Italia salvează de 25 de ani migranți în Marea Mediterană

Italia este responsabilă de o zonă de mare de aproximativ 500.000 km², de-a lungul celor 8000 km de coastă, aproape de două ori cât întreaga Peninsulă. Comandamentul central al Pazei de coastă italiene se află la Roma, de unde, potrivit căpitanului de ambarcațiune Filippo Marini, purtător de cuvânt, sunt coordonate toate operațiunile de salvare ale migranților din Marea Mediterană.

”Vorbind de ajutor, de salvare în mare, aceasta este prima sarcina cu care noi ne identificăm, este ADN-ul Pazei de Coastă. Dar nu ne ocupăm numai de operațiuni de salvare în mare, ci suntem prezenți și în marile lacuri: la Laggo di Garda și Laggo Maggiore avem numeroase garnizoane navale destinate turiștilor aflați în vacanță în zonele respective” explică pentru Radio România Actualități, Filippo Marini.

Purtătorul de cuvânt al Pazei de Coastă Italiene, căpitanul Filippo Marini explicând pentru Radio România Actualități care este zona maritimă supravegheată de Italia. Foto: Elena Postelnicu

”Paza de coastă este structurată în felul următor: suntem circa 11.000 de bărbați și de femei care sunt distribuiți în mod capilar de-a lungul celor 8000 de km de coastă, cu mai bine de 300 de sedii teritoriale. Avem la dispoziție o organizație care are nave de patrulare de diferite dimensioni: de la cele mai mici care acționează pe lângă coastă - până la cele mai mari: vapoare de 100 m care dispun de punte de aterizare pentru elicoptere și care navighează în Mediterană. Există și nave de patrulare de mare performanță specializate pentru ajutorare, cum sunt navele de patrulare clasa 300, nave care nu se pot scufunda si care ne-au permis să efectuăm operațiuni de ajutorare în condiții extreme ale mării. Acestea se îndreaptă singure. Se pot răsturna, dar apoi se îndreaptă automat singure”.

”Italia, care a ratificat conventia de la Hamburg din 1979 prin legea din 1989, printr-un decret al Președintelui Republicii, s-a dotat de o organizație care așează Centrul operativ de la Roma în inima acestei organizații, nivelul cel mai important al intervențiilor pentru salvarea în mare. Aceasta organizație se află aici, în cadrul Ministerului Infrastructurii și Transportului. De la aceasta Centrală se coordonează toate acțiunile de salvare în mare care au loc în Canalul Siciliei. În afara Centralei Operative de la Roma, în teritoriu, se afla distribuite și alte săli operative care acționează coordonându-se cu Centrala de la Roma” mai explică purtătorul de cuvânt al Pazei de Coastă italiene, căpitanul de ambarcațiune Filippo Marini.

Reporter: Ce înseamnă a coordona o operațiune de salvare în mare?

Filippo Marini: Înseamnă că în afara navelor sau avioanelor Pazei de Coastă, pentru salvarea în mare se pot folosi și alte unitati. Un exemplu: în 2014, an în care in Canalul Siciliei au fost recuperați în jur de 170.000 de migranți, pentru 42.000 dintre aceștia s-au folosit nave mercantile atât italiene, cât și străine care au fost redirecționate de către Centrala Operativă de la Roma și cu ajutorul unor aparataje extrem de sofisticate care ne permit să monitorăm situația, putem localiza navele care într-un anume moment navighează mai aproape de ambarcațiunile care cer să fie salvate. În aceste cazuri noi le chemăm, le redirecționăm, le transmitem amplasamentul celor care au cerut să fie salvați și se încearcă să se ofere un prim ajutor chiar și cu aceste vase. Am vorbit de navele mercantile și de marele sprijin pe care l-au oferit în anul 2014, dar și în 2015, mai puțin în 2016 datorita altor organizații care și-au oferit disponibilitatea, ca atare am reușit să gravăm mai puțin asupra acestor nave mercantile care au un program comercial pe care, în caz de nevoie, am fost nevoiți de mai multe ori să îl întrerupem. Anul acesta, din luna ianuarie și până astăzi au fost salvați peste 105.000 migranți. Aceștia au fost salvați prin coordonarea Pazei de Coastă care a folosit ONG-urile care colaborează cu noi, prin misiunile internaționale cum ar fi “Mare Nostrum”, FORMED sau misiunea FRONTEX, TRITON și toate organismele care acționează în momentul de față în Canalul Siciliei.

Reporter: Care este dinamica unei salvări?

Filippo Marini: De obicei migranții cer ajutor prin telefoanele satelitare care folosesc compania telefonică Thuraya, cu sediul în Emiratele Arabe. Apelurile sunt primite de către Centrala Operativă a Pazei de Coastă de la Roma și imediat după aceasta încercăm să obținem primele informații utile, cum ar: fi poziția migranților, numărul acestora, condițiile acestor ambarcațiuni care de cele mai multe ori sunt dramatice. Evident că timpul este un factor fundamental: trebuie să ajungem la ei în cel mai scurt timp. În general sunt ambarcațiuni foarte vechi care, înainte de a fi folosite de migranți, fuseseră trase la sol de multă vreme și prin urmare scândurile de lemn nu mai sunt etanse, s-au circi; ambarcațiunile acestea se umplu imediat cu apă, fiindcă nu au avut timp să stea la apa în așa fel încât lemnul să se umfle și sa redevină etans. După cum spuneam, în momentul în care ne sună la telefon, noi îi localizza; cu ajutorul companiilor telefonice aflăm de unde a pornit telefonul. Urmează localizarea navelor noastre care se află mai aproape de acel punct, îi chemăm și le cerem să meargă să ofere ajutor. Evident că în același timp pornesc și vasele Pazei de Coasta, dar zona de mare fiind extrem de largă este necesară prezența mai multor entități care reprezintă o garanție în plus. Am vorbit de zona de responsabilitate și am arătat că este vorba de o zonă foarte mare. În interiorul acestei zone este competentă Italia. Acolo unde se termină aceasta zonă încep zonele SAR, adică Search and Rescue ale altor State, de exemplu Franța, Spania, Grecia, Malta, dar este adevărat totuși că în multe ocazii Italia a trebuit să acționeze și în afara zonei sale de responsabilitate, în zone care se afla la 20 – 30 de mile de coasta libică.

Reporter: De ce acest lucru? Italia are dreptul să intervină?

Filippo Marini: Normativa internațională spune că primul stat care primeste primul cererile de ajutor are obligația de a informa pe cei care au competența teritorială asupra punctului unde se află cei care cer sprijin. În cazul insulei Malta, dacă apelurile sosesc din zona SAR a acesteia, Italia informează autoritățile de la Valletta pentru a le cere intervenția și colaborează în orice caz cu acestea, trimițând, când i se cere așa ceva, mijloace proprii. Am salvat în acest fel de multe ori maltezii care au o Pază de coastă organizată, dar nu cu o disponibilitate de mijloace de salvare cum sunt cele ale Italiei. Problema Libiei este că în momentul când apelul sosește de la 20-30 mile de coasta libică, nu există un răspuns operativ din partea Libiei, din partea Pazei de Coastă libiene. În cazul acesta, normele internaționale spun că cel care a primit apelul și care nu primește un răspuns din partea statului competent pe acea porțiune da mare, trebuie oricum să se asigure că aceste persoane nu își pierd viața. Iată motivul pentru care de multe ori ieșim din zona noastră de responsabilitate. Cu alte cuvinte, la multe, multe mile distanță de coastele Italiei pentru a da o speranta acestor persoane.

Reporter: Câte operații de salvare s-au înregistrat până acum și ce fel de greutăți întâmpină echipajele pe mare?

Filippo Marini: Până acum am intervenit în 785 de cazuri. În ceea ce privește dificultatea majoră aceasta este reprezentată de “timp”. Condițiile în care pornesc în mare acești migranți, care de multe ori nici nu știu să înoate, sunt condiții disperate. La bord nu au nici un fel de echipament de salvare, nu au colac, nu au rachete de semnalizare, nu au pompe să scoată apa din barca, nu au practic nimic. În unele cazuri, pentru a se semnaliza în cursul noptii, își dau foc la veșminte. Acest lucru arată cât poate fi de tragică situația. Călătoriile acestea încep în mod dramatic și de multe ori sunt destinate să aibă un sfârșit mai tragic atunci când ajutorul nu reușește să sosească în timp util. Este evident că prezența în mare a mai multor nave ne oferă mai multe posibilitati de a salva aceste persoane. Și tocmai așa se întâmplă. Noi sperăm că numărul acestor persoane care își pierd viața să devina din ce în ce mai mic, la fel cum sperăm ca problema aceasta să se rezolve. Sigur, se poate face mai mult, dar cel mai bun lucru ar fi ca aceste persoane să nu pornească, să nu înfrunte marea în astfel de condiții disperate. De multe ori condițiile meteorologice nefavorabile îngreunează și mai tare acțiunea de salvare a acestor persoane care pornesc cu o mare nu prea agitată, dar care odată ce se află în larg, la 20-30 de mile de coasta libiană, se trezesc în mare foarte agitată, deci condițiile se schimbă total, se schimbă și modalitățile de salvare, fiindcă în cazul acesta este nevoie de mijloace specializate pentru acest fel de intervenție.

Reporter: Anul acesta, 2016 se implinesc 25 de ani de salvare a migrantilor.

Filippo Marini: Da, sunt mulți ani. Italia a început în anii ’90 cu fuga din Albania și, vorbind de migranți, de atunci am ajuns la 700.000 de persoane salvate prin coordonarea Pazei de Coastă. Asta înseamnă firește că au acționat și alte organisme, dar totdeauna coordonate de Centrala Operativă de la Roma. Peste 700.000. Amintesc doar anul 1991 când a sosit “Vlora”, vaporul albanez încărcat de migranți și apoi toți anii care au urmat.

“Guardia Costiera” - Paza de Coastă italiană este un organ al Marinei Militare și de Ministerul Apărării Naționale. ”În ciuda acestui lucru, activitatea efectuată zilnic de Guardia Costiera atât în larg, cât și de-a lungul coastelor se referă la activități maritime civile și productive. Acesta se explică prin dependența sa functionala de mai multe ministere printre care primul este Ministerul Infrastructurii Transportului. Pentru acest minister noi avem misiunea securității la navigatia pe mare și salvare in mare. Depindem de asemenea, de Ministerul Mediului, al Teritoriului și al Mării pentru care Guardia Costiera joaca un rol de tutela al eco-sistemului maritim în totalitatea sa. Paza de Coastă italiană depinde de asemenea de Ministerul Politicilor Agricole, Alimentare și Silvice, minister pentru care efectuăm controlul întregii filiere de pescuit. În sfarsit, depindem de Ministerul Activitatilor Culturale și de Turism pentru ceea ce priveste protejarea tezaurelor arheologice scufundate. Mai depindem si de autoritatea judiciara, așadar diferitele Procuri ale Republicii pentru diferitele funcții pe care le avem ca ofiteri de Politie Judiciara în cadrul activităților de anchetare în materille care ne privesc” ne mai explică purtătorul de cuvânt al Pazei de Coastă italiene, căpitanul de ambarcațiune Filippo Marini.