"Probleme sociale mocnite" în Marea Britanie
"Şoc". Acest este cuvântul cel mai des întâlnit când vine vorba de revoltele din Anglia. Chiar dacă lucrurile par să fi revenit la normal, oamenii se tem că astfel de evenimente pot reizbucni în orice moment.
Articol de Dan Vasiliu, corespondent RRA în Marea Britanie, 16 August 2011, 07:39
La Londra de câteva zile încoace este linişte. Şi cu toate astea nu-mi pot reprima un uşor sentiment de teamă gândindu-mă că mă îndrept spre cartierul Tottenham, locul unde acum mai bine de o săptămână au izbucnit revoltele care au şocat o lume întreagă.
Cobor la staţia de metrou Seven Sisters şi o iau pe jos înspre intersecţia dintre Tottenham High Road şi Lansdowne Road. Consiliul local a stabilit acolo locul de întâlnire pentru toţi cei care vor să dea o mână de ajutor la curăţarea cartierului.
S-au strâns cam 150 de persoane. Sunt copii şi adulţi, albi, asiatici şi persoane de culoare. Îmbrăcaţi cu veste reflectorizante şi înarmaţi cu mături şi făraşe, scrutează cu atenţie asfaltul şi niciun ciob, cât de mic ar fi el, nu trece neobservat.
"Este extrem de important că oamenii din comunitate se adună pentru a vindeca rănile lăsate în urmă." spune Michael, unul dintre tinerii care au răspuns apelului lansat de autorităţi .
"Faptul că am ieşit pe stradă acum simbolizează unitatea acestei comunităţi. Aici oamenii se cunosc între ei şi am fost şocat când am văzut că unii dintre cei care locuiesc în cartier şi-au jefuit vecinii fără nicio umbră de regret" adaugă el.
"Şoc". Acest este cuvântul cel mai des întâlnit când vine vorba de revoltele din Anglia. Chiar dacă lucrurile par să fi revenit la normal, oamenii se tem că astfel de evenimente pot reizbucni în orice moment. Şi se comportă ca atare.
Mergând pe Tottenham High Road observ că multe magazine au placaje de lemn în locul obişnuitelor geamuri de sticlă. Timpul a fost prea scurt pentru ca proprietarii să repare pagubele produse de atacatori.
Intru într-un magazin unde se vând telefoane mobile şi îl rog pe unul dintre angajaţi să-mi povestească experienţa prin care a trecut. Dă vehement din mână şi îmi spune că nu ştie limba engleză. Când dau să ies pe uşă îmi strigă "Sorry!" şi îmi aruncă o privire care îmi spune că în alte împrejurări ar fi fost dispus să stea de vorbă.
La magazinul următor, unul în care se vând de toate, discuţia o ia pe acelaşi făgaş. "Nu vorbesc engleza foarte bine" încearcă vânzătoarea să se eschiveze din faţa microfonului. Insist şi îi spun că nu mă interesează corectitudinea gramaticală cât povestea nopţilor de revoltă. Acceptă în cele din urmă. Îmi spune că o cheamă Mary şi că este din Polonia.
"Locuiesc in Tottenham şi sunt mândră de acest lucru. Dar acum mă tem pentru siguranţa mea în propria casă. Oricând îţi poate intra cineva în apartament ca să te atace. Am avut noroc că atunci când au izbucnit revoltele apucaserăm să închidem magazinul. Mă îndreptam înspre casă fără să ştiu ce se întâmplă în urma mea. Când am văzut la televizor ce se petrecea nu-mi venea să cred ochilor. Poliţia ar fi trebuit să facă mai mult pentru a ne proteja. Trebuiau sa fie pregătiţi pentru aşa ceva, dar s-a văzut că nu a fost cazul".
Răspunsul poliţiei a fost unul "timid"
Acum poliţia este peste tot. Patrulează şi veghează. Ţine situaţia sub control. Pe 6 august, însă, răspunsul a fost unul "timid", iar tactica aleasă "greşită". Cel puţin aşa s-a exprimat premierul David Cameron. Aprecieri care nu le-au picat prea bine poliţiştilor. Dar au recunoscut şi ei că au fost puţini şi că nu ştiau prea bine cu ce se confruntă.
Şi totuşi, existau precedente care să dea de gândit. Pe 6 octombrie 1985, poliţia face o descindere în zona Broadwater Farm din Tottenham în timpul căreia este ucisă o femeie de origine afro-caraibiană. Liderul consiliului local le cere şefilor poliţiei din zonă să demisioneze, pe motiv că au un comportament "scăpat de sub control".
Prea târziu, însă. În faţa secţiei de poliţie din Tottenham are loc o mică demonstraţie care se transformă în scurt timp într-o revoltă de stradă. Poliţia atacă cu bastoane, răsculaţii răspund cu pietre şi cocktailuri Molotov. Sunt incendiate clădiri şi sunt jefuite magazine.
Pe 4 august 2011, poliţia încearcă să-l aresteze pe Mark Duggan, din câte se pare un traficant de droguri care plănuia să se răzbune după ce un membru al familiei fusese ucis de o bandă rivală. Operaţiunea eşuează şi Duggan este ucis cu un foc de armă. Ceea ce a urmat a putut fi văzut în direct la televiziunile din întreaga lume.
Acestea sunt doar similarităţile referitoare la operaţiunile poliţieneşti care au aprins scânteia. Dar mai există şi altele.
În 1981 izbucnesc revolte în mai multe oraşe engleze
În 1979, puterea este preluată de Partidul Conservator. În primii ani de mandat, premierul de atunci, Margaret Thatcher, impune o serie de măsuri menite să reducă inflaţia care refuza să coboare sub 10%. Sunt reduse cheltuielile publice şi bugetele pentru serviciile sociale. Taie şi din banii alocaţi învăţământului superior, dar în schimb măreşte taxele. Numărul şomerilor depăşeşte 2,5 milioane pentru prima oară după perioada interbelică.
Pe de altă parte, guvernul conservator acordă poliţiei drepturi sporite, agenţii având dreptul de a opri pe stradă şi de a percheziţiona orice persoană care li se pare suspectă. Măsura, potrivit surselor vremii, a fost folosită discriminatoriu vizînd în principal comunitatea persoanelor de culoare.
În acest context, în 1981 izbucnesc revolte în mai multe oraşe engleze. Printre acestea, Birmingham şi Liverpool, în timp ce în Londra au avut loc incidente în cartierele Brixton, Clapham sau Acton.
Să facem acum un salt în timp până în anul 2010 când Partidul Conservator revine la guvernare într-o coaliţie alături de liberal democraţi. La doar câteva luni după preluarea mandatului, David Cameron anunţă un program dur de austeritate menit să reducă deficitul bugetar uriaş al ţării, care depăşeşte 175 de miliarde de lire sterline, şi spune că legea percheziţiilor stradale trebuie întărită.
Din nou se taie bugete şi se diminuează ajutoarele sociale, se reformează sistemul de pensii şi se măresc taxele universitare. Şomajul ajunge din nou la nivelul de 2,5 milioane, dintre care un milion sunt tineri care au mai puţin de 24 de ani.
Fără o slujbă şi fără bani pentru a-şi plăti educaţia, provenind poate din familii destrămate, aceşti tineri îşi petrec timpul, de cele mai multe ori, pe stradă. Şi de aici până la a deveni membru al unei bande de cartier nu este decât un pas.
Problemele sociale "mocnesc"
Potrivit unui raport al Ministerului de Interne din 2006, circa 10 la sută dintre tinerii cu vârste cuprinse între 10 şi 19 ani fac parte dintr-o astfel de gaşcă. Doar în Londra se estimează că există 170 de astfel de grupări care sunt implicate în mai bine de jumătate din incidentele armate din capitală.
Experţii spun, însă, că nu se poate pune prea mare preţ pe aceste cifre deoarece lucrurile sunt într-o continuă mişcare, de cele mai multe ori în favoarea infractorilor. Unele găşti sunt alcătuite în funcţie de zona în care locuiesc, altele au la bază etnia. Principalele activităţi sunt traficul de droguri şi prostituţia.
Un studiu al profesorului John Pitts de la Universitatea din Bedfordshire arată că o bandă care are 40 de membri poate să perturbe serios viaţa unei comunităţi de 6 mii de persoane. Acelaşi studiu susţine că în cadrul grupului sunt atraşi, în principal, cei care au probleme în familie şi care devin astfel dependenţi de anturaj. Atmosfera dintr-un astfel de grup le poate conferi "respectul" după care tânjesc.
Există, însă, şi cazuri în care tineri căzuţi în capcana acestor infractori, vor să părăsească banda şi să o apuce pe un alt drum. Cercetarea profesorului Pitts sugerează că acest lucru este foarte dificil de realizat, ameninţările împotriva lor şi a familiilor lor determinîndu-i pe tineri să ezite când vine vorba de a părăsi grupul.
"Aceşti oameni nu mai gândesc ca indivizi, ci ca grup. Ei se identifică cu bandele din care fac parte şi au în vedere doar interesele acesteia" e de părere profesorul Paul Mathias de la Institutul Britanic de Psihologie.
"Ei au folosit moartea lui Mark Duggan ca pe un pretext. Probabil că se gândeau că au tot dreptul să se afle în stradă şi să facă ceea ce au făcut"
L-am întrebat pe profesorul Mathias dacă, în opinia sa, revoltele ar putea fi puse pe seama sărăciei şi a măsurilor de austeritate.
"Am văzut oameni care nu sunt şomeri şi care nu aveau nici un motiv să considere că sunt dezavantajaţi social. Problema, aşa cum am mai spus, provine din statutul de membru al unei bande. Sunt convins că nu e prima oară când aceşti oameni au ieşit pe străzi pentru a comite infracţiuni.
"Numai că de această dată şi-au stabilit ţinte mult mai extreme, cum ar fi incendierea unor clădiri, iar media prin prezentarea acestor imagini le-a oferit un model şi celor din alte oraşe sau cartiere."
"Dacă se poate în Tottenham, de ce nu şi în Ealing, şi dacă a funcţionat în Ealing de ce nu şi în Nottingham? Problema e că aceste manifestări se pot repeta oricând", a spus Paul Mathias.
"Acesta este semnalul de trezire pentru ţara noastră. Probleme sociale care mocnesc de decenii ne-au explodat direct în faţă". Acesta este un extras dintr-un discurs ţinut de David Cameron la câteva zile după terminarea revoltelor.
Legi mai dure pentru infractori
Premierul a promis legi mai dure împotriva bandelor de infractori şi măsuri care să protejeze familiile. "În următoarele săptămâni", a spus el, "miniştrii vor revizui fiecare aspect al muncii noastre pentru a repara societatea degradată a Marii Britanii".
David Cameron şi-a stabilit şi un obiectiv: să transforme vieţile a peste 120.000 de familii care au probleme până la alegerile din 2015. Nu a precizat însă de ce a aşteptat să-i ajungă cuţitul la os pentru a face acest lucru.
În încheiere am să mă întorc acolo de unde am plecat, adică în Tottenham. Clădirea în care se afla oficiul poştal de pe High Road s-a transformat peste noapte în obiectiv turistic. A fost incendiată în timpul revoltelor, iar bârnele acoperişului zac grămadă unele peste altele şi mirosul de ars îţi inundă nările.
Oamenii se opresc să o pozeze şi să se pozeze. Printre ei am observat un bâtrânel uşor adus de spate, îmbrăcat cu o salopetă albastră şi purtînd în picioare nişte ghete maro, scorojite de vreme. Are în mână un cârlig cu care adună gunoaiele de pe stradă. Habar nu avea de apelul autorităţilor. Ieşise pe stradă din proprie iniţiativă pentru că vroia să dea o mână de ajutor.
Se recomandă John Roots şi are peste 80 de ani. La viaţa lui a văzut multe revolte în Marea Britanie, dar păstrează o atitudine împăciuitoare:
"Tinerii din acest cartier sunt la fel de buni ca în orice alt loc. Sunt doar câţiva care cauzează probleme. Ei vor aceleaşi lucruri ca noi toţi: o slujbă bună, o casă şi o viaţă sigură".
"Aici ar trebui să intervină autorităţile pentru a le oferi acces la educaţie şi la alte facilităţi care să-i ţină departe de tentaţiile străzii. În paralel, familia trebuie să-i determine să se comporte civilizat, iar ceilalţi membri ai comunităţii ar trebui, de asemenea, să le ofere o mână de ajutor atunci când este cazul".
Audio: Reportaj din Tottenham după violenţele din ultimele săptămâni.