Michèle Ramis: Eu am plonjat în istoria României

Mâine este o zi de sărbătoare pentru o ţară prietenă cu România şi cu care dezvoltăm permanent legături în numeroase domenii, Franţa. Cu această ocazie am invitat în studioul RRA pe Excelenţa Sa, ambasadoarea Franţei în România, dna Michèle Ramis. Înainte de a începe dialogul de astăzi, trebuie să menţionăm că traducerea este asigurată de Ileana Ţăroi de la secţia franceză Radio România Internaţional.

Doamna ambasador Michèle Ramis, bine aţi venit şi mulţumim că aţi acceptat invitaţia Prietenilor de la 10.
Michèle Ramis: Bună ziua şi vă mulţumesc foarte mult pentru invitaţie. Sunt foarte bucuroasă că mă aflu aici şi astăzi şi că le vorbesc ascultătorilor dumneavoastră în ajunul Zilei Naţionale a Franţei, despre valorile democratice şi prietenia franco-română.

Realizator: Între cei aproape 500 de mii de ascultători pe care emisiunea noastră îî are de obicei la această oră, sunt şi mulţi tineri. În primul rând, pentru ei ar fi important să explicăm semnificaţia zilei de 14 iulie 1789, o zi care a marcat profund istoria Franţei şi chiar a Europei moderne. De ce aşadar 14 iulie a fost aleasă ca zi naţională a Franţei?
Michèle Ramis: Ziua Naţională a Franţei este sărbătorită la această dată pentru că este în mod simbolic unul din marile momente ale Revoluţiei Franceze. Este luarea cu asalt a Bastiliei, care era o închisoare de stat a regalităţii, a monarhiei franceze. Or, la această dată, această fortăreaţă, închisoare a fost luată cu asalt de popor şi monarhia şi-a început prăbuşirea. 14 Iulie este deci din acest motiv Sărbătoarea Naţională a Franţei, dar aş vrea să spun că Revoluţia Franceză a început la acea dată, dar este şi un moment în care a ajuns dezvoltarea unui curent de idei, a unui curent cultural. Dar Revoluţia Franceză este şi un moment de plecare a unei serii de răsturnări de situaţie în Franţa; de exemplu, căderea monarhiei, instaurarea Republicii, moartea regelui, reinstaurarea după aceea a monarhiei... Au avut loc răsturnări foarte importante şi abia în 1870 Republica s-a instaurat cu totul în Franţa. Deci a fost nevoie, după cum vedeţi, de un secol între...

Realizator: Ce înseamnă astăzi pentru Franţa şi pentru Europa cele trei cuvinte magice - Libertate, Egalitate, Fraternitate?
Michèle Ramis: Egalitatea... E vorba de nişte principii care au fost introduse în Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului de la 1789. Egalitate vrea să spună că cetăţenii sunt cu toţii egali, indiferent de originea lor, de opiniile pe care le au, de sexul lor, de orientarea lor sexuală. Libertatea arată faptul că cetăţenii pot să se bucure de libertatea lor, respectând libertatea celorlalţi şi respectând legea. Dar limitarea nu trebuie să fie arbitrară. Vorbim astăzi de libertatea presei, de libertatea de întrunire, de libertatea opiniei politice, deci aceasta e o valoare pe care vrem să construim proiectul european. Fraternitatea este un principiu moral, este vorba de a fi solidari cu ceilalţi cetăţeni, să avem mereu în minte interesul celuilalt. Cred că aceste trei principii sunt foarte actuale şi cu timpul ele pot să fie afirmate şi mai mult, şi nu numai în ţările europene, ci şi în cadrul ţărilor membre ale Naţiunilor Unite. Aceste trei principii sunt mai mult ca oricând vii.

Realizator: Cum aţi început să cunoaşteţi România? S-a întâmplat acest lucru iniţial într-o cheie politică sau au jucat aici un rol legăturile culturale dintre cele două ţări, în condiţiile în care de exemplu personalităţile precum Eugen Ionescu sau Emil Cioran, cunoscute în Franţa, erau de origine română?
Michèle Ramis: Cum am descoperit eu România? Asta e întrebarea de fapt?
Realizator: Da.
Michèle Ramis: Ştiţi, un ambasador este numit pentru un mandat destul de scurt, de trei, patru ani, deci trebuie să mergi foarte repede, să descoperi ţara, să cunoşti oamenii care contează, să-ţi faci prieteni, să cunoşti istoria. Deci eu cred că am făcut toate astea dintr-odată, deci am făcut un plonjeu în istoria României, am întâlnit oameni politici, dar şi pe plan politic, pentru că imediat după ce m-am instalat aici, l-am primit pe preşedintele Republicii Franceze. Am călătorit foarte mult în ţară, am mers în toate judeţele, în oraşele mari din România şi am putut să constat cât de ataşaţi sunt cetăţenii României... de Franţa, cât de mult cunosc cultura noastră. După decenii de schimburi culturale - aţi menţionat intelectuali români care s-au stabilit în Franţa, scriitori, filozofi, poeţi - cred că noi, Franţa şi România, avem o mare intimitate intelectuală, care datează de mult şi cred că astăzi suntem foarte apropiaţi în cadrul Uniunii Europene, pentru că ne înţelegem unii pe ceilalţi foarte bine. Aş vrea să mai spun un lucru menţionat de colegul meu, ambasadorul României în Franţa, şi care se referea la istoricul şi filozoful Mircea Eliade. Acesta spunea că nicio cultură, nicio reflecţie nu a influenţat, nu a avut o asemenea influenţă asupra culturii române precum cultura franceză. Deci avem rădăcini comune şi pe aceste rădăcini comune obiectivul meu este să construiesc un viitor comun pentru prosperitatea noastră şi pentru prosperitatea Europei.

Realizator: Mii de studenţi români aleg mari universităţi din Franţa pentru studii. Există însă şi tineri francezi care vin să studieze în universităţile din România. Un rol important în acest context îl joacă şi acordul privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor şi a perioadelor de studiu în cadrul învăţământului superior încheiat de cele două ţări încă din 2012. Aceşti tineri devin practic purtătorii unor valori care îmbogăţesc relaţiile dintre două ţări. Cum estimaţi impactul din ultimii ani al acestui fenomen?
Michèle Ramis: Schimburile universitare sunt foarte importante pentru a-i cunoaşte pe cetăţenii din celelalte ţări europene. Mă gândesc, de exemplu, şi la sistemul Erasmus. În România avem 2.000 de tineri francezi care sunt aici ca să facă studii de medicină în mod special. Cred că aceste schimburi sunt foarte importante, ca să ne cunoaştem mai bine şi pentru a ne /arăta/ dorinţa de a colabora şi pe mai târziu. Preşedintele Macron a vorbit în septembrie 2017, la Sorbona, într-o universitate şi acolo el a spus că vrea ca cimentul acesta al culturii să fie cimentul agregării Europei, că ar vrea ca fiecare tânăr să poată să studieze şase luni într-o altă universitate europeană, pentru a cunoaşte studenţii din celelalte ţări membre ale Uniunii Europene. Este foarte important şi sper că vor fi din ce în ce mai mulţi tineri francezi care vor face studii aici şi din ce în ce mai mulţi tineri români care vor merge să facă studii în Franţa. Şi, atunci când aceşti tineri îşi vor începe cariera profesională, ei vor face să fie mai cunoscute fiecare în ţara lor, cum să spun?, ambiţiile noastre reciproce şi să ne înţelegem mai bine.

Realizator: În România există o comunitate franceză. Cum va sărbători ea ziua de 14 Iulie, comunitatea franceză?
Michèle Ramis: Anul acesta o va sărbători în două feluri, cred că asta nu s-a mai întâmplat până acum. În primul rând, va fi sărbătoarea de la ambasadă. În fiecare an, acolo este primită totalitatea comunităţii franceye, adică şase mii de persoane, care să celebreze cu bucurie sărbătoarea naţională. Dar va fi şi data de 15, pentru că, după cum ştiţi, echipa naţională de fotbal a Franţei, îşi va juca finala campionatului Cupei mondiale la fotbal şi cred că din nou comunitatea se va întâlni ca să urmărească meciul şi să asiste. Sper la un succes, sigur, respectând forţele fiecărei echipe pentru că, după părerea mea, echipa croată este excelentă. Deci, pentru noi va fi un 14 Iulie dublu, va fi un 14 Iulie însă care va deschide şi o nouă etapă a relaţiilor noastre franco-române pentru că ne apropiem de deschiderea sezonului franco-român. Deci, după cum vedeţi, sunt multe lucruri pozitive care ne aşteaptă.

Realizator: Dar dvs cum sărbătoreaţi această zi înainte de a începe cariera în diplomaţie?
Michèle Ramis: Ştiţi, eu sunt în diplomaţie de foarte multă vreme şi ar trebui să-mi aduc aminte de ce făceam înainte de asta... Pur şi simplu mergeam pe Champs-Élysées, ca orice alt cetăţean, ca să asist la defilare, parada militară. Nu mergeam la balurile populare, că nu sunt o mare dansatoare, dar parada militară e un moment extraordinar. După aceea am intrat în diplomaţie şi au fost alte modalităţi de a sărbători. În orice caz, tot timpul a fost un moment de bucurie şi un moment de a marca relaţiile dintre ţara unde mă aflam şi Franţa.

Realizator: Pentru noi, în Bucureşti, un bun prilej de a pătrunde un pic în atmosfera franceză este a face o scurtă vizită la Institutul Cultural Francez. Putem pătrunde în fiecare moment al săptămânii dacă avem puţin timp, la un film sau orice act cultural-artistic este în această perioadă de vară acolo. Cum este această perioadă de vară, că tot suntem în vară, pentru Institutul Cultural Francez?
Michèle Ramis: Institutul Francez este în patru bucăţi: avem un Institut Cultural Francez, dar el are şi patru fii sau patru fiice /la Bucureşti/, la Timişoara, la Cluj şi la Iaşi. Deci, aceste patru institute difuzează cultura franceză în România. Deci, Institutul Francez îşi va continua activitatea, nu am programarea activităţilor acum la mine, dar sigur că dată fiind perioada de vacanţă, şi activitatea va fi ceva mai diminuată. Oricum, însă, Institutul rămâne deschis cu sala de cinema şi cu alte evenimente culturale. Sigur, vă asigur că în toamnă Institutul va reporni cu motoarele din plin, vom avea sezonul cultural franco-român. Aş rvea să povestesc nu neapărat o anecdotă, dar a fost ceva care a marcat istoria Institutului din b-dul Dacia 77. Institutul a fost închis în 1948, pentru că ideile difuzate acolo erau considerate ca periculoase într-o anumită măsură. Institutul a fost închis timp de 22 de ani. A rămas acolo însă o persoană, portarul, cel care se ocupa şi de siguranţa locului. Portarul a rămas acolo deşi tot personaul a fost expulzat, a plecat, şi acest portar a rămas acolo 22 de ani singur. Nu ştim cum era aprovizionat cu mâncare. Institutul s-a redeschis în 1968, o dată cu vizita generalului de Gaulle aici. Vă spun asta ca să arăt că... cultura este un instrument politic, este un instrument de influenţă, dar ce vreau să spun este că astăzi nu-i mai este nimănuik teamă de Institutul Francez, oricine poate să vină acolo. Am vrut să povestesc acest lucru pentru că am avut acest portar acolo, el se numea Victor, şi a trăit acolo singur 22 de ani, în interiorul Institutului Francez, b-dul Dacia 77.

Realizator: Doamnă ambasador, mulţumim că aţi acceptat invitaţia "Prietenilor de la 10". Noi urăm mult succes echipei naţionale franceze în finală şi vă mai aşteptăm pe frecvenţele RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI!
Michèle Ramis: Mulţumesc foarte mult pentru invitaţie şi le urez ascultătorillor dvs să ne asculte, să vină să asculte şi sper să vin să vă vorbesc din nou, mai mult, despre relaţiile sintre Franţa şi România şi despre acest sezon cultural. Vă mulţumesc foarte mult!