Necheltuirea fondurilor UE, "pierdere pe termen lung"
Leonard Orban a prezentat, joi, priorităţile mandatului la conducerea ministerului afacerilor europene, special înfiinţat în România pentru a îmbunătăţi rata foarte scăzută a cheltuirii banilor europeni.
Articol de Carmen Gavrilă, 13 Octombrie 2011, 15:13
România vrea să-şi negocieze o situaţie financiară mai bună în viitorul buget al Uniunii Europene din perioada 2014-2020, astfel încât să primească mai multe fonduri europene, spune ministrul afacerilor europene, Leonard Orban, care şi-a prezentat, joi, priorităţile mandatului la conducerea acestui nou minister, special înfiinţat în România, pentru a îmbunătăţi rata foarte scăzută a cheltuirii banilor europeni.
În ultima vreme, faptul că nu cheltuim banii europeni, mai precis, fondurile structurale, nu înseamnă doar că pierdem ocazii de dezvoltare economică şi de a crea noi locuri de muncă în perioada imediat următoare.
Necheltuirea fondurilor poate însemna o pierdere şi pe termen lung, pentru că multe state mari contributoare, spre deosebire de România, la bugetul european, spun că nu există, de exemplu, nicio justificare să fie alocate fonduri consistente în viitorul buget al Uniunii pentru politici de coeziune, de vreme ce ţări ca România nu par să fie în stare să cheltuie aceşti bani.
Ministrul afacerilor europene, Leonard Orban, a explicat că lipsa unui consens european cât mai curând asupra bugetului Uniunii poate duce la blocaj, de aceea, România va avea o poziţie flexibilă în negocieri şi va prefera să accepte impunerea de condiţii pentru accesarea banilor din politicile de coeziune.
"Trebuie să acceptăm că am putea pierde sume limitate, dar până la urmă, să avem un acord. Asta înseamnă flexibilitatea, pentru că, până la urmă, s-ar putea ca, insistând pe această poziţie, să ne menţinem inclusiv la virgulă sumele, să ne trezim că rămânem cu nimic, fără un acord", a declarat Leonard Orban.
Un motiv în plus pentru ca România să vrea un acord cât mai repede este că după preşedinţia poloneză, favorabilă tipului de politici europene şi sumelor de care are nevoie România, urmează preşedinţiile franceză şi mai ales cea germană, profund austere când vine vorba despre bani pentru egalarea diferenţelor de dezvoltare dintre estul şi vestul Uniunii.