Ce înseamnă internetul în Coreea de Nord?
Accesul la internet în Coreea de Nord a fost tăiat ieri timp de aproape 10 ore. Dar nord-coreenii obișnuiți nu au știut.
Articol de Ionuţ Iamandi, 23 Decembrie 2014, 09:04
Agențiile de presă au calculat dimineața aceasta că timp de nouă ore și jumătate nimeni din Coreea de Nord nu a putut accesa vreo pagină de net.
Nici siteurile oficiale nord-coreene nu au mai putut fi accesate. Sud-coreenii au prezentat date privind imposibilitatea de a mai intra de pildă pe siteul agenției de știri nord-coreene, acolo unde Phenianul lansează pentru restul lumii mesajele dinastei comuniste Kim.
Blocajul survine pe fondul disputei dintre SUA și Coreea de Nord privind atacul cibernetic asupra companiei Sony Pictures Entertainment, subsidiara americană a conglomeratului japonez Sony. Statele Unite au refuzat să comenteze pana de net nord-coreeană.
North Korea Internet back up after 9.5 hour outage http://t.co/sKBf3gfXWlpic.twitter.com/UYlv4LCeZb
— Circa (@Circa) December 23, 2014
Cine are acces la internet în Coreea de Nord?
Unul dintre cei mai avizați jurnaliști în ce privește politica dar și viața de zi cu zi din Coreea de Nord este Max Fisher de la publicația electronică americană vox.dom.
El scrie că la internet au acces un număr minuscul de oameni din Coreea de Nord, și anume nomenclatura de partid și câteva grupuri restrânse de personal specializat, aflat în contact cu lumea exterioară, cum ar fi departamentul de hackeri care ar fi spart sistemul Sony.
Max Fisher estimează la câteva mii numărul celor ce pot intra pe internet în Coreea de Nord, unde ar exista doar puțin peste 1.000 de adrese de IP.
Spre comparație, în România, care are o populație puțin mai mică decât cea a Coreei de Nord, sunt aproximativ 15 milioane de adrese de IP, iar în SUA sunt de ordinul miliardelor.
Tot accesul la internet din Coreea de Nord se bazează pe o conexiune cu China. Lățimea de bandă este însă modestă, așa încât smartphone-urile și tabletele de ultimă generație aduse prin contrabandă pentru nomenclatură nu pot fi folosite la capacitatea lor.
Kwangmyong, intranetul național
Pentru grosul populației, autoritățile au pus la dispoziție un soi de rețea de uz intern, prin care se poate accesa, potrivit lui Max Fisher, versiuni Microsoft japoneze piratate, niște pastișe de browsere si un sistem rudimentar de mail.
Numit Kwangmyong, sau "Steaua Strălucitoare", intranetul de nivel național nu este însă nici el accesat de oricine. Computerele personale în Coreea de Nord sunt înregistrate la partid, așa cum înainte de 1989 erau înregistrate în România comunistă mașinile de scris. Ele nu sunt importate, ci produse de "Panda Dimineții", fabrica de computere autohtonă, care scoate câteva mii de bucăți pe an.
Există și ceea ce și în România s-a putut întâlni în urmă cu aproximativ cinci-zece ani, și anume internet-cafe-urile. Conectate la Kwangmyong, aceste locuri pot fi numărate pe degete și se întâlnesc doar în capitala Phenian și poate în alte două-trei orașe mari din Coreea de Nord.
Dar chiar și așa accesul la "Steaua Strălucitoare" este limitat. Pur și simplu în Coreea de Nord curentul electric este consumat cu măsură, cum arată și imaginile de mai jos.
One map that shows just how poor North Korea is http://t.co/4VBbtuIoLL via @zackbeauchamp
— Max Fisher (@Max_Fisher) December 22, 2014
Astfel că cele aproape zece ore de internet căzut în Coreea de Nord chiar ar putea să fi trecut neobservate. Oamenii obișnuiți probabil nici nu știu despre ce e vorba, pentru ei forma cea mai evoluată de tehnologie fiind DVD-urile de contrabandă cu telenovele sud-coreene.
Riscul însă pentru deținerea unor astfel de DVD-uri este mare, cine e prins cu ele putând face ani grei de muncă în lagăr.
Pauza de internet poate a picat mai greu pentru membrii conducerii partidului și pentru liderul suprem Kim Jong Un, care a apărut recent în fotografii la un birou echipat cu terminale Apple.
[View the story "Kim Jong Un & The Internet" on Storify]
Războiul internetului
Disputa cu Statele Unite a apărut după ce SUA au acuzat Coreea de Nord că a spart serverele companiei Sony Pictures, dar recluzivul stat comunist asiatic a negat acuzațiile.
Totul a pornit de la un film care urma să fie distribuit de Sony Pictures. Filmul era povestea unui atentat la adresa liderului suprem nord-coreean Kim Jong Un, iar conducerea companiei s-a plâns că a primit amenințări în cazul în care comercializează filmul.
Președintele SUA Barack Obama a intervenit, spunând că e inacceptabil ca un dictator să se impună pe piața liberă a divertismentului și a avertizat că vor exista consecințe la ceea ce ar fi făcut hackerii nord-coreeni.
Dar dacă americanii sunt în spatele penei de internet nord-coreene, așa lipsită de impact cum pare ea, se pune întrebarea cum au făcut-o, pentru că strangularea accesului se poate face doar via China, de unde Coreea ce Nord iese pe net.