Nu m-ar surprinde ca Europa să piardă bătălia pentru Hidrogen(Mirela Athanasiu, Parteneriatul pentru Hidrogen Curat)

Uniunea Europeană este încă lider în dezvoltarea soluțiilor energetice pe bază de hidrogen însă actori precum Statele Unite, China sau Japonia au început să recupereze teren după ce Europa a arătat că aceste soluții pot fi viabile economic în viitorul apropiat. Mai mult, pe măsură ce Europa tinde să creeze o piață a hidrogenului, acești actori globali au început să finanțeze masiv astfel de proiecte, o finanțare mai mare decât cea din spațiul comunitar. În tot acest joc al cercetării, inovării și punerii în practică a proiectelor, România este slab reprezentată în ciuda faptului că industria și cercetarea din țara noastră sunt eligibile pentru astfel de proiecte, iar finanțarea europeană este uneori integrală.

Parteneriatul pentru Hidrogen Curat și Alianța Europeană pentru Hidrogen Curat, cele două cadre pentru cercetare și implementare.

Parteneriatul pentru Hidrogen Curat, creeat în 2007, este cel mai mare cadru instituțional comunitar dedicat dezvoltării și utilizării soluțiilor energetice pe bază de Hidrogen. Cu o finanțare europeană de zeci de miliarde de euro, acesta este principalul intrument prin care Comisia Europeană pune în aplicare politicile privind încurajarea producerii și utilizării Hidrogenului Verde.

Parteneriatul pune la aceeași masă Comisia Europeană, mediul de cercetare și mediul privat cu scopul de a dezvolta soluții viabile economic pentru utilizarea hidrogenului ca sursă curată de energie. În cadrul Parteneriatului există două asociații mari: Asociaţia Hydrogen Europe, care are mai mult de 500 de membri din rândul companiior industriale de pe întregul lanţ de producere şi utilizare a hidrogenului, şi Hydrogen Europe Research, asociaţie care conţine universităţi și institute de cercetare.

Alianța pentru Hidrogen Curat, creeată în 2020, este cel mai mare cadru de dezbatere privind soluțiile energetice pe bază de hidrogen. Cuprinde nu doar actorii Parteneriatului ci și reprezentanți ai ONG-urilor, autorităților locale interesate, aproape 2000 de parteneri.
Mirela Athanasiu, șeful departamentului Operațiuni și comunicare al Parteneriatului pentru Hidrogen Curat/ interviu de Bogdan Isopescu:

Despre ce fonduri vorbim?

Nişte zeci de miliarde, sunt foarte multe fonduri. Dacă până în 2020 am fost, să zicem, singura sursă de finanţare, pentru că tehnologia era numai la stadiul de cercetare şi inovare, după 2020 Comisia a pus în practică, prin noul noul MFF, mai multe surse de finanţare pentru hidrogen, continuând și cu noi, pentru că am adus tehnologia pe piaţă. A deschis linii de finanţare în Innovation Fund, ăsta este un alt fond de inovare, care dă finanţare pentru proiecte demonstrative, mai mult practice, mai multe "first of a kind", cum zic ei, proiecte demonstrative pe hidrogen. Apoi a pus în practică, anul trecut, prima acţiune-pilot de licitaţii - auction - pentru aşa-numita Hydrogen Bank - Banca de Hidrogen, asta e alta. Deci, sunt mai multe linii de finanţare pe diverse stagii de dezvoltare. Revenind la noi, cu noi a continuat cu research and innovation, pe lângă toate celelalte în care a pus finanţare pentru proiecte mai mult practice. La noi a continuat cu aceste mai mult proiecte de dezvoltare de tehnologie, cum am zis, până la urmă, şi avem 1 miliard. Să-l implementăm până în 2031, asta este viaţa în durata parteneriatului, însă noi banii pentru apeluri îi avem până în 2027 inclusiv. Şi continuăm să dezvoltăm tehnologia, adică dezvoltăm, să zic, cu experimentele, cu rezultatele din practică de până în 2020, am învăţat, ne-am întors la laborator, am dezvoltat noi produse şi acum le testăm din nou şi, iarăşi, acest feedback loop pe care îl încurajează Comisia în programul de cercetare, în general.

Ultimul proiect, ştiu că România putea să acceseze fonduri.

Da.

Despre ce este vorba, ce buget are?

Acum, ultimul apel de propuneri e încă deschis până pe 17 aprilie. L-am deschis pe 17 ianuarie şi avem un pic mai mult de 100 de milioane, 113,5 milioane, pe 20 de topicuri, noi le numim, sunt direcţii de finanţare, dacă aş putea zice.

Daţi-mi câteva exemple.

Şi pot să fie, de exemplu, pe tehnologii inovatoare de electrolizoare, pot să fie pe tehnologii inovatoare de stocare de hidrogen, pot să fie pe tehnologii inovatoare de utilizare a hidrogenului în, de exemplu, vapoare, de utilizare în camioane, deci pot să fie de la producere, electrolizoare în general, stocare şi utilizare. Dar pot să fie şi proiecte şi asta e important de reţinut, poate pentru publicul din România sau cercetarea din România sau chiar şi industria din România.

Deci poate aplica şi cercetarea din România?

Da, chiar şi industria din România poate să aplice oricine, chiar şi autorităţile publice şi o să venim imediat la asta. Ce mai conţine apelul nostru de propunere, acea aşa numitele văi de hidrogen -Hydrogen Valleys, care sunt nişte proiecte locale de dezvoltare a unui ecosistem local, legătura între producere şi utilizare. În efortul nostru de a aduce tehnologiile de a le testa pe piaţă, ne-am dat seama că cu cât încercam să testăm capacităţi mari încep să devină proiecte comerciale pentru că pentru un investitor, chiar şi un utilizator, să zicem, dacă vrem să testăm 30 de megawaţi de electrolizor. Dar nu putem să-l testăm fără cineva care să consume tonele de hidrogen care se produc zilnic din acel electrolizor. Ar fi păcat să-l aruncăm. Şi atunci, în momentul în care am ajuns la situaţiile astea, ne-am dat seama că trebuie să lucrăm cu actorii locali. Cine ar putea fi interesat? Am putea vorbi cu, să zicem, oraşele, cu judeţele interesate. În acest apel pentru propuneri până la 17 aprilie, avem două topicuri.

Care este nivelul de finanțare?

Unul pentru văi mari şi unul pentru văi mici. Diferenţa este de volum, de hidrogen produs şi finanţarea bineînţeles. Văi mari, finanţăm 20 de milioane, grant de 20 de milioane; în cele mici- 9 milioane.

Cine poate aplica?

Oricine poate aplica, în principiu. Acum vin către România. Poate aplica oricine, ca şi la programul cadru Horizon Europe, inclusiv companii internaţionale, Horizon e deschis către colaborări. Pentru finanţare e diferit. Una e să aplici, alta e să ceri finanţare. Şi România, bineînţeles că se califică. Toţi actorii din România, vorbim iarăşi de la industrie, cercetare, universităţi, NGO-uri, oricine, orice, cum spuneam, entitate legală poate să aplice la apelul nostru pentru propuneri însă trebuie să fie într-un aşa-numit consorţiu.

Care să cuprindă tot lanțul?

Nu. Se referă la lanţul de hidrogen şi astea sunt regulile programului-cadru al Uniunii Europene, care cere să aibă cel puţin participaţi de cel puţin trei ţări membre. Deci, România poate să aplice pe un proiect pentru România, sau poate să aplice pentru un proiect, să lucreze cu cel puţin alte două... participanţi din alte două ţări. Acuma, pentru aceste văi, ştiu foarte clar că proiectul se va întâmpla în România, normal, că majoritatea participaţiilor şi a aplicanţilor vor trebui să fie din România, însă proiectul întotdeauna va trebui să aibă măcar doi participanţi, alţi doi participanţi în alte două ţări. De ce? Este aşa-numita valoare adăugată a Uniunii Europene. Până la urmă, ca să fie un proiect european, trebuie să aibă acest minim trei ţări participante, altfel e un proiect local, regional, da. Şi acum. Pentru aceste văi, vin la România am fost foarte entuziasmată şi chiar am fost un pic, am discutat şi am fost consultată când s-a lansat strategia românească pe hidrogen, în noiembrie anul trecut. E adevărat că nivelul de investiţie în spatele strategiei româneşti este de 5 miliarde. Asta are nevoie strategia românească pentru a fi aplicată. Ce a făcut, iarăşi strategia românească, inspirându-se din strategia europeană din 2020, dar şi din ale altor ţări membre? A identificat unde hidrogenul ar putea avea un rol în economia românească, în sectoarele româneşti şi-a identificat şi potenţialele... potenţialele văi din România sau hub-uri.

Un exemplu ar fi Râmnicu Vâlcea? Cercetarea și industria sunt în același loc.

Da, una ar fi în Vâlcea, una ar fi în Galaţi, una ar fi în Cluj. În 2022, la sfârşitul anului 2022, începutul lui 2023, Galaţi şi Cluj au aplicat deja la noi pentru a obţine asistenţă, nu fonduri de finanţare de proiect, însă asistenţă să dezvolte proiectul. Şi deja o să publicăm acum, în mai, raportul cu asistenţa pe care am dat-o către 14 regiuni din Europa, două fiind în România. Și mă aştept, mă aştept ca măcar unul dintre aceste proiecte dezvoltate cu consultanţi de-ai noştri, să aplice şi pentru fonduri.

Vă aşteptaţi, dar până acuma există vreun semn?

Cred că da, cred că Galaţi, Consiliul Judeţean din Galaţi sunt destul de hotărâţi să aplice. O să vedem pe 17 aprilie. Iar de la Cluj am înţeles că deja şi-au asigurat finanţarea din bani naţionali, ceea ce iarăşi este destul de încurajator, pentru că înţeleg că sunt din planurile de rezilienţă şi din toate fondurile existente sunt bani pentru finanţare şi din alte surse, decât parteneriatul nostru.

Acum, dacă ar fi să privim dincolo de toate proiectele sau înglobând toate proiectele, toate pârgiile, cum se mişcă România totuşi în Europa, pe partea hidrogenului? Pentru că aud numai lucruri să spunem, puţin încurajatoare.

N-aş fi atât de negativă. E adevărat că nu avem multe proiecte pe hidrogen în România, asta e adevărat. Însă cum am mai explicat şi altor altor colegi din România, asta ţine de mai mulţi factori, şi nu de faptul că poate cercetarea la noi acum e numai în universităţi şi poate să devii un membru într-un consorţiu, într-un proiect de cercetare e destul de greu pentru cercetătorii din România. Asta ar fi, poate un motiv. Pe de altă parte, pot să spun că nu avem o industrie foarte mare de producere de hidrogen în România, e adevărat că hidrogenul se utilizează în industria chimică, în industria producătoare de oţel. Sunt locuri unde se foloseşte hidrogenul în România, dar nu suntem mari producători. Pe de altă parte România nu e atât de dependentă de resurse din altă parte. România e destul de independentă, pot să spun, şi atunci nu este forţată să recurgă la alte soluţii. Dacă, dacă e să facem o comparaţie, Olanda este una dintre ţările care a împins foarte mult această soluţie a hidrogenului, vede hidrogenul ca una dintre principalele soluţii. Asta pentru că Olanda nu mai poate să beneficieze, să extragă gazul natural, pentru că provoacă seisme, în nordul Olandei, a fost oprită extragerea de gaz natural Apoi nu au nuclear. Contextul i-a împins să se uite la alte soluţii şi atunci au mers pe regenerabile, normal, au foarte mult vânt în Marea Nordului. Şi atunci, cum să utilizeze electricitatea? Hai să găsim o altă soluţie, să o stocăm pe termen lung, că bateriile nu sunt o soluţie. Germania, în momentul în care a trebuit să oprească nuclearul, să oprească dependenţa de gazul rusesc, a trebuit să se uite către alte soluţii. Iarăşi, hidrogenul a început să devină atractiv. Pentru noi, hidrogenul nu a fost atractiv, nu sunt sigură că e atractiv. Decât dacă legislaţia, la un moment dat, o să interzică anumite procese sau procedee. De exemplu dacă o să impună la producerea de oţel o anumită cantitate de dioxid de carbon să fie produsă. În momentul ăla, producerea de oţel trebuie să se uite la altă soluţie, şi atunci decarbonizează prin hidrogenul verde.

Când mi-aţi dat exemplul Olandei, ei deja produc hidrogen verde şi comercializează hidrogen verde, având atâta regenerabil?

Da şi nu. Produc deja, prima noastră vale pe hidrogen, în 2019, am pus-o în Olanda, nordul Olandei, în Groningen şi încearcă să instaleze 20 de megawaţi de la electrolizor, să înceapă cu el şi să decarbonizeze deja producerea de combustibili, aşa-numiţii sustainable fuels - combustibili sustenabili. Acel proces de producere ei vor să-l decarbonizeze cu hidrogen verde. Rafinăria Shell din Koln, din Germania, ăla e cel mai mare electrolizor pe care noi l-am pus, 10 Megawatt. Mai mult decât atât, sunt o grămadă de proiecte acum concepute şi aşteaptă finanţare de la Innovation Fund, cum am zis, de la bancă...

Banca Hidrogenului?

Banca Hidrogenului a primit 132 de proiecte.

Ea acoperă diferenţa între ceea ce înseamnă producţie şi ceea ce înseamnă fezabil economic.

Da, exact, şi preţul competitiv cu hidrogenul, cum îi zicem noi, gri, cel din combustibil fosil.

Dacă ar fi să tragem o linie, dacă ar fi să vedem în perspectivă, unde ne aflăm, cât de aproape ne aflăm cu cercetarea, inovarea, dezvoltarea de un orizont apropiat de fezabilitate economică?

Ca şi orice tehnologie nouă, are nevoie de sprijin, are nevoie de sprijin financiar din partea publică. Investitorii privaţi vor investi - şi au început să investească - în momentul în care văd că au un orizont de 20-30 de ani. Investiţiile nu se fac într-un an, doi, se fac pe 20-30 de ani şi nimeni n-a îndrăznit să investească, să zicem, în linii de producţie de electrolizoare de tip nou, până nu au avut certitudinea că da, dacă producem gigawaţi de electrolizoare, vom avea şi cui să le vindem, pentru că va fi o cerere de hidrogen verde. Şi atunci, noi ştim foarte clar că, cu REPowerEU, ăsta a fost semnalul de care au avut nevoie, cu Hydrogen Stratgey în 2020, de care v-am zis, şi după aceea în 2022, cu invazia Ucrainei de către Rusia, Comisia a făcut această comunicare - REPowerEU - în care a recunoscut valoarea hidrogenului şi a soluţiilor pe hidrogen, ca să reducem dependenţa de gazul rusesc, prin instalarea de cât mai multe regenerabile. Și ne trebuie o soluţie să putem să le stocăm atunci când avem prea multe şi să folosim când nu avem. Şi acolo au văzut rolul hidrogenului. Comisia a anunţat, prin REPower EU, că până în 2030 Europa va trebui să producă 10 milioane de tone de Hidrogen Verde şi să importe 10 milioane de tone de hidrogen. Asta a fost semnalul, chiar şi pentru industrie, pentru toată lumea, să înceapă investiţiile. Acum sunt foarte multe proiecte care aşteaptă finanţări, sunt diferite finanţări, sunt aplicaţii şi eu sper să văd, să vedem cum aceste proiecte vor începe să fie puse în practică.

Europa este în vârf?

Da, e lider deocamdată pe tehnologie, lider pe tehnologie. Europa în 2020 a venit şi a dat acest semn, că hidrogenul este viabil - prima strategie pe hidrogen a făcut-o Europa în 2020. Iar acum toate puterile mondiale încearcă să ne prindă din urmă. Americanii deja anunţă investiţii masive. Noi avem un miliard pe 7 ani în acest MFF, însă americanii au anunţat acum două săptămâni 750 de milioane, numai pentru anul ăsta. Încearcă să ne prindă din urmă americanii. Japonezii au venit şi ne-au rugat să colaborăm, pentru că îşi dau seama că sunt departe în urma noastră, iar chinezii, stilul lor, bineînţeles, lucrează chiar şi în două shift-uri, să copieze şi să producă şi deja au intrat agresiv pe piaţa europeană oferind electronizare la jumătate de preţ. Deci cam asta, aici suntem. Suntem încă lideri, însă, nu ştiu, cu toate finanţările de care v-am spus şi cu toate eforturile, poziţia e ameninţată puternic. În 2020 am avut strategia, în 2022 ne-am făcut clar exprimată intenţia că noi mergem pe aceste tehnologii şi acum toţi văd o piaţă.

Ce înseamnă ca Europa să cadă pe locul doi în hidrogen?

Nu ştiu dacă înseamnă mult sau puțin. Europa a pierdut bătălia pentru fotovoltaic, pentru eolian. Nu m-ar mira să piardă și primul loc pe hidrogen.