Azerbaijanul: alternativă viabilă la gazul rusesc?

Romania a semnat in 2010 cu Azerbaijanul proiectul AGRI care prevede livrarea gazelor naturale azere pe ruta Baku (Azerbaijan) – Kulevi (Georgia) – Constanța (România).

Cu o capacitatea de interconectare prevăzută la 7 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an (două dintre acestea urmând să îi revină României), proiectul, menit să facă țara noastră mai puțin dependentă de gazul rusesc, se află doar în stadiul de studiu.

Nu doar Romania este interesată de petrolul și gazul azere. Poziția Azerbaijanului, ca alternativa la resursele energetice rusești pentru piata europeana, s-a intărit de la declanșarea crizei din Ucraina.

Pentru o parte a Europei orizontul de timp este 2020 : Azerbaijanul speră ca până în anul 2020 va finalizeza o altă conductă (Coridorul sudic) care să transporte gazul azer din Baku până în Italia via Turcia, Grecia, Albania și Bulgaria.

Baku: „Orașul luminilor”... din Caucaz

Cand se lasă seara, capitala Azerbajanului, Baku, supranumit și „orașul vânturilor”, face o demonstrație de forță. ”Forța luminii” ar spune firile poetice sau, dimpotrivă, „forța risipei de energie elctrică”, ar spune ecologiștii, când mii de lumini transformă seară de seară capitala azeră într-o torță vie, într-un efort de a arăta lumii că aurul negru din pamânturile batute de vânt se transformă în valuri de lumină pe străzi și în casele oamenilor.

Nu mulți dintre locuitorii acestor străzi luminate aveau în case în urmă cu 20 de ani lumină electrică, iar faptul că astăzi lumina este mai ca acasă decât vântul în Baku, nu este decât un motiv de mândrie pentru cei 9 milioane de locuitori de la malul Mării Caspice.

Nobel: know- how norvegian în secolul 19

Lumina, atât în sens metaforic cât și fizic, s-a aprins in Azerbaijan in 1991 când țara a început să își administreze singură rezervele de petrol si gaze naturale. În ciuda zăcămintelor impresionte cunoscute de sute de ani, Azerbaijanul a devenit stăpână pe ele abia în anul 1991 când a devenit pentru prima dată- în peste 10.000 de ani de istorie- un stat independent. Petrolul azer a alimentat mai toate imperiile euro-asiatice ca și armatele acestora, de la imperiul otoman la cel țarist și Uniunea Sovietică.

Foto: Azerbaijan. Sursa: Iolanda Bădiliţă.

La început extragerea s-a făcut mai mult sau mai puțin artizanal, know- how-ul venind destul de târziu, în secolul 19, din Norvegia. O istorie mai puțin cunoscută este faptul că familia Nobel, cea care oferă anual celebrele premii, și-a facut averea in Azerbaijan, in secolul 19, descoperind și exploatând zăcămintele petroliere din jurul capitalei Baku.

„Contractul secolului”

După câștigarea independenței față de Uniunea Sovietică, în 1991, în anul 1994 Azerbaijanul a semnat ceea ce a intrat în istorie drept „Contractul secolului”. Acest document a permis Baku-ului ca, grație know-how-ului si investițiilor marilor jucători din domeniu, să pună bazele unei noi strategii de exploatare a petrolului. Acest contract a schimbat radical rolul geostrategic al acestei țări în Caucaz, în regiunea Caspică și, având în vedere criza din Ucraina și deteriorarea relațiilor UE cu Rusia, în Europa.

”Contractul secolului” a permis Azerbaijanului să devină furnizorul principal de petrol din regiune și să dezvolte rețele de distribuției in Asia și Europa. Turcia, Georgia sunt țări care depind în totalitate de petrolul azer, Europa privind și ea Azerbaijanul ca pe un jucator important în politica sa de diversificare și desprindere de dependența față de gazul rusesc.

Rezervele Azerbaijanului sunt estimate la a fi suficiente pentru încă 400 de ani de acum încolo. În plus, petrolul și gazele de aici nu se afla la adâncimi foarte mari, iar petrolul are o vâscozitate redusa. Toate acestea reprezintă plusuri în procesul tehnologic care duc la un preț scazut de exploatare.

Un consorțiu din 8 țări

Consorțiul care exploateză petrolul si gazele azere cuprinde pe lângă compania de stat azeră SOCAR, alte 11 companii din 7 țări, între care două din Marea Britanie, 4 americane si câte una din Rusia, Turcia, Norvegia, Arabia Saudita și Japonia. Cu 17.1267% British Petroleum este cel mai mare acționar și cel care conduce operațiunile.

La 7.4 miliarde de dolari s-a ridicat volumul investiției până acum în timp ce costurile operaționale au fost de 5,9 miliarde pentru o arie de 432.4 km2 și o productie de 630 milioane de tone de petrol și 70 miliarde de metri cubi de gaz.

De notat că 80% din aportul investițional vine dinspre companiile străine, doar 20 de procente venind din partea statului Azerbaijan.

Gaz azer în UE, din 2020

Cât privește distribuția, în momentul acesta exista 3 astfel de retele de distribuție. Prima, care leaga Azerbaijanul de Turcia via Georgia, este Baku-Tbilisi-Ceyhan care a transportat pana acum 52 millioane de tone de petrol. Un al doilea proiect, proiectul TANAP presupune construirea unei conducte alternative de transport pe sectorul turcesc. Conducta TANAP se va întinde din Azerbaijan până la graniţa Turciei cu Bulgaria. Capacitatea sa iniţială va fi de 16 miliarde de metri cubi pe an: 6 miliarde de metri cubi pentru Turcia si 10 miliarde de metri cubi pentru restul Europei. Proiectul este conceput pentru a ajunge treptat la o capacitate de 30 de miliarde de metri cubi şi apoi de 60 miliarde de metri cubi.

Azerbaijanul va alimenta însă Europa, în principal, cu gaz, ne-a spus Tamam Bayatly, director de comunicare la British Petrolium, principalul operator al consortiului energetic din Azerbaijan.

”South Caucasus Pipeline transportă gazul din Azerbaija, în Georgia, Turcia și îl va aduce în Grecia, Albania si Italia, și de aici, prin retelele deja existente si prin interconectarea dintre retelele europene, către toate tarile care vor avea nevoie. Aceasta retea va costa 28 miliarde dolari și va livra 16 miliarde de metri cubi annual.”, spune Bayatly care preconizează că această conductă va fi finalizată până în anul 2020.

”Lungimea conductelor depășește 4000 de kilometri. Gazul azer va fi transportat către piețele europene până in Italia, cu posibilitatea tehnica a retelei de a fi extinsă în viitor”, spune și Vitaly Baylarbayov vicepreședinte adjunct al companiei SOCAR , compania azeră de petrol și gaze a statului Azerbaijan, dar și membru al consiliului director al Proiectului AGRI, în care și Romania este parte.

100 de milioane de dolari- investițiile SOCAR in România

În România SOCAR are colaborări pe paliere diferite. Pe de o parte, Azerbaijanul investește în economia românească, mai ales în distribuție de produse petroliere și petrochimie. SOCAR deține 28 statii de benzină, urmând să achiziționeze până la 100, în cadrul unei investiții care se ridică la 100 de milioane de dolari. Apoi, SOCAR utilizeaza terminale de petrol din Constanța pentru transportul petrolului către Georgia sau Rusia sau către răfinarii.

„De aceea cooperarea cu România este foarte importantă pentru Azerbaijan. Suntem implicați și în industria petro-chimică și dorim să investim și mai mai mult în Romania”, spune Vitaly Baylarbayov, vicepreședinte adjunct al companiei SOCAR.

Pe de altă parte SOCAR participă în două proiecte energetice majore: Nabucco și AGRI gândite pentru a reduce dependența României față de importul de gaze naturale din Rusia. AGRI ( interconectorul Azerbaijan-Georgia-România) vizează diversificarea surselor de aprovizionare cu energie a Uniunii Europene și presupune transportul gazelor naturale azere în România şi în Europa Centrală. Semnat din 2010 proiectul presupune livrarea gazelor naturale azere pe ruta Baku (Azerbaijan) – Kulevi (Georgia) – Constanța (România). Capacitatea de interconectare este prevăzută la 7 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an, din care 2 miliarde de metri cubi, vor fi consumate în România. Deși s-au scurs deja doi ani de la semnarea documentelor, proiectul se află încă în stadiul de studiu. L-am întrebat pe Vitaly Baylarbayov, vicepreședinte adjunct al companiei SOCAR, când va primi România gaz azer prin proiectul AGRI.

”Am fost in Romania recent și am avut intâlniri cu oficiali români care sunt interesați să avem cât mai curând rezultate. Încercăm să finalizăm studiul în luna iunie. Cât privește punerea în practică a acestui proiect, acest lucru se va când interesele parților implicate vor coincide”, a arătat vicepreședintele adjunct al companiei azere de petrol și gaze.