Oradea și Nimfele Art-Nouveau. Expoziția de la Bruxelles
Oradea este singurul oraș din România inclus în Rețeaua Europeană a Orașelor Art Nouveau. Și asta pentru că aici găsești concentrate cele mai multe clădiri-monument istoric construite în acest stil în țara noastră. Iar cum Bruxelles este în 2023 Capitala Art Nouveau, România aduce în Regatul Belgiei imaginile clădirilor-stil din Oradea. Dar nu doar atât.
Articol de Bogdan Isopescu, 11 Iunie 2023, 08:30
Bruxelles: “Oradea, un regat al patrimoniului art-nouveau. Nimfele palatelor”
Expoziție 6 Iunie-30 Iulie, Halles de Saint-Géry, Pl. Saint-Géry 1, Bruxelles.
Organizatori: Oradea Heritage și Institutul Cultural Român la Bruxelles.
Oradea este unul din orașele românești care nu dor că știe ce bogăție arhitecturală are dar a și pus-o la punct. Cele mai multe sunt Art-Nouveau, acel stil în care curbele, detaliile și culorile îți spun povești. Este stilul pe care îl regăsești nu doar în arhitectura europeană a anilor 1880 și 1920 (în mare) ci și în mobilierul, bronzul sau sticla lui Émile Gallé. Este revolta de epocă a formelor noi (la acel moment) în fața formelor clasice, deși în anumite ocazii acestea se împletesc. Dacă sunteți curioși, dați o căutare pe internet sau priviți acest interior superb din Bruxelles. Sau priviți clădirile din Oradea.
Nimfele
La expoziția de la Bruxelles, Halles de Saint-Géry, o întâlnesc pe Angela Lupșea, directorul executiv al “Fundației pentru Protejarea Monumentelor Istorice, Oradea Heritage”, cea care s-a implicat și a urmărit de-a lungul anilor cum clădirile orădene reînviau și pe care, acum, le aduce în Bruxelles alături de un concept nou: cu ajutorul Inteligenței Artificiale și a fotografiilor acestor clădiri, detaliile arhitecturale au fost utilizate pentru a creea chipuri de poveste, nimfe, pentru fiecare clădire în parte. Așa că expoziția cuprinde nu doar clădirile de patrimoniu din Oradea ci și fotografii ale acestor nimfe. Toate lucrările sunt semnate de fotograful Larisa Birta.
Nimfele sunt, pe de altă parte, o metaforă pentru norocul sau sursa de puterea cu care au rezistat aceste clădiri războaielor și apoi perioadei comuniste. Nimfele însele sunt, oarecum, o creație art-nouveau la peste 100 de ani după construirea clădirilor orădene.
Angela Lupșea îmi spune că primăria a investit fonduri foarte multe în restaurarea sau reabilitatea clădirilor art-nouveau iar proprietarii pot rambursa în rate dar au și 30 la sută reducere din valoarea lucrărilor. Restaurarea unor detalii a fost suportată integral cu banii fundației. Dar pe lângă clădirile în sine există și curți interioare din același stil care au fost puse în valoare și redate publicului.
Astăzi Oradea are peste 80 de clădiri monument istoric, majoritatea art-nouveau. Inclusiv cromatica a fost subiect de studiu și discuție la reabilitarea clădirilor, uneori șocând, așa cum au vrut artiștii și arhitecții art-nouveau. Sau chiar proprietarii care le-au comandat. Spre exemplu, îmi spune Angela Lupșea, Palatul Moskovits-Miksa a fost reabilitat în tucoaz-deschis, blue curacao, culoarea sa inițială. Este și o poveste legată de această culoare: primul său proprietar, care deținea și o fabrică de băuturi spirtoase, inventase la începutul secolului 20 un lichior extrem de apreciat. Datorită acestui succes, noua clădire comandată a avut culoarea acestui lichior.
Ciocolată și art-nouveau
Alături de imaginile nimfelor și clădirilor art-nouveau orădene din Halles de Saint-Géry, Bruxelles, zăresc cutii de ciocolată artizanală. Românească. Maximilian Chocolat. Gust. Mă surprinde. Papilele gustative prind viață de plăcere.
Lucia Pantea este artizanul acestei ciocolaterii și-mi spune că ciocolata merge bine cu art-nouveau-ul. „Amândouă sunt un proces de creație și de admirație a frumosului. Și amândouă se referă la referă la simțuri. Într-o clădire art-nouveau intri, te fascinează formele și culorile, iar după ce ieși din ele încă savurezi atmosfera. La fel și cu pralinele de ciocolată: sunt mici bijuterii de diverse culori. Guști, savurezi iar când ai terminat îți rămâne post-gustul, atmosfera acelei creații”.
Îmi povestește că în trecut călătorea mult în Belgia, iar acolo a întâlnit pentru prima dată micile ateliere artizanale de ciocolată. „Vedeam cum oamenii stăteau la coadă și câte 20 de minute. Iar când ieșeau erau transfigurați, vedeam pe chipul lor mulțumirea. Asta vrem și noi să redăm.”