Reșița: Muzeul de locomotive cu abur "nu va fi înstrăinat"

Muzeul de locomotive nu va fi înstrăinat, chiar dacă este pus sub sechestru. Dacă se va ajunge la licitaţie, nu se pune problema să nu intervenim. Noi avem drept de preemţiune, a declarat astăzi, în cadrul ședinței Consiliului Local Reșița, viceprimarul cu atribuții de primar al municipiului, Ioan Crina. Muzeul de locomotive cu abur din Reşiţa, monument istoric, a fost pus sub sechestru după ce Fundaţia Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa a pierdut în instanţă, un proces cu societatea HYDRO-ENGINEERING.

Muzeul, în care sînt expuse 16 locomotive cu abur din diverse epoci de construcţie, 14 produse la Reşiţa, s-a aflat pînă la privatizarea din 2003, în patrimoniul și administrarea Uzinei Constructoare de Mașini din Reșița, uzină fanion a economiei românești cu o vechime de peste 200 de ani. În anii 70, UCM Reșița producea orice, mai putin sateliți. Întreprindrea avea în componență secții de echipamente navale, de motoare grele, de locomotive, de hidroagregate energetice, de echipamente pentru termocentrale, institut de cercetare unic în Estul Europei și obiecte de patrimoniu. Era un parc industrial de dimensiuni impresionante, întins pe 130 de hectare, cu utilaje unice în sud-estul Continentului.

După privatizare, acest conglomerat industrial a fost împărțit în centre de profit și, ulterior, în companii private distincte. Toate avînd ca acționari familiile Chebuțiu sau Buzăianu. Așa s-a ajuns ca Institutul de Proiectări – deținătorul planurilor tehnice ale tuturor hidrocentralelor din România, dar și a Porților de Fier I, să fie redenumit HYDRO-ENGINEERING, al cărui acționar majoritar a devenit Adrian Chebuțiu. Patrimoniul istoric, în care sînt incluse și locomotivele cu abur din muzeul reșițean a fost cedat Fundaţiei Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa, al cărei fondator este, nimeni alta, decît soția lui Adrian Chebuțiu, Lăcrămioara Chebuțiu. Relația între firmele desprinse din UCM Reșița era de tip suveică, sume uriașe de bani fiind spălate prin inginerii financiare. După arestarea familiei Chebuțiu, firmale au dat faliment, iar cercetările organelor de anchetă scot la iveală tot mai multe nereguli. La fel și justiția.

În 2015, Curtea de Apel Timişoara a anulat un contract de sponsorizare şi unul de donaţie între Hydro- Engineering și Fundația UDR. Documentele au fost catalogate ca fiind “frauduloase”, iar fundaţia trebuia să restituie sumele respective, respectiv 185.000 de lei, din două contracte, lucru ce nu s-a întîmplat. Astfel, în acest moment, Muzeul de Locomotive nu este al reşiţenilor, nici al administraţiei locale, nici al Fundaţiei UDR, administrate de Lăcărmioara Chebuţiu. Muzeul este pus sub sechestru şi, dacă Fundaţia UDR nu-şi plăteşte datoria, poate fi scos la vînzare de către executorul judecătoresc, pentru recuperarea banilor.

Muzeul Locomotivelor cu Abur, unic în Estul Europei, s-a înfiinţat în anul 1972, iar din anul 2004 se află pe Lista Monumentelor Istorice. Muzeul a fost amenajat la aniversarea unui secol de fabricare a locomotivelor cu abur la Reşiţa, prin eforturile inginerului Mircea Popa, fost primimar al urbei. Aici sînt expuse 16 locomotive din diverse epoci de construcţie, 14 produse la Reşiţa, cea mai importantă fiind locomotiva „Resicza”, prima din cele trei locomotive cu aburi construite în spaţiul sud-est european, la Reşiţa, între anii 1872-1873. Proiectată de John Haswell, piesa are 4.48 m lungime și o greutate în serviciu de 11,5 tone. A fost recuperată în anul 1961 de la Câmpia Turzii, unde fusese garată pe o linie de manevră. Este o locomotivă tender cu două roți cuplate, care se poate înscrie în curbe cu raza de maxim 45 m, are o forță de tracțiune de 1125 kg și 45 CP la viteza de 11 km/h. Este expusă pe un piedestal chiar la intrarea în muzeu, suferind puține modificări de-a lungul vremii. Aceste prime trei locomotive au fost reproduse după un prototip construit la Viena în anul 1871 şi numit „Szekul”, întrucît era destinat liniei Reşiţa-Secu (Secul). În epocă, vedeta incontestabilă a locomotivelor reșițene a fost HUNGARIA, care a fost expusă în 1873 la Expoziția Universală de la Viena. De altfel, ea a refăcut în sens invers drumul parcurs de SZEKUL doi ani mai devreme: pe apă, pe calea ferată şi pe o platformă trasă de boi. În plus, revenită acasă, s-a aflat în serviciu pînă în anul 1937.

Un alt exponat deosebit este Locomotiva 230.516, fabricată în 1936, clasată în Tezaurul Patrimoniului Național Cultural. Aceasta a oprit în spatele Muzeului de Locomotive cu Abur din municipiu, tractînd o garnitură nu mai puțin valoroasă din punct de vedere istoric — Trenul Regal. Locomotiva a fost comandată, de către Regele Ferdinand, societății Ernesto Breda, din Milano, cu specificația ca vagoanele sale să-i poată oferi tot confortul pe parcursul călătoriilor sale oficiale. Garnitura a fost finalizată după moartea Regelui, dar în vagoanele sale au călătorit, de-a lungul timpului, Carol al II-lea, Mihai I, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, dar și demnitari străini, precum Gerald Ford, Henry Kissinger, Leonid Brejnev, Erich Honecker și Todor Jivkov.

Fabricația locomotivelor cu aburi la Reșița s-a încheiat cu 10 locomotive de ecartament normal, din seria 150.000, destinate exportului. Cu două excepții, cele 16 piese din Muzeul de astăzi, concentrează istoria de aproape un secol al acestei componente a industriei reșițene, printe exponate numărîndu-se: ''HUNGARIA 4'' — vedeta incontestabilă a locomotivelor reșițene din acea epocă, ce a fost expusă în 1873 la Expoziția mondială de la Viena; Locomotiva forestieră CFF 704.209, fabricație StEG Viena (1909); Locomotiva de ecartament normal, seria 50.025, fabricație Henschel-Kassel (1921); Locomotiva forestieră CFF 704.404 (1944); Locomotiva tender uzinală CFU 28 (1960).

În total la Reşiţa au fost fabricate 1.491 de locomotive cu aburi, pînă în anul 1964, cînd se va trece la producerea de locomotive Diesel şi mai apoi electrice.