Alegerile din Franţa, între Twitter şi gelozie
Sondajele de opinie o dau ca perdantă pe Ségolene Royal, fostă contracandidată la preşedinţie a lui Nicolas Sarkozy şi fostă parteneră de viaţă şi politică a actualului preşedinte.
Articol de Roxana Vasile, Paris, 14 Iunie 2012, 07:29
Franţa, unde noul preşedinte socialist a relansat promisiunea creşterii economice în Europa, a adus mai demult şi farmecul în politică.
Duminică Franţa alege noua componenţă a parlamentului.
Este turul doi, decisiv, şi sondajele de opinie o dau ca precis perdantă pe una dintre vedetele stângii franceze: doamna Ségolene Royal, fostă contracandidată la preşedinţie a lui Nicolas Sarkozy şi fostă parteneră de viaţă şi politică a actualului preşedinte, François Hollande.
Miza pentru Franţa, care traversează acum discret graniţa intimităţii în politică, nu pare a fi cât, ci mai ales cum câştigă socialişţii alegerile.
Ségolene Royal, socialistă de frunte, redutabilă adversară a lui Nicolas Sarkozy în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2007, ar urma să fie înfrântă în circumscripţia sa electorală din vestul Franţei de un alt socialist disident, Olivier Falorni - o arată sondajele de opinie.
În acest context, situaţia a căpătat accente nebănuite, după ce Valérie Trierweiler, iubita preşedintelui ţării, François Hollande, l-a încurajat într-un mesaj pe Twitter pe Falorni, ceea ce a provocat o veritabilă furtună politică.
Nu puţini sunt cei care văd în acest gest gelozie în stare pură, ştiut fiind că Valérie Trierweiler i-a succedat lui Ségolene Royal în calitate de iubită a lui François Hollande, după ce pe parcursul unei relaţii de 25 de ani - nici aceasta oficializată la starea civilă - doamna Royal i-a dat actualului preşedinte patru copii.
Dacă e vorba numai de o chestiune privată strict feminină, atunci ea pare să pună capăt unei aşa-numite preşedinţii normale, pe care François Hollande o clama încercând astfel să se distanţeze de fostul şef al statului, Nicolas Sarkozy, căruia îi reproşa că amestecă viaţa particulară sau familială cu cea publică.
Apoi, Valérie Trierweiler este jurnalistă, în plus specializată în domeniul politic.
Chiar dacă Twitter-ul său nu ar influenţa rezultatul în circumscripţia Segolenei Royal, el nici nu poate fi trecut cu vederea, cu numai patru zile înaintea legislativelor.
Se zvonea că, odată aleasă deputat, doamna Royal ar putea candida la şefia Adunării Naţionale a Franţei.
Dacă va pierde, acest lucru nu se va mai putea întâmpla.
Ea nu va putea fi desemnată de socialişti nici măcar ca ministru, premierul Jean-Marc Ayrault anunţând că niciun socialist care nu va primi votul în teritoriu al francezilor cu atât mai puţin i-ar putea reprezenta pe aceştia în executiv.
Este motivul pentru care socialiştii de frunte, inclusiv preşedintele Hollande, vor să mai salveze ce este de salvat, încercând să-l convingă pe Olivier Falorni să se retragă din cursa pentru fotoliul de deputat.
Extinzând aria dezbaterii, în textele oficiale nu există nicio menţiune legată de statutul primei doamne a Franţei.
De aceea, afacerea Twitter-Gate naşte o întrebare: ar trebui creat un astfel de statut? Nu neapărat - spun specialiştii în drept - e doar o chestiune de comportament.
Nimeni nu-i poate interzice primei doamne să vorbească, însă dacă atitudinea ei pune o cât de mică problemă politică şi intră în contradicţie cu linia Palatului Elysée, ea trebuie rezolvată în intimitate.
Îi revine principalului interesat, adică preşedintelui, să o facă.