Rusia sufocă exporturile de cereale din Ucraina, România vrea să compenseze

Oprindu-se la marginea unui câmp întins, plantat cu orz de la ferma sa din Prundu, o comună aflată la circa 59 km de București, capitala României, Cătălin Corbea a rupt un spic înțepăcios de pe o tulpină, l-a frecat între palme și a băgat o sămânță în gură, scuipând-o apoi pe jos, scrie THE NEW YORK TIMES.

„Încă vreo 10 zile sau două săptămâni”, spune el, explicând astfel de cât timp va mai fi nevoie până când orzul să fie gata pentru recoltare. Corbea, fermier de aproape trei decenii, a trecut rareori printr-o perioadă ca asta.

Sângeroasa invazie a rușilor în Ucraina – un adevărat coș cu pâine pentru întreaga lume - a bulversat piața de cereale de pe glob. Blocarea porturilor sale a închis milioane de tone de grâu și de porumb în interiorul Ucrainei. Odată cu foametea care amenință Africa, Orientul Mijlociu și alte regiuni ale Asiei, acum se caută cu disperare noi furnizori și rute maritime alternative.

„Din cauza războiului, anul acesta, agricultorii români pot profita de noi oportunități”, afirmă Corbea prin intermediul unui translator. Întrebarea care se pune este dacă România va putea profita de ele, extinzându-și propriul sector agricol și contribuind în același timp la acoperirea hiatusului alimentar lăsat de o Ucraină fără ieșire la mare.

În multe privințe, România este bine poziționată. De la începutul războiului, portul său din Constanța, aflat pe coasta de vest a Mării Negre, a oferit un punct foarte important – deși mic – de tranzit pentru cerealele ucrainene. Producția agricolă proprie a României este mai mică decât cea a Ucrainei, dar țara rămâne totuși unul dintre cei mai mari exportatori de cereale din Uniunea Europeană.

Anul trecut, țara a trimis în străinătate 60% din recolta sa de grâu, mai ales în Egipt și în restul Orientului Mijlociu. Anul acesta, guvernul a alocat 500 milioane euro ($527 milioane) pentru a sprijini agricultura și a susține un flux constant al producției.

Și totuși, această țară din Europa de Est se confruntă cu multe probleme: fermierii săi, deși beneficiază de prețuri mai mari, se confruntă cu costurile în creștere ale motorinei, pesticidelor și îngrășămintelor. Infrastructura rutieră, la nivelul întregii țări, dar și în porturi, este neglijată și depășită, îngreunând astfel tranzitul propriilor exporturi, dar și eforturile României de a ajuta Ucraina să facă față blocadelor rusești.

Dar circuitul alimentar la nivel mondial se confrunta deja cu o serie de greutăți și înainte de izbucnirea războiului. Pandemia de Covid-19 și blocajele intervenite în lanțul de aprovizionare au crescut prețurile la combustibil și îngrășăminte, în timp ce perioadele de mare secetă și inundațiile neașteptate au dus la o scădere a recoltelor.

De la începutul războiului, circa 24 de țări, inclusiv India, au încercat să-și mărească propriile provizii de alimente printr-o reducere a exporturilor or, la rândul său, asta a exacerbat deficitul la nivel mondial. Anul acesta, perioadele neașteptate de secetă din Europa, Statele Unite, Africa de Nord și Cornul Africii au adus, toate laolaltă, taxe suplimentare asupra recoltelor.

În Italia, apa a fost raționalizată în Valea Padului - o zonă cu multe ferme agricole - după ce nivelul apelor râului a scăzut atât de mult, încât la suprafață a apărut până și epava unui șlep scufundat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

În Prundu, ploaia nu a fost atât de abundentă pe cât și-ar fi dorit domnul Corbea, dar, deși cu întârziere, căderea ploilor a fost binevenită totuși. Acum se apleacă și se ridică mai apoi cu un pumn de pământ întunecat și umed, pe care îl mângâie. „Ăsta e pământul perfect”, spune el.

Ferma este o afacere de familie, în care sunt implicați cei doi fii ai dlui Corbea și fratele acestuia. Ei cultivă aproximativ 12.355 de acri (cca. 5000 ha) cu rapiță, porumb, grâu, floarea soarelui, soia și orz. În România, acum e greu de crezut ca recoltele să fie egale cu producția-record de cereale de 29 milioane tone din 2021, dar perspectivele recoltei sunt încă bune, cu șanse mari pentru export.

Dl Corbea urcă la volanul unui Toyota Land Cruiser alb și trece prin Prundu ca să-și vadă lanurile cu porumbul ce va fi recoltat la toamnă. El este de 14 ani primarul acestei comune cu 3.500 de locuitori, iar acum face cu mâna fiecărei mașini și fiecărui pieton de pe marginea drumului, dar și mamei sale, care stă în fața casei. Copacii și tufele de trandafiri roșii și roz care mărginesc fiecare stradă au fost plantați și sunt îngrijiți de dl Corbea și de lucrătorii săi.

El spune că are 59 de angajați și că a strâns anual câte €10 milioane numai din vânzări. În ultimii ani, ferma a făcut investiții mari în tehnologie și în irigații.

Printre lanurile încă verzi de porumb, sistemul de irigații se ridică precum un schelet gigant de pterodactil cu aripile întinse. Dl Corbea spune că, date fiind prețurile mai mari și producția devenită mai bună în urma irigațiilor instalate de el, se așteaptă ca, în anul 2022, veniturile se crească cu €5 milioane, sau 50%.

Prețurile motorinei, pesticidelor și îngrășămintelor s-au dublat sau triplat, dar, cel puțin deocamdată, prețurile pe care dl Corbea spune că a reușit să le obțină pentru cereale au compensat cu mult aceste majorări. Prețurile sunt însă instabile, spune el, iar fermierii trebuie să se asigure că veniturile viitoare le vor acoperi investițiile pe termen lung.

Acest calcul a dat roade și pentru alți mari agricultori din sector. „Profiturile au crescut, nici nu vă puteți imagina cu cât, sunt cele mai bune rezultate înregistrate vreodată”, spune Ghiță Pinca, director general la Agricover, o companie de afaceri în agricultură din România. Există un potențial enorm de creștere în continuare, afirmă el, deși asta depinde și de investițiile mai mari ale fermierilor în sisteme de irigație, în facilități de depozitare și în tehnologie.

Unii fermieri mai mici, precum Chipăilă Mircea, au avut o perioadă mai grea. Mircea cultivă orz, porumb și grâu pe 1.975 de acri (cca. 800 ha.) în Poarta Alba, o localitatea aflată cam la cca. 300 km. de Prundu, în capătul sud-estic al României, de-a lungul canalului care leagă Marea Neagră de Dunăre.

Pentru el, o vreme mai secetoasă îi dă de înțeles că producția lui va scădea comparativ cu cea de anul trecut. Dată fiind majorarea prețurilor la îngrășămite și combustibil, spune el, se așteaptă ca și profiturile sale să scadă. Exportatorii ucraineni și-au scăzut prețurile or, asta a exercitat presiuni asupra produselor vândute de el.

Ferma lui Mircea este la aproximativ 25 km. de portul Constanța. În mod normal, un important centru comercial cerealier, portul asigură legătura cu țări din Europa Centrală și de Sud-Est fără ieșire la mare, cum ar fi Serbia, Ungaria, Slovacia, Moldova și Austria, cu Asia Centrală și de Est și cu regiunea Caucazului. Anul trecut, prin port au trecut 67,5 milioane de tone de marfuri, mai mult de o treime fiind cereale. Acum, cu portul Odesa închis, unele exporturi ucrainene își croiesc drum prin complexul Constanței.

Vagoanele de tren, cu inscripția „Cereale” pe lateral, au deversat porumb ucrainean prin benzi rulante subterane, răspândind, săptămâna trecută, nori de praf spre terminalul gigantului alimentar american Cargill.

Pe cheiul administrat de COFCO, cel mai mare exportator agricol și de procesare a produselor alimentare din China, cerealele erau încărcate pe un cargou ancorat lângă unul dintre imensele silozuri aliniate pe docuri. La intrarea în incintele COFCO, camioanele, care prezentau ca semn distinctiv steagul Ucrainei cu dungi albastre și galbene pe plăcuțele de înmatriculare, așteptau ca mărfurile lor să le fie controlate înaintea descărcării.

În cursul unei vizite la Kyiv, desfășurată săptămâna trecută, președintele României, Klaus Iohannis, a declarat că, de la începutul invaziei, peste 1 milion de tone de cereale ucrainene au trecut prin Constanța, ajungând în diverse locuri din întreaga lume.

Dar problemele de ordin logistic împiedică transportul unor mari cantități de cereale. Ecartamentul feroviar al Ucrainei este mai lat decât cel din alte zone europene. La graniță, mărfurile trebuie să fie transferate în trenuri românești, în caz contrar, fiecare vagon trebuind să fie ridicat de pe șine și legat de un vagon care să poată fi folosit pe șinele românești.

Traficul camioanelor din Ucraina a fost și el încetinit la punctele de trecere a frontierei – uneori, timp de câteva zile – la acest neajuns adăugându-se criza de combustibil și drumurile deteriorate. Potrivit unor declarații ale Ministerului britanic al Apărării, atacurile Rusiei au vizat rutele de export.

La rândul său, România are propriile probleme legate de tranzit. Căile ferate pentru trenuri de mare viteză sunt puține, iar țara nu dispune de o mare rețea de autostrăzi. De asemenea, portul Constanța și infrastructura din jur au fost zeci de ani slab subvenționate.

În ultimele două luni, guvernul român a investit bani pentru a curăța sute de vagoane ruginite de pe liniile ferate și pentru a recondiționa șinele lăsate de izbeliște după căderea regimului comunist, în 1989.

Totuși, camioanele care ies din port și intră pe autostradă au de mers pe o singură bandă. Un însoțitor special se ocupă de o poartă, care trebuie deschisă pentru fiecare vehicul în parte. “În următoarele două săptămâni, atunci când o bună parte din recolta românască va începe să sosească la aceste terminale, aglomerația va spori semnificativ. În fiecare zi, în port vor sosi între 3000 și 5000 de camioane, blocâd kilometri întregi de pe autostrada spre Constanța”, după cum afirmă Cristian Țăranu, directorul general al terminalelor aflate în gestiunea Umex, un operator portuar românesc.

Ferma lui Mircea se află la mai puțin de 30 de minute de Constanța, dacă mergi cu mașina. Dar „în perioadele cele mai aglomerate, camioanele mele așteaptă două - trei zile” doar ca să intre în complexul portului pentru a putea fi descărcate, îmi spune el prin intermediul unui translator.

Acesta este unul din motivele pentru care el se arată mai puțin optimist decât dnul Corbea în privința șanselor României de a profita de toate aceste oportunități agricole și de export.

„Portul Constanța nu este pregătit pentru o asemenea ocazie”, a spus dl Mircea. „Oamenii nu dispun de niciun fel de infrastructură”.

Articol de Patricia Cohen

Traducerea: Alexandru Danga/RADOR.