Egiptul "respinge o intervenţie militară în Siria"

Egiptul nu este de acord cu o interventie militara in Siria.

Ambasadoarea Egiptului la Bucureşti, Laila Ahmed Bahaa El Din a declarat că ţara sa nu se va implica in nicio actiune militara in Siria şi că situaţia este privită cu îngrijorare la Cairo.

Carmen Gavrilă: Toată lumea priveşte acum spre Siria. Care este poziţia Egiptului în ce priveşte o intervenţie străină împotriva regimului Assad?

Laila El Din: Noi credem că situaţia din Siria este una foarte complicată şi gravă şi că o intervenţie militară chirurgicală va înrăutăţi lucrurile. Din păcate, o acţiune militară în Siria nu va aduce nimic bun. Egiptul consideră că numai dialogul şi o soluţie politică pot aduce pacea. Acum totul e mai dificil epntru că sunt împlicaţi foarte mulţi actori regionali dar şi internaţionali ceea ce ar face ca atacuri chirurgicale să fie şi mai complicate. Aşa că Egiptul nu este în favoarea acestui demers şi nici nu va participa la nicio acţiune militară şi din principiu suntem împotriva oricărei acţiuni unilaterale. Egiptul crede în rolul deciziilor ONU. Acest întreg episod face Egiptul să se simtă foarte inconfortabil

Carmen Gavrilă: Ce urmează pentru Egipt. O primă formă a amendamentelor la Constituţie va intra acum in dezbatere.

Laila El Din: Aşteptările sunt foarte mari de la revoluţie până acum, s-a pierdut mult timp, mai ales anul trecut, a fost unul foarte trist, au fost multe speranţe legate de noua administraţie, de noul preşedinte Morsi, care au fost complet spulberate. Am crezut că mergem spre democraţie dar el a ne-a dus înapoi. Acum cu noua formă a Constituţiei sperăm că tranziţia nu va dura mai mutl de 9 luni, pentru finalizarea amendamentelor, alegeri prezidenţiale şi parlmentare. Evident, prelungirea violenţelor nu ajută la nimic, dar oamenii sutn foarte siguri pe ce vor – ca acest proces să se încheie cât mai repede. Iar armata se grăbeşte mai mult decât oricine.

Carmen Gavrilă: În 2011, după revoluţie, multe voci au spus că ar fi fost mai bine ca legea fundamentală să fie amendată înainte de alegeri, ca să nu aibă amprenta unui partid anume care ar fi venit la putere. Acum aceasta pare calea...

Laila El Din: Ideea acum este ca legea fundamentală să nu fie foarte stufoasă şi să acopere absolut orice detaliu. Vrem să fie mai mică, mai vagă dar să conţină principalele principii ale drepturilor omului, ale drepturilor politice şi economice, chestiuni care sutn în orice constituie modernă. Ideea e să lăsăm restul detaliilro să fie cuprinse în legi date de viitorul Parlament şi care să fie mai uşor de schimbat dacă întreaga scenă se schimbă. În concluzie ne dorim o Constituţie modernă, conform cu standardele itnernaţionale dar care să răspundă şi nevoilor locale.

Carmen Gavrilă: Este posibil ca Egiptul să aibă o Constituţie pur seculară?

Laila El Din: Aceasta e speranţa multor egipteni, dar cred că va rămâne articolul care spune că islamul este o sursă, dar nu singura, pentru legislaţie. Cred că viitoarea Constituţie va fi similară celei din 1971, dar dacă oamenii sunt destul de înţelepţi, acest articol va fi suficient, nu e nevoie să adăugăm mai mult. Unele lucruri se fac oricum, fără să fie menţionate în Constituţie.

Carmen Gavrilă: Pentru a ajunge la pace socială e nevoie de o economie care să producă rezultate. Ce planuri imediate are noul guvern?

Laila El Din: Principala provocare pentru Egipt e cea economică. Revoluţia din 2011 a pornit cu cereri nu doar epntru libertate dar şi pentru dreptate socială şi standarde mai bune de trai. Asta nu se va întâmpla fără schimbări structurale reale în economie. Dar ca să putem face asta, e nevoie de securitate, pentru ca industria şi turismul şi celelalte domenii să revină la normal. Aşa poate fi prevenit şi extremismul. Nimic nu poate da rezultate separat, toate trebuie să funcţioneze împreună.

Carmen Gavrilă: Aşadar, strategia guvernului acum are două puncte principale, securitate şi redresarea economiei?

Laila El Din: Cu siguranţă. Acum guvernul vrea să se concentreze pe economie, să ia unele mpsuri cu efect imediat,. Nu pentru toate proiectele e nevoied e 10 ani ca să aibă rezultate. Cu unele poţi face progrese serioase, în timp scurt. De exemplu, există proiectuld e a oferi câte o masă gratuită tuturor elevilor, la şcoală, pentru că avem o problemă cu malnutriţia.

Carmen Gavrilă: Dar de unde veţi lua banii de care e nevoie?

Laila El Din: În primul rând că există resurse care nu au fost folosite cum trebuie, putem rearanja modul în care e distribuit bugetul. De asemenea, avem asistenţa financiară de la ţări arabe care au spus că ne vor da 12 miliarde care ne vor ajuta cel puţin pe parcursul acestui an în care lucrurile încă nu sunt stabile.

Carmen Gavrilă: Această strategie economică presupune şi legislaţie ori măsuri anticorupţie, care este o problemă majoră a Egiptului?

Laila El Din: Aceasta a fost de altfel una dintre cauzele majore ale revoluţiei – corupţia, diferenţa mare între venituri. De exemplu, guvernul pregăteşte un proiect de lege pentru combaterea conflictului de interese. Sunt multe lucruri de făcut însă intenţiile sutn bune.

Carmen Gavrilă: Care este politica noului guvern egiptean în ce priveşte implicarea străină. Primiţi ajutoare externe dar uneori aceste ajutoare pot veni cu condiţii.

Laila El Din: Noi înţelegem că fiecare ţară îşi urmăreşte interesele. Noi avem relaţii bune cu Europa, cu Statele Unite cu ţările arabe şi vrem să le menţinem. Înţelegem că aceste ţări sunt interesate de ce se întâmplă cu Egiptul, pentru că suntem un actor important în regiune iar ce se întâmplă la noi contează pentru regiune. Dar, egiptenii nu vor accepta nicio condiţionare, deciziile le aparţin numai lor. Trebuie înţeles că aceasta nu e o politică a unui partid anume, acum cetăţenii egipteni sunt cei care urmăresc ce se întâmplă, care sutn foarte angajaţi politic, au opinii şi nu vor accepta nicio interferenţă străină.

Carmen Gavrilă: În ultima vreme a apărut formula „democraţia maselor” pentru a descrie ce se întâmplă în Egipt, unde un preşedinte a fost înlăturat prin voinţa maselor nu prin proces instituţional. Puteţi explica fenomenul şi care sunt avantajele şi dezavantajele.

Laila El Din: Ne aflăm într-o uriaşă tranziţie care a pornit de la o revoluţie pe scară largă şi care i-a implicat pe toţi egiptenii. Acum încă nu avem un proces prin care, dacă un preşedinte acţionează greşit sau nu respectă procedurile democratice, să fie demis. Nu aveam alternativă. Nu e ca şi cum au fost câteva mici demonstraţii, ci au fost 30 de milioane de oameni care au cerut plecarea lui Morsi. Dar când vom avea o constutuţie care spuen cum putem scăpa de un preşedinte nedemocratic sau de un guvern slab, atunci vom avea şi mecanisme prin care se pot face democratic schimbări.

Carmen Gavrilă: Marea dezbatere de fapt în Egipt în ultimele luni a fost legată de legitimitate. Frăţia Musulmană susţine că legitimitatea lor a fost dată de voturi air cealaltă tabără că legitimitatea vine din cele 30 de milioane de oameni care au cerut plecarea lui Morsi.

Laila El Din: Cred că la urma urmei, oamenii sunt cei care decid şi ei vor hotărî ce legi să avem şi ce Consituţie să avem. Odată ce acestea vor fi decise, va fi mult mai uşor de stabilit ce e legitim şi ce nu. Preşedintele islamist Mohamed Morsi a fost ales legitim prin vot, dar dincolo de asta, chair de a doua zi, a făcut tot ce este contrar unei administrări democratice. Vreme de un an de zile, opoziţia a încercat să discute cu el. Apoi, în ultima clipă, Morsi a venit cu un discurs de 4 ore în care de fapt a spus „la naiba cu voi toţi”. Aşa s-a ajuns la 30 de miliaone de oameni care i-au cerut să pelce, un număr pe care nu îl poţi ignora şi nu poţi emrge înapoi. Mai întâi a fost un preşedinte legitim apoi a devenit ilegitim.

Carmen Gavrilă: Un cuvânt des folosit acum în Egipt este incluziune, în fapt, nevoia de reprezentare cât mai largă. Cât de decisă e puterea actuală să includă Frăţia Musulmană?

Laila El Din: Guvernul vrea ca procesul să fie complet incluziv. Uşa e deschisă tuturor celor care nu au ales armele care nu au instigat la violenţă armată. Nu suntem împotriva islamului politic ci împotriva unui grup armat care acţionează nu pe baza intereselor egiptene ci a unora străine. Frăţia Musulmană e o organizaţie internaţională cu o ramură egipteană, aşadar deciziile nu se iau în realitate de către egipteni. Noi vrem ca deciziile să se ia strict în Egipt, de către egipteni şi să includă pe toată lumea, într-o manieră paşnică şi cu respectarea legii.

Carmen Gavrilă: Sunt semne că din rândul Frăţiei Musulamane s-ar putea ridica o aripă mai moderată?

Laila El Din: E greu de spus. Sunt sigură însă că fraţii musulamani ăşi revizuiesc acum acest eşec uriaş din ultimul an. Cred că dau vina pe mulţi din cei de la conducere pentru că au avut o şansă fantastică să unească ţara, să aibă sprijinul tuturor, însă au irosit tot. Pe de altă parte, vorbim de o organizaţie foarte secretoasă, din exterior nu prea ştii ce se întâmplă în interior. În plus, ei sutn obişnuiţi să acţioneze în subteran. Unii dintre ei au reuşit să fugă din ţară, alţii erau în străinătate dinainte şi chiar dacă au eşuat în Egipt pot avea succes în altă parte. Dar oricine vine şi spune că vrea să lucreze cu noi, ca sunt paşnici, că vor avea un anume partid cu programe clare, şi surse clare de finanţare, atunci sunt bineveniţi.

Carmen Gavrilă: Faptul că noua putere nu a mai insistat pe dizolvarea Frăţiei Musulamne, este un semnal de dialog?

Laila El Din: Mai degrabă este o sugestie, încă nu e sigur. Sunt multe opinii în această privinţă. În plus, avem Frăţia Musulamană, partidul Libertate şi Justişie, plus o mică organizaţie neguvernamentală. Fărţia Muslmană ca atare încă nu este legală. Aşa că totul e o complicaţie legală enormă. Chestiunea va fi tranşată de autorităţile judiciare. Dezbaterea continuă.

Carmen Gavrilă: Egiptul are o considerabilă minoritate creştină care în ultima vreme a suferit atacuri dure, biserici au fost arse. Ce planuri are noua putere pentru protejarea creştinilor?

Laila El Din: Când s-a spus că Fraţii Musulmani nu au avut o politică incluzivă la guvernare, nu a fost vorba doar despre excluderea altor partide politice. Ei au exclus secţiuni mari ale societăţii şi au readus în discuţie chestiuni care au fost deja clasificate, lămurite cu multă vreme în urmă, ca de exemplu, statutul femeilor şi al creştinilor. Din păcate, în perioada evenimentelor din jurul plecării preşedintelui Morsi, lumea nu prea a fost atntă la ce s-a întâmplat cu creştinii egipteni. Au fost peste 40 de biserici arse şi abia după două zile, prsa internaţională a scris despre asta. Noi ne preocupăm foarte serios de soarta creştinilor. Există dorinţa ca în noua Constituţie să se scrie clar că musulmanii şi creştinii sunt egali, că ambele comunităţi au libertatea de a-şi construi lăcaşuri de cult. Spreăm că nici nu se va pune problema să nu fie aşa. Nici nu ar trebui măcar să intre în discuţie, este atât de evident că sunt egalii musulmanilor.