Economia României în 2009

Anul a început cu o criză majoră în relaţiile dintre Rusia şi Ucraina, care a privat de gaze o bună parte din Uniunea Europeană, inclusiv România.

Livrările la frontiera de est au fost oprite timp de 6 zile şi chiar dacă guvernul Boc a insistat că dependenţa României de gazele ruseşti este minimă, producţia energetică a trecut pe combustibili alternativi, păcură şi cărbune.

Nu era prima oară când Rusia folsea robinetul de gaz ca armă politico-economică pe teritoriu european, dar, în afara câtorva declaraţii de agajament conjunctural, Uniunea Europeană nu a facut decât puţin pentru a-şi asigura aprovizionarea cu gaze din alte surse decât cele ale Moscovei.

Odată reluate livrările de gaze, în urma unui acord ruso-european, România începe să descopere criza economică globală, pe care o ignorase întregul an anterior.

Primele reduceri de cheltuieli şi restructurări la stat

Spre sfârşitul lui ianuarie, Guvernul taie din cheltuieli şi decide să reducă posturile din aparatul de stat cu 20 de procente, iar prin proiectul de buget pe 2009 limitează creşterea salariilor şi a pensiilor, pentru prima oară după mulţi ani, la nivelul estimat al inflaţiei, de 5%.

La jumătatea lui februarie apar şi primele disponibilizări în administraţia publică.

Premierul Boc desfiinţează cancelaria primului ministru ca măsură de austeritate în primele zile din martie şi anunţă trei puncte de restructurare a sistemului public – descentralizare, un sistem unitar de salarizare a bugetarilor şi desfiinţarea mai multor agenţii guvernamentale.

De abia în toamnă ele devin proiecte de lege şi sunt trecute prin Parlament prin asumarea răspunderii Guvernului. Sindicatele consideră însă că măsurile nu au fost puse în practică.

"În ianuarie 2009 am cerut Guvernului să efectueze o evaluare a tuturor instituţilor bugetare, să rescrie organigrama acestora, dar acest lucru nu s-a întâmplat", a declarat liderul sindical Dumitru Costin.

Criza se agravează, afectând cursul de schimb leu-euro şi companiile particulare

Februarie aduce căderea leului.

Cotaţia ajunge la 4 lei şi 31 de bani pentru un euro, care devine cu aproape 10 procente mai scump decât la începutul anului.

Leul se depreciază când semnalele sociale şi politice sunt tensionate.

În doar 13 zile euro a sărit de la 3 lei şi 98 de bani la 4 lei şi 29 de bani, ceea ce a determinat creşterea preţurilor produselor şi serviciilor.

Februarie aduce peste 30 de mii de şomeri în plus, preponderent de la companiile particulare care se redimensionează rapid.

Din aproape 480 de mii de şomeri, 350 de mii provin din sectorul privat.

O lună mai târziu, ministrul muncii spunea la discuţiile cu marile centrale sindicale că anul 2009 se va încheia cu 800 de mii de şomeri.

Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţional pentru Intreprinderi Mici şi Mijlocii observă că mare parte din locurile de muncă au dispărut odată cu micile afaceri, rămase fără finanţare.

Cauzele: creditele bancare tot mai greu de obţinut, dar şi aşa-zisul impozit forfetar, introdus din trimestrul doi al anului.

"A fost un an în care creditul a fost foarte greu de obţinut, dar şi foarte scump. Peste 60% din întreprinzătorii din România au vut dificultăţi în a-şi asigura resursele financiare necesare, iar statul român a fost dator la un număr foarte mare de IMM-uri" a declarat Ovidiu Nicolescu.

Anul 2009 a fost primul an după 1990 când numărul firmelor care au fost declarate falimentare a depăşit numărul firmelor nou create a mai afirmat acesta.

Acesta este şi motivul pentru care rata şomajului a crescut de la 4% la peste 7 %.

Centura de siguranţă a economiei – împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional

Început de martie şi se prefigurează “centura de siguranţă”, sintagmă aparţinând preşedintelui Traian Băsescu.

Este vorba despre împrumutul extern, respins categoric la sfârşitul lui 2008, dar care s-a dovedit necesar până la urmă.

Nu pentru sprijin bugetar, nu pentru obligaţiile de plată ale statului, ci pentru susţinerea datoriilor sectorului privat investite în economia românească.

După două luni, pe 4 mai, Fondul aproba împrumutul şi împreună cu Uniunea Europeană şi alte organisme finanaciare internaţionale punea la dispoziţia României 20 de miliarde de euro, în schimbul unui strict program de relansare economică.

Pentru că între timp se pronunţase la Guvern cuvântul anului: RECESIUNE.

Iar prognozele optimiste din primele luni sunt uitate.

În aprilie Fondul Monetar Internaţional îşi face cunoscută prognoza pentru economia mondială, o recesiune mai lungă şi mai profundă, cu efecte mai severe in Europa de Est.

La Bucureşti, guvernul anunţă că va interzice cumulul pensiei cu salariul în sistemul bugetar, ca măsură de reducere a cheltuielilor.

Măsurile anticriză îşi ating cu greu scopul

În mai Guvernul lansează programul prima casă adresat tinerilor in căutare de locuinţe.

Intenţia era de stimulare a creditării dar şi a afacerilor în construcţii, greu lovite de criza financiară.

Prudenţa băncilor şi sumele mici garantate de stat fac ca programul să se urnească greu şi să nu-şi atingă obiectivele.

În iunie o altă măsură – se extinde programul rabla pntru a încuraja industria auto.

Din nou efectele sunt limitate, numărul maşinilor vândute până la sfârşitul anului a scăzut cu 60%.

Doar Dacia franceză prosperă, însă mulţumită vânzărilor în Germania, unde prima de casare a automobilelor vechi a fost mult mai generoasă.

În iulie numărul şomerilor sare de 600 de mii, iar la jumătatea lunii guvernul mai decide o dată ce decisese de altfel si in ianuarie: reducerea posturilor din aparatul de stat cu 20 %.

În august coaliţia PDL-PSD anunţă 32 de măsuri anti-criză, printre ele – ajutoare pentru intreprinderile mici şi mijlocii, garanţii pentru susţinerea companiilor care fac export, jumătate de miliard de euro dirijaţi spre investiţii, dar semn că se apropie campania pentru alegerile prezidenţiale, măsurile nu sunt anunţate de la Guvern ci dinspre Senat.

Între timp protestele bugetarilor faţă de restricţiile salariale se extind în justiţie, iar sfârşitul lui august aduce blocaje în instanţele din toată ţara.

Magistraţii vor să-şi primească sporurile câştigate în instanţă şi amână toate procesele aflate pe rol.

Protestele continuă şi luna următoare, când se cere demisia ministrului, considerat incapabil să gestioneze problememle justiţiei.

Septembrie începe cu date îngrijorătoare pentru bancheri.

Numărul creditelor restante se dublase de la începutul anului, băncile aveau de recuperat peste un miliard de euro, iar o treime din restanţe proveneau de la persoanele fizice.

Guvernul îşi asumă răspunderea pe trei pachete de legi

15 septembrie – Guvernul trece prin Parlament prin asumarea răspunderii trei legi, a educaţiei, a reorganizării unor autorităţi şi instituţii publice şi a salarizării unitare pentru bugetari.

Grila de salarizare fusese negociată îndelung şi modificată repetat, mai mult sau mai puţin transparent.

Actul normativ a fost conceput pentru a aduce echitate în sistem, astfel încât, începând cu 2015, să nu mai existe discrepanţe salariale mai mari de 1/12 în sectorul bugetar şi pentru a stabili o echivalare a tuturor funcţiilor.

Ministerul Muncii a susţinut acest demers pe parcursul a şase luni în permanente negocieri cu sindicatele.

Acestea, deşi s-au declarat iniţial mulţumite de modul în care ar fi urmat să fie remunerat personalul bugetar, au constatat că indicatorii, în funcţie de care se stabilesc salariile, au fost reduşi cu circa 40 de procente, motiv pentru care, chiar în ziua în care guvernul îşi asuma răspunderea pentru această lege în Parlament, au fost organizate mitinguri şi proteste. Cele mai nemulţumite categorii profesionale au fost medicii şi profesorii.


Elaborarea şi intrarea în vigoare a Legii de salarizare unitară au fost condiţii impuse de FMI, pentru acordarea tranşelor de împrumuturi. Legea se va aplica în cazul personalului din autorităţi şi instituţii publice, inclusiv cele finanţate integral din fonduri proprii. Astfel, în grilă se regăsesc circa 1.400.000 de bugetari.

La fel de disputat ca legea salarizării, pachetul de legi privind educaţia se împotmoleşte la două luni de la adoptare, în noiembrie.

Curtea Constituţională găsea defecte fundamentale unor prevederi ale legii, pentru care Guvernul se declarase răspunzător, iar reforma educaţiei rămâne în suspensie până la corectare.

Eugen Palade, expert la Centrul "Educaţia 2000+", este de părere că noua lege a educaţiei este mai bună decât cea în vigoare, însă acest proiect de act normativ ar fi trebuit trecut prin parlament.

Eugen Palade spune şi că un mare accent ar trebui să-l punem pe reforma curiculară.

Criza politică o amplifică pe cea economică

Pe 1 octombrie relaţiile dintre cei doi poli ai puterii se rup erodate de o aprigă dispută pe tema legii educaţiei.

Dar punctul de minimă rezistenţă a fost demiterea ministrului de interne, personaj cheie în organizarea alegerilor prezidenţiale care se apropie.

PSD se retrage de la guvernare, din solidaritate cu colegul destituit, miniştrii PDL preiau ca interimari fotoliile rămase libere, guvernul devine monocolor.

După o săptămână 13.000 de bugetari ies în stradă cerând salarii mai mari şi siguranţa locurilor de muncă.

Protestul se încheie înainte de ora programată.

După încă o săptămână cabinetul Boc, rămas fără sprijin în parlament devine primul guvern inlăturat prin moţiune de cenzură.

Fondul Monetar Internaţional decide să stopeze livrarea banilor din împrumutul contractat de statul român până la constituirea unui nou partener de discuţie.

Autorităţile sunt nevoite să se împrumute de pe piaţă pentru plăţile curente.

Criza economică şi cea politică pălesc în faţa ameninţării gripei noi

Măştile de protecţie se epuizează rapid, iar un vaccin autohton este promis abia pentru sfârşitul anului.

Sistemul public de sănătate, slăbit de subfinanţarea constantă şi de lipsa reformelor, potrivit unui raport al Societăţii Academice Române este pus la încercare.

Spitale în carantină, clase şi chiar şcoli închise şi dezinfectate – totuşi numărul contaminărilor zilnice creşte şi la şapte luni de la confirmarea primului caz, apare şi primul deces, pe 23 noiembrie.

Ştirea care deschidea toate buletinele informative, la sfârşitul lunii aprilie, era despre apariţia unui nou virus - A H1N1, în Mexic.

Acesta provoca gripa, numită, atunci, "mexicană" sau "porcină", despre care nu se cunoştea cale de transmitere, modurile de prevenire sau tratamentul.

Pe 11 iunie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii declară pandemia de gripă porcină şi recomandă ca aceasta să fie numită "nouă" sau de tip A H1N1, pentru a se evita confuziile.

OMS trimite către toate laboratoarele producătoare de vaccin antigripal pulpa vaccinală, adică tulpina virusului.

Printre acestea, Institutul Cantacuzino, acreditat şi să confirme virusul pentru nouă ţări din regiune.

Două luni mai târziu, Institutul Cantacuzino a anunţat că a produs primele preparate de vaccin împotriva gripei porcine, iar în următoarele luni au fost efectuate teste pe cobai şi apoi pe subiecţi umani.

Pe 26 noiembrie începe campania naţională de vaccinare împotriva gripei noi, în primă etapă fiind vizate categoriile considerate cu risc din focarele depistate la Bucureşti şi în câteva judeţe ale Moldovei.

Cât despre anul viitor, doctor Victor Olsavszky, reprezentantul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în România, spune că ne putem aştepta la un al treilea val, iar autorităţile insistă ca toată lumea să solicite vaccinul medicului de familie.

Specialiştii apreciază că rata de mortalitate este de 0,52%.

Alegerile prezidenţiale şi formarea noului Guvern ţin clasa politică în priză

Rezultatele turului întâi al alegerilor prezidenţiale îi trimit pe Traian Băsescu şi Mircea Geoană în turul decisiv.

6 decembrie, primul preşedinte postrevoluţionar cu două mandate consecutive.

Traian Băsescu obţine o nouă victorie strânsă, dar rezultatul este contestat.

Renumărarea voturilor nule, o altă premieră, decisă de Curtea Constituţională păstrează însă ordinea.

Preşedintele este reînvestit. Noul său mandat îi aduce şi premierului Emil Boc pe al doilea.

Guvernul redevine bicolor, de această dată PDL alege să facă echipă cu UDMR, iar susţinerea parlamentară şi-o completează cu grupul celorlalte minorităţi şi al independenţilor.

Primul ministru primeşte încrederea parlamentului pentru echipă şi program înainte de Crăciun.

Noul cabinet aprobă instantaneu proiectul Bugetului pentru 2010 şi este momentul în care, politicieni sau oameni de afaceri privesc spre viitor.

Criza a întărit întreprinderile supravieţuitoare, care vor începe să-şi revină de la jumătatea anului viitor, chiar şi cu un cadru legislativ întârziat sau absent, crede Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Intreprinderilor Mici şi Mijlocii.

Previziuni

2009 este anul în care România a contractat un împrumut extern inimaginabil în urmă cu câţiva ani, 20 de miliarde de euro.

Un an în care criza financiară s-a transformat în criza economică.

Reducerile de salarii sau de angajaţi s-au făcut însă în cea mai mare parte în sectorul privat.

Cătălin Păuna, economist-şef al Biroului Băncii Mondiale, este de părere că în 2010 sectorul public nu poate evita disponibilizările.

"Vor mai fi şi ieşiri naturale, din sistem, dar cred că este greu să ne aşteptăm ca, fără o reducere importantă de poziţii din sectorul public, să atingem ţinta de deficit bugetar propusă de guvern", spune Cătălin Păuna.

Prognozele privind parametrii macroeconomici pentru 2010 indică o ameliorare faţă de anul acesta. Creşterea economică ar urma să se reia. Inflaţia pare să nu pună probleme Băncii Naţionale şi, conform recentelor declaraţii ale noului ministru al Muncii, Mihai Şeitan, şomajul va creşte în limite rezonabile.