Alegeri parlamentare în Marea Britanie
Toate sondajele aratau ieri că niciunul dintre partidele importante, conservator sau laburist, nu va obţine majoritatea.
07 Mai 2015, 06:59
Joi, milioane de britanici vor vota pentru alegerea noului parlament.
Sondajele electorale indicau înainte de alegeri că niciunul dintre cele două partide mari, nici cel Conservator, nici cel Laburist, nu vor obţine majoritatea, astfel că, cel mai probabil, Marea Britanie va avea un guvern minoritar, fie un guvern de coaliţie.
În ultimele luni, cele două partide principale din viaţa politică britanică s-au străduit să demonstreze de ce politicile pe care le propun sunt cele mai bune pentru situaţia în care se află ţara.
În ultimii cinci ani, la guvernare s-a aflat Partidul Conservator, în coaliţie cu liberal-democraţii.
După cum spune premierul David Cameron, la încheierea mandatului opţiunea este simplă: guvernul a salvat ţara de haosul economic generat de administraţia anterioară laburistă.
David Cameron insistă că a adus succes economic şi stabilitate.
"Iată de ce spun eu că avem nevoie de încă cinci ani: ca să fim siguri că şi mai mulţi oameni vor avea locuri de muncă, o viaţă mai bună, impozite mai mici, mai multe case, pentru asta luptă. Iată despre ce este vorba în aceste alegeri", a spus David Cameron.
Ed Miliband, liderul Partidului Laburist, are o altă perspectivă.
El respinge ideea că partidul său ar fi responsabil pentru criza economică. Insistă că a fost un fenomen global.
De asemenea, Miliband spune că abordarea crizei conform viziunii lui Cameron a făcut ca cei bogaţi să fie recompensaţi, iar cei săraci sau dezavantajaţi să fie pedepsiţi.
"Aceste alegeri au o miză considerabilă. Credeţi că o cale de asigurare a succesului acestei ţări este concentrarea bogăţiei acestei ţări în mâinile câtorva aflaţi în vârf sau credeţi că o ţară va câştiga punând în prim-plan oamenii care lucrează? Aceasta este marea opţiune", a declarat Ed Miliband.
Conservatorii doresc ca statul să aibă o minimă implicare în economie
Puţini sunt cei care nu consideră că una dintre temele principale este felul cum este condusă economia, dar aici există o clară diferenţă ideologică de abordare.
Conservatorii doresc ca statul să aibă o minimă implicare în economie. Ei consideră că aceasta ar trebui condusă ca o afacere.
Reţeta de succes pe care o propun este 'stinge cât mai repede datoria publică, redu impozitele, privatizează bunurile deţinute de stat şi, mai prespus de toate, taie cheltuielile sociale, pentru că - spun conservatorii - prea mulţi ceţăteni sunt dependenţi de acestea, iar plătitorul de taxe şi impozite nu-i mai poate susţine'.
Laburiştii preferă o abordare mai intervenţionistă, susţinând că statul are un rol crucial în atenuarea capriciilor forţelor pieţei.
Ei aduc exemple de cum a prejudiciat coaliţia conservatorilor situaţia celor mai puţin favorizaţi, astfel încât economia este tema principală.
Tema imigraţiei
Pentru că alegătorii par mai împărţiţi în tabere aproximativ egale în decizia asupra celor care ar face cea mai bună treabă în chestiuni economice, au apărut şi alte teme centrale.
Multe dintre ele sunt legate tot de tema economică, aşa cum ar fi, în special, tema imigraţiei şi apartenenţei Marii Britanii la Uniunea Europeană.
Partidul Independenţei Marii Britanii, cunoscut după abrevierea din engleză, UKIP, a acumulat multă susţinere în urma portretizării imigraţiei provenite din Uniunea Europeană ca ameninţare la adresa standardelor şi a culturii britanice, dar ca fiind impusă Regatului Unit de către birocraţii de la Bruxelles, asupra cărora alegătorii britanici nu au niciun control.
Celelalte partide au urmat această opinie într-o măsură mai mică sau mai mare.
Şi, în sfârşit, pe măsură ce s-au apropiat alegerile, conservatorii au aruncat în luptă un ultim spectru ameninţător.
Ei pretind că în cazul în care nu vor obţine majoritatea parlamentară, există pericolul ca laburiştii să ajungă la conducere cu susţinerea Partidului Naţional Scoţian, SNP, conform abrevierii din engleză. Conservatorii susţin că SNP este format din ideologi socialişti periculoşi, care au un singur scop: să destrame Marea Britanie.
Ei susţin în continuare că un guvern laburist ar fi o marionetă, ale cărei sfori ar fi trase de SNP.
Această temă, plus factorul Uniunii Europene, înseamnă că, pentru prima oară, naţionalismul englez ar putea fi factorul crucial din minţile alegătorilor de dincolo de Canalul Mânecii.
Totuşi, aşa cum se întrevăd lucrurile, pare foarte probabil ca, pentru numai a doua oară în 75 de ani, Marea Britanie să ajungă în final la un guvern de coaliţie, iar stresul şi provocarea pentru politicieni şi comentatorii politici va fi să încerce să determine care va fi ultima mutare.