Acordul politic asupra proiectului Legii UE pentru refacerea și protejarea naturii - un mare pas înainte

Potrivit proiectului noii legi, țările membre trebuie să refacă cel puțin 30% din habitatele degradate de pe teritoriul lor până în 2030, urmând să crească suprafața refăcută la 60% până în 2040 și, respectiv, la 90% până în 2050. Următorul pas va fi adoptarea rapidă a planurilor naționale de refacere, în care să fiecare țară membră trebuie să detalieze modul în care intenționează să atingă aceste obiective. Siturile Natura 2000 vor avea prioritate. Negociatorii au convenit și asupra unor măsuri pentru menținerea în stare bună a habitatelor, odată ce acestea au fost refăcute.

Refacerea habitatelor naturale din zonele folosite pentru agricultură a reprezentat punctul nevralgic al negocierilor. Potrivit The Guardian, încă din cadrul discuțiilor din luna iunie, propunerile referitoare la refacerea terenurilor agricole, dar și a râurilor și pădurilor, s-au lovit de opoziția fermă a grupului Partidul Popular European, majoritar din Parlamentul European. PPE a dorit scoaterea legii din agenda parlamentară din luna iulie, iar negocierile ar fi fost afectate de acțiunile de lobbying ale unor grupuri și asociații agricole, din acvacultură și silvicultură. În forma sa actuală, proiectul de lege conține pentru sectorul agricol trei măsuri-reper: refacerea populațiilor de fluturi de pajiște, creșterea numărului de terenuri agricole care au caracteristici peisagistice de mare diversitate și creșterea stocului de carbon organic din solul mineral al terenurilor cultivate. La fel de importantă este însă și readucerea într-o stare bună a zonelor mlăștinoase bogate în turbă, utilă pentru reducerea emisiilor de CO2 din sectorul agricol și pentru îmbunătățirea biodiversității. Țările UE trebuie astfel să refacă acest tip de soluri organice în cel puțin 30% din aceste suprafețe până în 2030, procent care va crește la 40% până în 2040 și, respectiv, la 50% până în 2050. Fermierii și proprietarii de terenuri sunt însă cei care decid dacă doresc sau nu refacerea turbăriilor drenate.

Proiectul de lege include cerințe ca oprirea declinul populațiilor de insecte polenizatoare și stimularea apariției unei tendințe de creștere în această privință, îmbunătățirea ecosistemele forestiere prin plantarea a trei miliarde de copaci, refacerea stării naturale a cel puțin 25 000 de kilometri de râuri și păstrarea intactă, până în 2030, a suprafeței verzi urbane, în raport cu situația din 2021.

La inițiativa Grupului Partidului Popular European, negociatorii au convenit asupra existenței unei „frâne de urgență”, care presupune că refacerea ecosistemelor din zonele agricole poate fi suspendată în circumstanțe excepționale - dacă măsurile afectează necesarul de terenuri care asigură producția agricolă suficientă pentru consumul alimentar din UE.

Cum poate știința spijini refacerea și protejarea naturii?

„Inițiativa unei astfel de legi la nivel european este mai mult decât lăudabilă, este binevenită din punctul meu de vedere, ca om de știință care se ocupă cu studiul naturii, al mediului înconjurător, pe care trebuie să îl protejăm, să îl menținem și să lăsăm moștenire generațiilor viitoare”, spune cercetătorul Gheorghe Viorel Ungureanu, directorul Departamentului DANUBIUS - RI. El atrage însă atenția că orice intervenție, orice măsură, trebuie luată în baza unei cunoașteri științifice aprofundate, fundamentată pe date de bază cu rezoluție spațială și temporală mare.

„În acest sens, infrastructura europeană de cercetare distribuită DANUBIUS-RI are mijloacele științifice pentru a sprijini aplicarea viitoarei legi de refacere și protejarea naturii”, susține Ghoerghe Viorel Ungureanu. Prin cele 52 de puncte de observație pe care le va avea în Delta Dunării și în zona Dunării de jos, inclusiv zona costieră din fața Deltei, din care 6 puncte de observație în Marea Neagră (2 aflate lângă țărm și 4 la adâncimea de 15 metri), DANUBIUS-RI va oferi date măsurate prin diferite metode, dar în principal prin senzori, asupra variației a circa 29 de parametrii de mediu. Foarte multe date care, strânse într-o perioadă îndelungată, vor asigura o cantitate imensă de informații, care prelucrată adecvat, va oferi o imagine exactă a ce se întâmplă într-un moment anume și o bază pentru o decizie inteligentă asupra ce trebuie făcut pentru a reface și proteja natura.

De la înființarea sa în anul 1993, în Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină - GeoEcoMar se studiază macro-sistemul Dunăre – Delta Dunării – Marea Neagră, unde sunt localizate multe zone protejate, situri Natura 2000 sau rezervații de alte tipuri. „Am înțeles, deci, că este extrem de important ca aceste intervenții să fie benefice, să nu dăuneze. Un exemplu concret în acest sens - politica de non-intervenție pe care Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării a avut-o foarte mult timp în Delta Dunării, care s-a dovedit a fi contraproductivă. Este foarte bine să lași un sistem natural să evolueze natural, dar nu poți să lași un sistem puternic antropizat să-și revină singur, deoarece acest lucru nu se va întâmpla niciodată. În astfel de cazuri, renaturarea trebuie făcută tot prin intervenție umană”, spune el. Unele intervenții umane se dovedesc a fi de-a dreptul nefaste. Cercetătorul oferă și în acest sens un alt exemplu edificator - modificarea circulației apei în interiorul Deltei, prin săpări de canale, prin dragări „nu foarte fericite, care au schimbat fluxul de apă, sedimente și nutrienți în Deltă”. „Dacă nu întreți aceste lucrări, considerând că e mai bine să lași Delta să evoluze natural, nu faci altceva decît să blochezi aceste canale, întrerupând astfel circulația și anulând rolul de transfer de apă, sedimente și nutrienți. Rezultatulul concret este acela al apariției unor zone vaste de anoxie, eutrofizare, în perioade de debite foarte scăzute ale Dunării, când circulația este complet blocată. Aceste acțiuni generează un efect negativ multiplicat asupra zonelor, un efect negativ în cascadă”, avertizează Gheorghe Viorel Ungureanu.

El susține că, dacă va bine aplicată și bine transpusă în legislația națională, viitoarea Lege pentru refacerea și protejarea naturii va avea cu siguranță consecințe pozitive asupra modului în care sunt asigurate fondurile pentru pentru acțiunile de renaturare. Faptul că România va fi obligată să asigure finanțarea efortului de refacere a siturilor naturale – 30% din situri (preponderent cele din Natura 2000) până în 2030, și 90% până în 2050 reprezintă „o veste foarte bună și pentru oamenii de știință și pentru cei care proiectează și execută astfel de lucrări”.

Cercetătorul Albert Scrieciu, șeful colectivului „Cercetări interdisciplinare ale mediului fluvial” din GeoEcoMar, are și el așteptări pozitive de la viitoarea Lege. „Refacerea stării naturale a râurilor este una dintre preocupările noastre cele mai importante și reprezintă un deziderat pentru care milităm de foarte mulți ani. De aceea, refacearea stării naturale a cel puțin 25 de mii de km de râuri este mai mult decât binevenită”, spune Albert Scrieciu. Problema cea mai gravă cu care se confruntă râurile, susține el, o reprezintă hidrocentralele, multe dintre ele abandonate, și barajele, aflate mai mult sau mai puțin în aceeași situație. Din cauza barajelor, care în majoritatea lor nu au fost prevăzute cu scări pentru pește sau cu canale, râurile prezintă discontinuitate longitudinală, impiedicând astfel migrația unor specii de pești ca sturionul sau scrumbia. „Există deja inițiativele de tipul dam removal, care ajută la aducerea unui anumit râu la starea inițială, dar au mare nevoie de cadrul legal pentru a o face. Viitoarea lege va aduce exact acest cadru legal, de care acum ne vom putea folosi”, spune el.

În cadrul proiectelor științifice derulate în prezent HORIZONE EUROPE Danube4all și Restore4Life, cecetătorii GeoEcoMar fie vor pune în practică „soluții verzi”, fie, împreună cu beneficiarii locali, vor crea astfel de soluții de la zero – prin workshopuri, mese rotunde, modelări numerice pe care le vom discuta cu aceștia. Legea UE pentru refacerea și protejarea naturii este necesară pentru că va grăbi procesul de implementare, care, susține cercetătorul, pană acum a fost destul de anevoios. „Ne-am lovit de situații în care o anumită primărie, care deține un anumit teren, dorea să implementeze un proiect de reconstrucție ecologică. Autorităților locale le era însă, efectiv, frică să facă orice, din cauză cu nu știau cum să aplice cadrul legal existent. Ne spuneau așa: ne e teamă să nu ne lege cineva dacă facem reconstrucție ecologică pe islazul respectiv. Acum va fi mai simplu”, spune Albert Scrieciu.

El amintește proiectului ORIZONT 2020 NAIAD, derulat între 2016 și 2020, unul dintre primele proiecte în care care cercetătorii au început să își pună problema „soluțiilor verzi”. „Am realizat atunci că nu aveam destule informații despre nature based solutions, despre eficiența acestora și nici despre posibilele surse de finanțare. Am înțeles în că nici cadrul legislativ nu era în favoarea nostră. Între timp, am învățat mai multe, anume că soluțiile bazate pe natură au costuri de întreținere mult mai mici și pot duce la reducerea acelorași riscuri ca și o „soluție gri” clasică, inginerească, care e mult mai costisitoare, mai greu de întreținut și care se află sub o presiune din ce în ce mai mare din cauza schimbărilor climatice”, spune Albert Scrieciu. Prin efectul în lanț care apare după implementare, „soluțiile verzi” produc beneficii și cobeneficii. Un beneficiu direct, susține cercetătorul, este reducerea riscului de inundații. Acest beneficiu produce și cobeneficii - refacerea unui ecosistem, creșterea biodiversității, creșterea valorii peisagistice - , care sunt aproape la fel de importante ca beneficiile directe.

„Viitoarea Lege UE pentru refacerea și protejarea naturii va fi un instrument extrem de util pentru implementarea măsurilor de refacere a habitatelor marine, pentru a crește reziliența ecosistemelor Mării Negre”, susține Tatiana Begun, biolog care face parte din colectivul „Biologie-Ecologie” din cadrul sucursalei GeoEcoMar Constanța. Ea atrage atenția asupra faptului că studiile recente ale ecosistemelor marine au dezvăluit că, „de fapt, nu știam foarte multe despre bogăția și funcționarea vieții marine, care se schimbă în Antropocen, actuala eră geologică, într-un ritm mai rapid decât viața terestră”. Ecosistemele marine sunt afectate de impactul cumulativ al factorilor de stres la nivel global (încălzirea oceanului, acidifierea etc.) și la nivel local (poluanți, exploatarea resurselor naturale, etc.), dar sub impactul factorilor antropici - un procent mic din oceanul planetar nu este în momentul de față afectat de acțiunile umane. Până de curând, cercetătorilor le-au lipsit metodele avansate de explorare și evaluare a vieții marine în ansamblu, ei lovindu-se de dificultatea de a măsura viața subacvatică la scara spațială extrem de largită, structura și dinamica ecosistemelor marine.

Una din direcțiile de cercetare a GeoEcoMar constă tocmai în asigurarea conservării biodiversității, în conformitate cu obligațiile prevăzute de legislația europeană actuală. Institutul este partener în mai multe proiecte proiecte internaționale în acest domeniu - DOORS, BRIDGE-BS, MARBEFES, MARCO-POLO, EMODNET Seabed Habitats -, dar și naționale, cum ar fi „Revizuirea planului de management și a regulamentului Rezervației Biosferei Delta Dunării”. În toate aceste proiecte, cercetătorii încearcă să înțeleagă și să prezică impactului factorilor de stres naturali și antropici asupra serviciilor ecosistemice ale macro-geo-ecosistemului Dunărea-Delta Dunării - Marea Neagră, pentru a contribui la elaborarea măsurilor de conservare și de refacere pentru habitatele marine. „Rezultatele cercetărilor noastre sunt transferate beneficiarilor și contribuie astfel la refacerea stări de sănătate a Mării Negre”, conchide Tatiata Begun.

Contextul în care apare proiectul de lege pentru refacerea și protejarea naturii

Negocierile pe marginea proiectului de lege pentru refacerea și protejarea naturii, parlamentarii europeni au fost fundamentate pe concluziile Raportului științific publicat în 2019 de Platforma Interguvernamentală pentru Biodiversitate și Servicii ecosistemice (IPBES) din cadrul Organizației Națiunilor Unite, în care autorii avertizează că ritmul în care sunt distruse habitatele naturale este mai rapid decât oricând în istoria umană înregistrată, cu consecințe devastatoare pentru oameni și planetă. În momentul de față, la nivel global, sunt protejate doar 17% din suprafața terestră și 10% din suprafețele maritime. În Europa, peste 80% dintre habitate sunt deja degradate. Uniunea Europeană este, de altfel, obligată să respecte și angajamente globale asumate în cadrul Summit-ului pentru Biodiversitate de la Montreal, din 2022, unde liderii mondiali au promis că vor proteja 30% din planetă până în 2030.

Proiectul de lege urmează să fie adoptat de Parlamentul și Consiliul European, după care noua lege va fi publicată în Jurnalul Oficial al UE și va intra în vigoare 20 de zile mai târziu. În termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a Legii, Comisia Europeană va trebui să evalueze raportul dintre nevoile financiare și fondurile UE disponibile și să găsească soluții pentru armonizarea acestora.