Tensiuni sociale în Franța

În Franţa, urmează o perioadă de tensiuni sociale, după ce guvernul a anunţat, ieri, creşterea vârstei de pensionare de la 62 la 64 ani, în cadrul unei reforme a sistemului de pensii.

În timpul a peste 3 luni de negocieri, sindicatele au respins categoric această propunere şi se pregătesc de greve şi manifestaţii de stradă, primele fiind programate deja săptămâna viitoare.

Majoritatea francezilor resping reforma propusă de guvern şi sprijină protestele sindicatelor, după cum arată sondajele de opinie publicate astăzi.

Peste 60 la sută dintre francezi afirmă că sunt de acord, sprijină şi sunt solidari cu mişcările sociale de contestare a reformei pensiilor, în timp ce 46 la sută spun că sunt pregătiţi să participe la greve şi protestele de stradă din următoarele săptămâni – după cum arată rezultatele publicate astăzi ale unui sondaj de opinie comandat de televiziunea de ştiri BFMTV.

Cifrele acestuia sunt similare consultărilor din toamna lui 2019, din timpul mobilizării sociale împotriva precedentului proiect de reformă a pensiilor, abandonat la începutului lui 2020, după aproape două luni de grevă generală, urmate de pandemia de covid.

Acelaşi sondaj relevă că aproape 70 la sută dintre francezi consideră că guvernul nu a făcut un efort suficient pentru a-i asculta pe reprezentanţii salariaţilor şi propunerile acestora şi nici nu a fost dispus la compromisuri în timpul negocierilor cu sindicatele.

Acelaşi sentiment se regăseşte şi în rândurile liderilor principalelor confederaţii sindicale, care consideră că negocierile au fost de faţadă, n-au dus la niciun rezultat, pentru că, de la început, puterea politică nu a avut nici cea mai mică intenţie să facă vreo concesie. Liderul Confederaţiei Generale a Muncii –CGT – unul dintre cele mai puternice şi mai radicale sindicate franceze, Philippe Martinez:

Am făcut numeroase propuneri, ne-am expus pe larg punctele de vedere în ceea ce priveşte carierele lungi, încadrarea seniorilor, munca în condiţii grele. Ei nu au vrut să asculte nimic, nu au vrut să schimbe nimic din ceea ce deciseseră iniţial.

Reuniţi aseară – imediat după ce s-a încheiat conferinţa de presă susţinută de premierul Elisabeth Borne şi câţiva membri ai cabinetului său cu responsabilităţi în aplicarea reformei pensiilor – liderilor celor 8 centrale sindicale au căzut imediat de acord să declanşeze conflictul de muncă, prezentându-se într-un front unit, care nu a mai fost realizat de peste 10 ani.

La sfârşitul consultărilor, liderul CFDT – Confederația Democrată Franceză a Muncii, Laurent Berger, anunţa prima zi de protest:

Sistemul de pensii nu este în pericol. Nimic nu justifică o reformă atât de brutală. Toate organizaţiile sindicate s-au reunit imediat pentru a construi un răspuns comun de mobilizare interprofesională. Aceasta va începe cu o primă zi de grevă şi manifestaţii, joi, 19 ianuarie 2023. Această dată sindicală dă startul unei puternice mobilizări de durată împotriva reformei pensiilor.

Sindicatele resping toate argumentele guvernului privind necesitatea creşterii vârstei de pensionare. Ei contestă faptul că sistemul public de pensii ar fi dezechilibrat financiar şi în pericol să se prăbuşească - aşa cum au susţinut premierul şi ministrul economiei, aseară. Iar dacă ar exista acest pericol, soluţia ar fi pe de o parte, creşterea salariilor, datorită căreia s-ar alimenta suplimentar bugetul pensiilor, iar pe de altă parte măsuri fiabile de acces la un loc de muncă pentru toţi şi de reducere a şomajului.

În opinia sindicaliştilor, această reformă este un act de injustiţie socială şi o lovitură pentru toate drepturile salariaţilor câştigate, în timp, prin luptă sindicală.

Ei întreabă retoric de ce toate greutăţile şi costurile societăţii sunt puse întotdeauna pe umerii celor ce muncesc şi care abia se descurcă de la o zi la alta cu rezultatele muncii lor? În timp ce bogaţii sunt lăsaţi să se îmbogăţească tot mai mult.

Cele mai mari 500 de averi din Franţa au crescut între anii 2010 și 2022 de la 200 de miliarde de euro la o mie de miliarde.

Deci, dacă în 2010, marile averi reprezentau 10% din Produsul Intern Brut al ţării, astăzi înseamnă aproape 50% din PIB.

Pandemia de covid nu i-a afectat deloc, dimpotrivă, averile multora dintre ei au crescut. Iar potrivit datelor disponibile, impozitul pe venitul total plătit de aceste 500 cele mai mari averi din Franţa a reprezentat în 12 ani mai puțin de 5% din această îmbogățire de 800 de miliarde.

Taxe puţin mai mari aplicate acestor averi ar relaxa suficient bugetul statului – consideră cei care deplâng o redistribuire nedreaptă a bogăţiei ţării.