De ce e Germania altfel?

Prima impresie pe care o lasă Germania vizitatorului este aceea de democraţie bine pusă la punct. Şi totuşi, autorităţile consideră că democraţia nu este un lucru dat ci un efort continuu.

Chiar şi pentru o populaţie destul de bine informată şi exersată civic, autorităţile consideră că e nevoie de educaţie civică.

Aşa că există, pe lângă o agenţie federală, şi agenţii locale pentru educaţie civică. O astfel de agenţie este in Berlin şi se ocupă iclusiv de motivarea oamenilor ca să iasă la urne, evident nu pentru un partid sau altul, pentru că e o instituţie obligată la echidistanţă pentru că funcţionează cu bani publici şi are un consiliu director unde sunt reprezentate toate partidele parlamentare.

Nu există democraţie fără educaţie

De exemplu, agenţia organizează întâlniri de informare pe teme de la migraţie la protecţia mediului sau chestiuni politice în care prezintă absolut toate opiniile şi poziţiile, mai ales în acele grupuri de populaţie mai puţin informate. Directorul Rheinhard Fisher mi-a explicat că tot treaba agenţiei este să cumpere cărţi de la edituri şi apoi să le ofere la un preţ modic, să publice cărţi relevante pentru tot ce înseamnă educaţie civică şi să acorde granturi pentru ONG-uri cu proiecte în domeniu.

Standarde germane

Agenţia funcţionează pe baza a 3 criterii de bază care sunt cu sfinţenie respectate.

1 Agenţia nu are voie să îndoctrineze cetăţenii, să îi copleşească cu o opinie sau alta!

2 Agenţia e obligată să prezinte absolut toate punctele de vedere oricât de controversate ar fi, dar nu e deloc obligatoriu să invite politicieni la dezbaterile publice!

3 Toate eforturile agenţiei trebuie obligatoriu concentrate pe interesele cetăţenilor!

Ideea din spatele unei asemenea instituţii este că trebuie să ofere cetăţenilor informaţiile de care au nevoie ca să îşi poată lua propriile decizii într-o privinţă sau alta.

De exemplu, în cazul alegerilor, agenţia de educaţie civică din Berlin, a pus la dispoziţia cetăţenilor, online o aplicaţie prin care oamenii îşi pot compara propiile opinii, priorităţi sau interese cu cele ale partidelor. De exemplu, dacă pe mine mă interesează protecţia mamei şi copilului, pot afla care sunt intenţiile de legiferare în domeniu ori poziţiile tuturor partidelor în domeniu, şi asta mă poate ajuta să iau o decizie la urne.

Cum sunt motivaţi germanii

Directorul Rheinhard Fisher spune că agenţia are ca scop să implice oamenii în politică, să îi facă să le pese arătându-le efectele şi consecinţele politicului în viaţa de zi cu zi. Iar publicul ţintă constă în exact aceia care sunt indiferenţi de obicei faţă de politică: tineri, germani cu venituri mici, cei cu slujbe nesigure ori şomeri sau cei cu mai puţină educaţie formală. În esenţă agenţia se concentrează pe grupurile care de obicei nu votează. “Mergem acolo unde e nevoie de informare şi de educaţie, vrem să readucem preocuparea pentru politică în viaţa cotidiană, mai ales că numărul de membri a scăzut în mai toate partidele, la fel prezenţa la urne şi în general a scăzut numărul celor care aparţin unor grupuri ori asociaţii ca cele bisericeşti sau sindicatele” spune Rheinhard Fisher. Astfel de grupuri în anii 70 sau 80 erau profund implicate politic, luau atitudine, influenţau deciziile partidelor sau puneau presiune pe ele în chestiuni importante pentru cetăţeni. Astăzi în schimb, acţiunea politică, luările de poziţii sunt mai degrabă spontane. Lipsa de interes în politică vine şi din senzaţia germanilor că nu mai există chiar mari diferenţe între partide, indiferent de orientarea ideologică declarată.

A vota ca un german

Sistemul electoral german este unul mixt. Un german oferă practic două voturi: alege un candidat direct din circumscripţia lui şi votează şi un partid care vine cu o listă. Se întâmplă ca germanii să dea primul vot unui candidat iar al doilea vot unui partid din care candidatul de la primul vot nu face parte. În Germania s-a mai pus problema unor posibile schimbări ale legii electorale, pentru că sunt nemulţumiri că parlamentul are din ce în ce mai mulţi membri şi că în practică niciun candidat independent nu poate strânge suficiente voturi ca să ajungă în legislativ, deşi teoretic e posibil. Până acum niciun candidat independent nu a reuşit asta, doar membri de partid.

Frica de Hitler

Însă cei mai mulţi germani au încredere în acest sistem electoral pentru că, după cum mi-a explicat un oficial german, Constituţia germană este rezultatul lecţiilor învăţate din greşelile istoriei în special cele făcute la prima încercare de democraţie cu Republica de la Weimar, care prin fragmentare a făcut imposibilă o înţelegere între numeroasele partide, ceea ce a lăsat drum liber viitorilor nazişti şi lui Hitler.

Nu sistem de majoritate simplă

Deşi au nemulţumiri, cei mai mulţi germani consideră că acest sistem oferă spaţiu suficient unor opţiuni personalizate pentru că sunt votaţi şi oameni, nu doar partide, iar ei trebuie să răspundă mai întâi în faţa alegătorilor nu a partidelor din care fac parte. Părererea generală aici e că sistemul de majoritate simplă, 50% plus 1, din alte ţări nu ar fi bun pentru Germania pentru că nu este suficient de reprezentativ: “Germania are o democraţie alimentată de partide dar este şi foarte personalizată. Dacă am avea doar sistem cu majoritate simplă, atunci grupuri mari din societate nu ar fi reprezentate în Parlament” consideră directorul Agenţiei de educaţie civică din Berlin. “Constituţia noastră spune că partidele politice contribuie la realizarea politicii, nu că o fac ele singure” adaugă Rheinhard Fisher.

Referendum în stil german

Dar cum pot formula politica cetăţenii, şi nu doar partidele? Prin referendum, considerat în Germania un instrument de reprezentare directă a voinţei cetăţenilor şi o metodă de întărire a democraţiei. Dar atenţie! Nu există referendumuri nationale, la nivel federal! Germanii şi-au gândit în aşa fel legea, încât măsurile cu impact major pentru întreagă ţară să nu fie decise doar de o majoritate a cetăţenilor iar una sau mai multe minorităţi de opinie să fie obligate să se supună. În astfel de cazuri se consideră că este responsabilitatea aleşilor. În schimb, comunităţile mai mici pot lua decizii în chestiuni practice. De exemplu va exista un referendum în Berlin pentru a decide ce e de făcut cu actualul aeroport în condiţiile în care unul nou aşteaptă să fie folosit. Fiecare district german poate organiza un referendum cum s-a întâmplat pe tema educaţiei religioase în şcolile din Berlin, când s-a votat majoritar împotrivă. La fel, a mai fost un referendum privind transparenţa contractelor de furnizare a apei.

Vot prin corespondenţă

Germania mai are o formulă de exprimare a votului, şi anume prin corespondenţă. De exemplu, Rheinhard Fisher este şi membru voluntar al unei comisii electorale de la o secţie de votare din Berlin. El a decis să trimită încă de acum câteva zile scrisoarea cu voturile sale. Potrivit statisticilor, votul prin corespondenţă e din ce în ce mai popular, se pare că undeva între 25 şi 30% dintre germani au ales această metodă. Rheinhard mă asigură că este extrem de greu să faci vreo fraudă electorală pentru că la municipalităţi există liste iar verificarea se face nu în funcţie de nume ci de adresă. Iar dacă te muţi, adresa veche este radiată şi înlocuită cu cea nouă.

Încredere germană

În ce priveşte votul în secţii, fiecare secţie are o comisie electorală formată din voluntari. Ei pot alege să primească pentru efortul lor câte 50 de euro sau 35 de euro si o zi liberă de la serviciu. Preşedintele comisiei primeşte 2 zile libere. Tot, preşedintele e cel care vine cu o zi înainte de alegeri la autoritatea districtuală şi ia buletinele de vot, listele de alegători, banii pentru toţi cei din comisia electorala de la secţia sa, şi, atenţie! Merge acasă cu toate acestea! După care, a doua zi dimineaţă se prezintă cu ele la secţia de votare. Evident că am întrebat dacă nu cumva e risc de fraudare a alegeerilor. Rheinhard Fisher mi-a explicat că e exclus.

“Cei 7 membri ai comisiei ne uităm în urna de votare, ne asigurăm că e goală şi o încuiem, cheia rămâne la preşedinte, şi este sigilată. E cam greu ca 7 oameni care nu se cunosc să cadă de acord să fraudeze pentru un partid anume”, râde Rheinhard.

În primul rând că germanii nu prea îşi pun problema să facă fraudă eletorală, zice Rheinhard, nu le stă în fire. În al doilea rând, comisia verifică buletinele de vot, numărul lor şi listele de alegători, înainte să fie deschise porţile secţiei de votare. În caz că se întâmplă un accident cu buletinele sau întârzie cu ele preşedintele de secţie, în maximum 15 minute, autorităţile pot furniza alte buletine de vot.

Încă o ciudăţenie germană: în secţiile de votare nu sunt observatori de la partide. “Nu e nevoie” îmi explică Rheinhard. Totul are la bază încrederea. E de altfel, cuvântul pe care l-am auzit aici cel mai des. Încredere în instituţii mai ales. Încredere fără de care democraţia nu e posibilă, mi-au spus germanii cu care am vorbit. Şi altă tradiţie germană: după ce se închid urnele, voturile sunt numărate în public, orice cetăţean poate veni şi urmări procedura!