SUA nu exclude "nicio opţiune" privind Libia
Preşedintele american Barack Obama a arătat că SUA nu exclud nicio opţiune în ce priveşte soluţionarea crizei libiene. Administraţia americană mizează pe sprijinul Ligii Arabe într-o acţiune militară.
12 Martie 2011, 08:22
La o zi după ce Casa Albă a anunţat un program în cinci puncte pentru izolarea colonelului Gaddafi şi în cele din urmă pentru înlăturarea de la putere a liderului libian, vineri, preşedintele Barack Obama a reafirmat că nu exclude nici o opţiune pentru "a realiza acest obiectiv".
Barack Obama a declarat că SUA nu a exclus "nici o opţiune în acest moment” subliniind totodată că între opţiuni este şi o potenţială zonă de excludere aeriană a LIbiei.
Mai mult, preşedintele american spune că NATO se va reuni marţi pentru a analiza impunerea unei zone de excludere aeriană.
"Am discutat cu ţări arabe şi africane pentru a obţine sprijinul lor pentru o asemenea acţiune", a declarat preşedintele american Barack Obama.
Administraţia americană crede că potenţialul unei acţiuni militare ar fi consolidat dacă Liga Arabă va fi de acord să sprijine o asemenea intervenţie când se va întâlni pentru a discuta criza libiană.
Consilierul pentru securitate naţională al preşedintelui american, Thomas E. Donilon a spus că o acţiune militară nu ar necesita numai "sprijin retoric” din partea regiunii.
Ar fi de ajutor, spun unii oficiali dacă, de pildă, guverne arabe ar trimite înalţi responsabili militari într-o facilitate de comandă şi control.
Preşedintele american Barack Obama a avertizat încă o dată că violenţele brutalele ale forţelor colonelului Gaddafi sunt atent urmărite de comunitatea internaţională.
Contacte directe cu mişcarea de opoziţie
Paşii pe care Casa Albă i-a anunţat includ contacte directe cu mişcarea de opoziţie ca şi ameninţările de a-i deferi pe cei vinovaţi de uciderea civililor, tribunalului internaţional de la Haga pentru investigaţii privind comiterea de crime împotriva umanităţii.
Secretarul de stat american Hillary Clinton se va întâlni săptămâna viitoare în Egipt şi ân Tunisia cu reprezentanţi ai consiliului naţional de tranziţie din Libia, adică probabil cu Mahmoud Jibril şi Ali al-Essawi.
În acest sens Casa Albă va trimite o echipă guvernamentală la Benghazi pentru a stabili contacte directe cu opoziţia din interiorul Libiei.
Cazul pe care îl ridică membrii Congresului SUA care favorizeză o acţiune agresivă imediată a părut să capete greutate când într-o audiere, directorul naţional al comunităţii informaţiilor, James R.Clapper a arătat în faţa comitetului pentru servicii armate al senatului că forţele colonelului Gaddafi îi vor înfrânge pe rebeli în absenţa unei intervenţii străine sau fără o altă schimbare majoră.
Preşedintele Barack Obama preferă multilateralismul acţiunii unilaterale
Preşedintele Barack Obama a venit la Casa Albă hotărât să retragă America din războaiele purtate în Orientul Mijlociu, drept pentru care tactica lui este acum de a lăsa alte naţiuni să preia conducerea în a căuta soluţii pentru conflictul libian.
Poziţia lui ilustrează preferinţa pentru multilateralism şi un profil mai redus pe scena politicii externe a lumii.
Conservatorii, care îl critică pe preşedinte american că este absent în vremuri de criză, spun că acţiunea sa poate semnala un declin al Americii după aproape un deceniu de războaie.
Europenii au preluat conducerea în elaborarea unui proiect de rezoluţie la Naţiunile Unite privind impunerea unei zone de excludere aeriană deasupra Libiei dar echipa de securitate naţională a preşedintelui Barack Obama susţine prea puţin ideea.
Semne de întrebare în legătură cu eficienţa unei zone de excludere aeriană deaspura Libiei
Experţii americani spun că Washingtonul a primit o cerere oficială din partea unui purtător de cuvânt al forţelor anti-Gaddafi pentru ajutor, inclusiv o zonă de excludere aeriană.
Mai mult, aceştia spun că dacă scopul este înlăturarea de la putere a colonelului Gaddafi impunerea unei asemenea zone ar fi o opţiune greşită pentru că efectul va fi mic.
Pentru a reuşi înlăturarea colonelului Gaddafi, SUA ar trebui să adopte o mult mai activă intervenţie în Libia.
Este neclar, însă, dacă publicul american ar susţine o intervenţie militară.
Preşedintele Barack Obama ar trebui să convingă populaţia că o asemenea opţiune este în interesul vital al SUA , ceea ce probabil americanii nu vor crede.
Analiştii mai spun că impunerea unei zone de excludere aeriană nu a fost folosită niciodată în trecut pentru a înlătura un regim ci numai pentru a preveni o criză umanitară.
Mai mult, zona de excludere aeriană nu ar împiedica forţele terestre ale lui Gaddafi să continue să ucidă civili.
De asemenea, analiştii afirmă că dacă opoziţia va fi incapabilă să-şi menţină contraofensiva vor creşte presiunile de a transforma zona de excludere aeriană într-o zonă de excludere terestră, adică împotriva tancurilor şi vehiculelor blindate ale guvernului Gaddafi, ceea ce ar fi o misiune mult mai dificilă.
Analistul Kenneth Pollack de la Institutul Brookings spune că forţa aeriană libiană este, de fapt, irelevantă în luptă pentru că are o capacitate foarte limitată şi este improbabil că s-ar putea dovedi decisivă.
Este la fel de improbabil că potenţiala distrugere a forţei aeriene libiene, prin impunerea unei zone de excludere aeriană, ar putea fi cheie pentru a reuşi consolidarea ofensivei opoziţiei.
Kenneth Pollack mai spune că majoritatea rebelilor sunt ucişi de către forţele de infanterie care, în general, în războaie civile fac cele mai multe victime, de aceea ar fi nevoie de forţe terestre.
Dacă forţele colonelului Gaddafi vor fi respinse şi nu vor învinge rapid în următoarele săptămâni, scenariul cel mai probabil ar fi un război civil lung în care ambelor părţi le va fi greu să obţină o victorie decisivă.
Acest lucru ar însemna că o zonă de excludere aeriană ar trebui susţinută luni de zile, dacă nu chiar ani.
Administraţia americană ştie prea bine că există ţări mult mai importante pentru SUA în Orientul Mijlociu, ţări care ar putea avea nevoie de investiţia resurselor americane acolo pentru ca Washingtonul să se asigure că respectivele ţări, începând cu Egiptul şi Irakul, merg în direcţia cea bună.