Misoginismul imperialismului rusesc
La editura Polirom a apărut volumul „De două ori în acelaşi râu. Războiul lui Putin împotriva femeilor” de Sofi Oksanen.
01 Octombrie 2024, 13:31
Teza autoarei acestui volum este că misoginismul este parte a ceea ce ea numește imperialismul rus. Așadar, formula mintală în baza căreia elitele rusești și-au justificat tendințele expansioniste se bazează, printre altele, pe o discriminare funciară a femeii. Iar atunci când acest exercițiu este practicat în raport cu populațiile întâlnite în urma procesului expansionist, discriminarea ia forme violente; în astfel de momente, vorbim de hărțuiri, violuri și omucideri care nu mai intră nici măcar sub incidența moralei domestice, din moment ce femeile-subiect nu mai fac parte din comunitatea delimitată etnic a agresorilor ruși.
Exemplele nu ar lipsi nici în istoria îndepărtată, nici în cea contemporană. Din acest din urmă interval, autoarea menționează violurile comise de militarii Armatei Roșii și mai ales cele care au însoțit invadarea Ucrainei de către armata rusă, din anii recenți, cu precădere din februarie 2022 încoace.
Argumentul autoarei este simplu și clar. Din moment ce femeia este victimă sistematică a ideologiei expansioniste rusești, atunci înseamnă că această ideologie este fundamental antidemocratică. Nu este posibilă o societate democratică când un grup este discriminat constant, „sub masca respectării valorilor tradiționale”. De aici, corolarul este că ideologia expansionistă rusă reprezintă o amenințare la adresa democrației. Și cum democrația este o valoare a societății occidentale, ideologia curentă rusă este în consecință un pericol la adresa societății occidentale.
„Nu te poți scălda de două ori în apa unui râu”, a spus filosoful presocratic Heraclit. Autoarea îl parafrazează în titlul lucrării ei, adaptând zicala la situația actuală din Rusia: dimpotrivă, aici statutul femeii este constant degradat, fiind scăldat într-o apă mereu murdară.
„La scurt timp după invadarea Ucrainei în 2022, întreaga lume a putut vedea prin intermediul imaginilor transmise de agențiile de ştiri adevărata față a regimului Putin. Alături de alte orori, violenţa sexuală împotriva civililor ucraineni s-a dovedit a fi parte integrantă a genocidului comis de trupele ruseşti. Ea are caracter sistematic şi este chiar încurajată, iar rădăcinile folosirii violului ca armă se găsesc, afirmă autoarea, în misoginismul din care Rusia a făcut un instrument esențial al puterii sale. În politica internă, misoginismul este utilizat de Kremlin pentru a împiedica ascensiunea la putere a femeilor. În politica internațională, ascuns sub masca promovării valorilor tradiționale, el constituie un mijloc de subminare a democraţiei - care nu poate exista fără participarea femeilor - şi de consolidare a regimurilor autoritare. Cu luciditate, sprijinindu-se pe analiza unor evenimente recente, pe mărturii ale victimelor, dar şi pe istoria expansiunii Rusiei, Sofi Oksanen denunţă un imperialism rusesc care a instrumentalizat misoginismul şi care a fost favorizat în trecut de indiferența lumii occidentale - iar în epoca noastră poate mai ales de faptul că banii oligarhilor ruşi ajung în Vest.”
Sofi Oksanen s-a născut în 1977 la Jyväskylä, în Finlanda. A studiat literatura şi dramaturgia la Helsinki şi a devenit cunoscută odată cu publicarea romanelor Vacile lui Stalin (2003; Polirom, 2012) şi Baby Jane (2005). În 2007 a scris piesa de teatru Purificare, ce a stat la baza romanului omonim publicat în 2008 (Polirom, 2012, 2013, 2021). După apariţie, Purificare a urcat rapid în topul bestsellerurilor finlandeze şi a fost distins cu numeroase premii prestigioase, precum Finlandia Prize (2008), Nordic Council Literature Prize (2010), Prix Femina étranger (2010) sau Prix du Roman FNAC (2010). I-au urmat romanele Ziua când au dispărut porumbeii (2012; Polirom, 2013), Norma (2015) şi Parcul pentru câini (2019; Polirom, 2021). Sofi Oksanen a scris şi alte piese de teatru foarte apreciate de public, iar două dintre romanele ei, Baby Jane şi Purificare, au fost ecranizate. În 2013 i s-a decernat Nordic Prize, unul dintre cele mai importante premii acordate de Academia Suedeză, iar în 2018 a primit din partea statului francez titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor.