuțescu-Stork, pictoriță numită în calendarul UNESCO. Dar, din nou, pentru că vorbim despre femeie...
Realizator: ... cu o paletă largă de preocupări...
Madlen Şerban: Absolut. Și să începem cu ceea ce am terminat înainte de citarea exemplelor: convingerile sale feministe. Feminismul poate câteodată are niște conotații, mă rog, acordate de aceia care sunt necunoscători, aş zice...
Realizator: Da, ușor peiorative, dar nu e așa.
Madlen Şerban: Absolut. Noi vorbim despre drepturile egale ale femeilor, adică, nu cerem favoruri, ci spunem: "Suntem egali, să fim atunci egali și în drepturi și în obligații".
Realizator: Şi în răspunderi!
Madlen Şerban: Şi în răspundere, dacă se poate, de acord. Tot la început de secol, Cecilia Cuțescu-Stork a înființat Asociația Femeilor Pictore și Sculptore. Deci, iată că această femeie care s-a născut cu un talent pe care și l-a antrenat, și l-a cultivat și a reușit să impresioneze prin tot ceea ce a făcut era conștientă, alături de semenele ei - și aici mă gândesc la Olga Greceanu și Nina Arbore -, că nu toate femeile au aceeași condiție și aceleași posibilităţi.
Realizator: Exact.
Madlen Şerban: Şi atunci, a creat o breaslă, o breaslă a femeilor, o breaslă feminină, care să faciliteze drumul profesional și nu numai al doamnelor/domnișoarelor care aveau acest talent. Erau şi numite "grupul celor trei doamne" - adică, mulți vorbeau și despre cele trei grații, dar răuțile acestea le știm, suntem obișnuite cu ele, dar...
Realizator: Da, da, da şi ironiile...
Madlen Şerban: Dar ne și plac; le luăm ca un alint.
Realizator: Da, şi ca o provocare.
Madlen Şerban: Şi ca o provocare, într-adevăr. Deci, prima femeie profesor într-o academie de arte de stat din Europa! Deci, suntem într-o zonă în care suntem deschizători de drumuri internaționale, europene, ceea ce ne dă dreptul să fim și mândri, dar să avem și obligația de a duce drumul mai departe și să le acordăm tuturor aceleași tipuri de drepturi. Ceea ce reușește să facă Cecilia Cuţescu-Stork împreună cu soțul său în muzeul de pe strada Vasile Alecsandri, unde să invităm ascultători mai tineri sau mai puțini tineri să pășească, pentru a descoperi talentul în adevărata sa accepțiune - nu este unicul, pentru că România e plină de talente -, dar ceea ce se poate vedea acolo probabil că poate să explice într-un fel sau într-altul celebrele sale lucrări de pictură pe care le vedem la Academia de Științe ale Educației, la Bancă... Să nu uităm că prima statuie publică este făcută de socrul ei, adică, Cantacuzino-ul de la Colțea. Deci, iată că sunt familii, sunt descendenți și descendenți prin unire - adică, Cecilia Cuțescu nu vine din familia Stork -, dar sunt destine care se împletesc și care reușesc să...
Realizator: Și oameni deschiși la minte, care au împins aceste femei, au lăsat aceste femei să se dezvolte plenar.
Madlen Şerban: Exact. Foarte puțină lume știe, de exemplu, că ea reușea să fie împreună cu Constantin Brâncuși în anumite expoziții. Sigur că foarte puțină lume știe și cine este Constantin Brâncuși, dar asta nu înseamnă că nu putem să o evocăm pe Cecilia Cuțescu-Stork de multe ori la egalitate cu aceste talente care sunt creatori de școală - de pictură, de sculptură modernă și de multe alte valențe pe care ei le-au făcut.
Anul acesta este și o aniversare a Academiei pentru Științe Economice, ei având o catedră UNESCO - trebuie neapărat să menționez acest lucru -, și sunt convinsă că toată lumea va vedea aula cea mare, o va revedea și o va evoca pe această minunată pictoriță și prima femeie inginer din Germania, pentru că în România nu a putut deveni inginer -, Eliza Leonida Zamfirescu, care a avut ambiția ca după ce și-a terminat școala cu toate laudele cu putință...
Realizator: Sora lui Dimitrie Leonida!
Madlen Şerban: Sora lui Dimitrie Leonida; șase frați, care toți au făcut universitatea.
Realizator: Extraordinar!/cvanatoru/atataru
Madlen Șerban: Absolut! Ne uităm în Rio de Janeiro, zic pe pronunție românească, la celebra statuie imensă, capul acela este făcut de fratele ei, din echipa care a făcut... Deci suntem prezențe, cum spuneam România, Europa, lume...
Realizator: Suntem pe hartă.
Madlen Șerban: Suntem pe hartă și ar trebui, asta încercăm să facem și prin școlile UNESCO, și prin catedrele UNESCO, și prin ONG-urile cu desemnări UNESCO, încercăm să ne aducem aminte cine suntem, pentru că, într-adevăr, suntem, într-adevăr, suntem.
Realizator: Suntem valoroși.
Madlen Șerban: În totalitate și nu spunem acest lucru pentru că s-ar da un premiu la ieșirea din acest studio, ci spunem pentru că avem, eu am această convingere și prea mult...
Realizator: Această mândrie.
Madlen Șerban: Absolut! Și prea mult timp îl pierdem prin a căuta ce ne dezbină, în loc să găsim ceea ce ne unește și frumosul din noi.
Realizator: Da. Ce programe pregătiți, ce proiecte aveți, că sunteți neobosită? Neobosită și aveți o vibrație extraordinară.
Madlen Șerban: Dumnezeu așa a vrut.
Realizator: Așa a vrut!
Madlen Șerban: Așa a vrut și atunci, da, dacă acesta e planul, îl urmezi. Și sunt un om norocos. Eu toată viața am avut norocul să lucrez cu oameni deosebiți, care mi-au întreținut această pasiune pentru a face, pentru a face, nu? Cecilia, păstrând proporțiile, evident, Cecilia Cuțescu-Stork are pe frontispiciul de la intrarea în casa ei din Vasile Alexandri" "Să muncești, să muncești, să muncești!" Deci, cred că aceasta este și vocația femeilor, în fapt, a unora, să nu generalizăm. Suntem într-un an al aniversării în UNESCO a Convenției pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial - obiceiuri, tradiții, identitate, cine suntem, să știm...
Realizator: Fără identitate nu existăm.
Madlen Șerban: Nu existăm și, apoi, intrarea în universal nu poate fi decât prin ceea ce suntem.
Realizator: Identitar.
Madlen Șerban: Exact. Și sunt bucuroasă că am deschis 1 martie cu această tradiție a mărțișorului, anul aniversar în România. Pentru că, iată, împletirea dintre puritate și frumos, dintre rodnicie, dintre trecutul către viață, către primăvară are o semnificație sau are semnificații deosebite. Deci, suntem în acest an în care încercăm, prin tot ceea ce înseamnă desemnările UNESCO din România, să ne amintim cine suntem și să spunem omenirii cine suntem prin diverse evenimente. Suntem în anul în care în România desemnările UNESCO, care se numesc geoparcuri, care îmbină istoria Pământului cu tradiția comunităților, și România are două geoparcuri, ceea ce se întâmplă foarte rar într-o țară, și mai are încă două aspirante. În România, în geoparcul din Țara Hațegului va avea loc Conferința Geoparcurilor Europene, în luna martie, iar geoparcul Ținutul Buzăului va fi acolo și va reuși, cu certitudine, vor reuși cu certitudine, din nou, să arate ce înseamnă și tradiție și ce înseamnă să faci turism pentru dezvoltare durabilă în aceste condiții; suntem în anul în care, de asemenea, avem în vedere toată această dezvoltare durabilă în colaborare cu alte țări. Este anul în care se întâmplă revizuirile unor recomandări UNESCO cu privire la educație - și aici am inițiat colaborări cu Franța, cu Germania, cu Polonia, Republica Moldova și Italia. Încercăm, de asemenea, să ne amintim tot ceea ce înseamnă diplomația culturală, ce înseamnă etica inteligenței artificiale. Suntem în anul în care vom duce mai departe știința deschisă, iar la UNESCO anul acesta este an al Conferinței Generale, ceea ce înseamnă că pregătim mandatul României pentru participare la Conferința Generală, bineînțeles, alături de instituțiile care sunt responsabile, și lucrăm cu școli, cu universități, cu instituții de cultură și este anul în care sperăm ca, împreună cu aceia care cred în educația prin cultură și arte, să o facem mai vizibilă decât a fost oricând până acum și să o și continuăm, pentru că tocmai am vorbit despre cultură și artă.
Realizator: Madlen Șerban, timpul emisiunii noastre se apropie de sfârșit, aș sta nesfârșit de vorbă cu tine. Îmi dai un optimism și o putere de a face lucruri, ești un om cu o vibrație extraordinară. Îți mulțumesc că ți-ai făcut timp să vii în emisiunea mea. Te felicit pentru tot ce faci, pentru că exiști pentru noi și îți mulțumesc că te-am cunoscut. Abia aștept să mai împărtășești cu noi din tot ce faci. Și un gând pentru ziua de 8 martie, de mâine dimineață.
Madlen Șerban: Vreau să încep prin a spune mulțumesc, mulțumesc pentru că e rar când primesc invitații, nu e atât de des, și atunci sunt cu atât mai mult recunoscătoare că pot da acest mesaj pentru mâine. Doamnelor, în fiecare zi este 8 martie. Drepturile nu se dau, drepturile se câștigă și se apără. Să fim împreună! Nu există decât fraternitate, folosit ca un cuvânt să zicem uzual în limba română. Cred că și sororitate ar merita să intre în vocabularul nostru activ. Să ne auzim de bine!
Realizator: Să auzim de bine! Aici se încheie ediția din această seară, cu o femeie care crede că România poate și trebuie să meargă mai departe. Ruxandra Săraru vă mulțumește pentru atenție și vă dă întâlnire marțea viitoare, cu un alt om care crede în destinul României./lbadiu/atataru