Interviu cu președintele director general al Societății Române de Radiodifuziune, Răzvan Dincă

Interviu cu președintele director general al Societății Române de Radiodifuziune, Răzvan Dincă

ADEVĂRUL LIVE (22 martie) -
Realizator: Antoaneta Banu - Bun găsit! De data aceasta, o ediție specială la „Adevărul”, pentru că suntem într-un alt decor și suntem acasă, pot spune că suntem acasă la creatorul, regizorul de operă și președintele Societății Române de Radiodifuziune. Am ales să facem acest interviu aici, acasă, cu domnul Răzvan Dincă, pentru că avem mai multe subiecte de discutat și, pentru că ne-am gândit să schimbăm puțin decorul, și, de ce nu, poate să fie începutul unei frumoase prietenii, domnule Dincă, bună ziua, între SRR și ”Adevărul”.
Răzvan Dincă: Sunt absolut de acord. Cunosc ziarul „Adevărul” de foarte mult timp, de când exista suplimentul de cultură, de când exista „Adevărul de weekend”. Cred că există și acum. Vorbesc de perioada aceea romantică, în care lucrurile erau printate.
Realizator: Presei romantice. Noi mai păstrăm puțin de romantismul și suntem și suntem şi în varianta print.
Răzvan Dincă: Știu, știu. Tocmai din acest motiv spun că știu ziarul „Adevărul” de foarte mult timp și modul în care a acoperit ziarul „Adevărul” zona culturală a fost un exemplu și în același timp a fost întotdeauna o dorință de a avea parteneriat cu „Adevărul”, pentru că era printre puținii care tratau cu respect și cu interes această dimensiune culturală, atât de importantă în societate, dar uneori, pusă așa, la marginea ei. Deci, de ce nu putem să ne gândim la parteneriate? Mulțumesc că ați venit și mulțumesc și celor de la Radio 3Net care ne găzduiesc astăzi pentru că aici e un loc primitor, unde niște oameni tineri și entuziaști fac cu mâna lor foarte multe lucruri. Mă bucur că lucrăm într-o echipă, ca să zic așa, destul de mare. La Radio sunt aproape 2.000 de angajați și, ca într-o mică Românie, de toate felurile, dar o mică Românie frumoasă, ca să zic așa.
Realizator: Îmi place foarte mult studioul și aveți o echipă super tare. Știți ce mi-au spus? Mi-au spus așa, că sunt foarte bucuroși pentru ceea ce fac și pentru cum lucrează și condițiile care li se oferă, dar totul a depins de cel... de viziunea regizorului, adică de viziunea președintelui care a construit, le-a permis, le-ați dat libertatea.
Răzvan Dincă: Nu, i-am lăsat... Șansa mea e că, venind dintr-o zonă de profesie vocațională, înțeleg și vocația altora, nu doar a mea și, în momentul în care ea apare, o respect și încerc să o sprijin dacă este în putință. Radio România are șansa de a avea în interiorul său foarte mulți oameni care au vocație și care și-o îndeplinesc. Și nu mă refer doar la zona artistică, cea reprezentată de Orchestrele, Corurile Radio, ci și la cea jurnalistică, care sunt în continuare oameni ce construiesc jurnalism și o fac o vocație. Iar acest lucru nu poate fi altfel decât protejat, respectat, sprijinit dacă îmi stă în putință și, de cele mai multe ori, îmi stă în putință, fac acest lucru. Desigur, există un dialog, adică există un mod în care trebuie ca nu doar unul sau o parte să facă ceva, ci și partea cealaltă să vină cu inițiativă, să dorească. Iată, într-un an și ceva de când sunt aici, observ deja două schimbări în acest... La Radio 3Net, spre exemplu, am fost într-un studio deja renovat acum un an și ceva, acum și l-au făcut din nou copiii aceștia, cu mâna lor aproape, cu resurse foarte puține. Noi am sprijnit cu ce am putut și le-am dat libertatea să gândească și să creeze așa cum au considerat, ca să încerce să facă performanță cu un post de radio făcut, de altfel, de o personalitate pe care am cunoscut-o, Florian Pittiș, cu care am avut șansa să petrec câteva seri împreună, ani de zile, de fapt, am avut șansa aceasta, și care era un vizionar. Dacă ar fi ca el mulți, lucrurile și societatea românească ar arăta diferit astăzi. Iată, și el era un om de radio, era un actor, era un regizor, era un muzician, era un om complex...
Realizator: Și manager de echipă.
Răzvan Dincă: Și manager de echipă, formator. Șansa, iarăși spun, șansa mea, cel puțin în Radio România, este aceea că vin cu un background artistic. Sunt regizor și, fiind regizor, vocația mea se împarte echitabil, zic eu, în partea artistică, acolo unde fac regie, iar aici partea managerială mă ajută să sprijin alți oameni cu vocație. Nu încerc eu aici să fac altceva, să îmi exprim eu neapărat punctele de vedere ale mele cu privire la vocația altora. E vocația lor, o respect și o sprijin. Iar pentru mine acest lucru e important, pentru că, de multe ori, pot apărea frustrări. Ăsta e și motivul pentru care singurul lucru pe care pot să îl fac, având în vedere statutul pe care îl am de președinte director general al Societății Române de Radiodifuziune, este acela de a mai fi și creator. În calitate de regizor, îmi permite legea și statutul să fac spectacole. E un...
Realizator: Dar mai aveți când?
Răzvan Dincă: Ziua de 24 de ore...
Realizator: Ok...
Răzvan Dincă: ... și credeți-mă că folosesc din aceste 24 de ore foarte multe pentru a-mi îndeplini, ca să spun așa, ambele, obligația, e adevărat, una dintre ele este temporară. Acum montez un spectacol, și anume "Fantoma de la Operă", la Opera Națională.
Realizator: O să intrăm imediat și în subiect...
Răzvan Dincă: Ei, timpul acesta nu e puțin, dar, în același timp, am pus pe plan terțiar, ca să spun așa, familia, în această perioadă.
Realizator: Da, ceva trebuie sacrificat.
Răzvan Dincă: Din păcate, nu îmi văd copiii și sacrific acest timp pe care îl am, după-amiezile și dimineața devreme, pentru a face spectacolul acela. Dar e pasager, durează două-trei săptămâni, timp în care cred că pot să le duc pe amândouă. Sunt obișnuit să fac mai multe lucruri deodată și cred eu că toată lumea are de câștigat din acest lucru, pentru că eu mă concentrez ca atunci când sunt președinte al Societății Române de Radiodifuziune, și credeți-mă că povestea asta ocupă ea câteva ore pe zi - 8 ore, 10 ore, dar, în același timp, ocupă timpul mental și după, și mesajele curg continuu. Am capacitatea aceasta și am avut-o întotdeauna de a fi multitasking, de a face lucruri simultan. Câteodată...
Realizator: E minunat.
Răzvan Dincă: Sigur, sper că le fac și bine. Rezultatele trebuie să spună acest lucru, nu eu.
Realizator: Corect.
Răzvan Dincă: Și să știți că mă simt bine, mă simt antrenat, așa, și îmi face plăcere să fac lucrurile acestea, să văd sinergiile între cele două activități.
Realizator: Dar există un element comun între regizorul Răzvan Ioan Dincă și preşedintele director general SRR? Există un element comun?
Răzvan Dincă: Da, eu cred că da...
Realizator: Eu încerc să cred că este vorba de viziune, pentru că, așa cum aveți viziunea pentru un spectacol, așa este și viziunea pentru această societate - SRR.
Răzvan Dincă: Îmi fundamentam, ca să zic, sau îmi găseam eu tipurile de explicații pentru demersurile pe care le făceam pe vremuri, când eram directorul Operei și încercam să tratez managementul Operei din punct de vedere al unui regizor, să privesc totul ca un spectacol unitar, nu ca mai multe spectacole, acele spectacole făcând parte din distribuția mea de manager al Operei Naționale. Funcționează până într-un punct. Dacă există un punct comun, acela este lucrul cu oamenii. Faptul că un regizor trebuie să aibă capacitatea de a înțelege, de a dirija emoții, ca să spun așa, și de a înțelege oameni în profunzimea lor, pentru a le înțelege atât nevoile, cât și capacitățile, de a-i pune la locurile potrivite, de a-i distribui în locurile în care ei știu să facă performanță, este un tip de capacitate care se dezvoltă mai ales în domeniul regiei și poate fi aplicată ulterior și în domeniul managementului. De asemenea, leadershipul este al doilea aspect, în afară de cel al cunoașterii psihologice; leadershipul îl înveți și atunci când practici meseria de regizor, și este necesar și atunci când conduci o asemenea instituție. De asemenea, pentru mine e frumos faptul că aici ocup o funcție de demnitate publică. Mă motivează acest lucru și îmi dă, de foarte multe ori, senzația că statura pe care trebuie să o am trebuie să fie una care să facă mândră Societatea Română de Radiodifuziune. Încerc să fac acest lucru, fiind atât într-o relație foarte bună cu angajații din radio și chiar eu așa simt. Foarte mulţi îmi spun că am o naivitate când fac astfel de afirmații și că de fapt nu e așa. Da, o fi, asta e percepția pe care vreau să o am, pe care o am și pe care o afirm, şi anume...
Realizator: E vorba de energia pozitivă pe care vreți să le-o daţi.
Răzvan Dincă: ...ceea ce vreau să transmit eu e că sunt aici pentru a încerca să fac bine şi dacă e importantă o resursă pentru radioul public, mai ales acum, când mijloacele de distribuție a semnalului sau mijloacele de propagare a unei știri, a unei informații...
Realizator: Unui content, al unui conținut.
Răzvan Dincă: ...sunt infinite, în acest moment, eu consider că resursa cea mai importantă pe care o astfel de instituție trebuie să o aibă este resursa umană.
Realizator: Şi care se formează greu.
Răzvan Dincă: Sigur, componenta tehnică este importantă. Sigur că sunt atâtea lucruri ce mai pot conta, dar dacă resursa umană este deficitară sau dacă ea nu este motivată sau dacă nu este pusă în contextul de a-și îndeplini vocația, atunci șansele de a ajunge la performanță sunt destul de mici. Asta încerc să imprim acestei organizații și iată, aceste lucruri se întâmplă și în partea de regie și în partea, ca să zic așa, de management.
Realizator: Haideți să mergem la operă.
Răzvan Dincă: Mergem și la operă, sigur.
Realizator: Când ați decis să luați licența, să solicitați licența pentru ”Fantoma de la Operă”, pentru România, da, a fost vorba de viziune?
Răzvan Dincă: Lucrurile nu, nu au fost chiar așa. Opera Națională a solicitat licența şi în licența respectivă apar și eu, ca regizor. Cei care au făcut această licențiere au trecut numele meu ca regizor al acestui spectacol, probabil din istoricul pe care îl am în ceea ce privește managementul instituțiilor de spectacole și, de asemenea, calitatea de regizor pe care am avut-o în jurul musicalurilor pe care le-am făcut.
Realizator: Dar nu erați atunci la Operă, când ei au solicitat licența pentru Fantomă?
Răzvan Dincă: Vă referiți la montarea trecută a Fantomei?
Realizator: Da.
Răzvan Dincă: În 2000... Eram ba da, atunci, la momentul respectiv, dar nu mai țin minte dacă era vorba despre Operă sau despre Operetă sau dacă instituțiile erau, dacă vă amintiţi...
Realizator: Nu știu dacă erau unite, dacă fuzionaseră.
Răzvan Dincă: Unite, da, nu mai țin minte care entitate... Nu, chiar nu mai știu lucrurile acesta, petrecându-se în 2014.
Realizator: Noi ne referim strict la spectacol.
Răzvan Dincă: Referindu-ne strict la spectacol, cred că da, inițiativa a fost a mea, dar... și a fost atunci destul de clar în mintea mea că n-o să obținem niciodată drepturile pentru ''Fantoma de la Operă''.
Realizator: De ce?
Răzvan Dincă: Pentru că un astfel de standard de spectacol era greu de crezut că se poate atinge în România, pentru că cei care licențiază un spectacol precum ''Fantoma de la Operă'' sunt extrem de exigenți, nu numai cu artiștii invitați să realizeze acel spectacol, ci și cu suportul tehnic, cu modul în care industria aceasta a musicalului presupune să lucrezi cu artiștii, cu tehnicienii, cu întreaga echipă, adică în 2014, cei de la Really Useful Group au venit în România pentru a face vizionare ca să aprobe sau nu jucatul acelui spectacol în România.
Realizator: Adică spuneți așa, că dumneavoastră ați început să lucrați la acest spectacol, ați montat spectacolul, da, cu distribuție cu tot, tot, tot și apoi a venit, de fapt, licenţierea.
Răzvan Dincă: Nu. Licențierea s-a produs cu condiția cu să poată veni cei de la Really Useful Group și să spună da sau nu, jucați sau nu.
Realizator: Şi, practic, dumneavoastră v-ați asumat un risc, adică.
Răzvan Dincă: Un risc asumat, într-adevăr, dar în cunoștință de cauză.
Realizator: Pentru că puteau să spună nu, adică...
Răzvan Dincă: În acel moment eu aveam o altă ipostază, eram managerul instituției și nu eram și regizorul spectacolului. Nu puteam să le fac pe amândouă, deoarece mă ocupam de partea managerială, în sensul să asigur condițiile ca regizorul invitat atunci să facă acest spectacol.
Realizator: Și ați apelat la un alt regizor.
Răzvan Dincă: Am apelat la un alt regizor și în acel moment am putut, prin această colaborare, ca să zic așa, să respectăm standardele pe care le cereau licențiatorii, standarde extrem de exigente, pentru că atunci când a venit acea echipă cu un caiețel în mână și a notat, în timpul vizionării, o serie de lucruri, după care a fost o ședință de o noapte întreagă la Hotelul Intercontinental unde stăteau, în care ne spuneau ce să tăiem, ce să punem înapoi, adică a fost o noapte pe care n-o să o pot uita prea curând, iar acum sunt într-o altă ipostază. Sunt invitat al Operei Naționale din București, care a obținut licența, din nou, pentru ''Fantoma de la Operă'' în București...
Realizator: A, ea s-a reînnoit?
Răzvan Dincă: E altă licență, cu totul altă licenţă.

Realizator: Nu a mai fost valabilă cea din 2015?
Răzvan Dincă: Nu a mai fost valabilă, pentru că au trecut mulți ani de când nu s-a mai jucat spectacol și s-a retras acea licență. Acum este cu totul altă licență, este cu totul altă montare, iar de această dată fac eu ca regizor această montare. E schimbată complet ipostaza, iar această ipostază însă mă face pe mine să fiu și mai, ca să zic așa, concentrat, pentru că presiunea este mare, deoarece...
Realizator: Le știați de fapt dorințele?
Răzvan Dincă: Da.
Realizator: Le ştiaţi mecanismul de gândire?
Răzvan Dincă: Le ştiu dorinţele de atunci, ştiam mecanismul de gândire, şi acum știu, am know-how să fac în aşa fel încât lucrurile...
Realizator: Corect. Adică vor veni, vor vedea?
Răzvan Dincă: Şi ei vor veni din nou, vor face din nou acea vizionare.
Realizator: Doar că de data asta, ştiţi...
Răzvan Dincă: Așa, ca paranteză, pot să vă spun că licențierea aceea cu faptul că scrie și numele meu acolo, a fost aprobată cu numele meu, mă obligă într-un fel mai mult decât, ca să zic așa, simpla calitate de regizor al unui spectacol. Mi se pare că depinde de mine totul, ceea ce îmi dă un anumit tip de presiune. Dar, titlul acesta, "Fantoma de la Operă", e un titlu cu care te întâlnești o dată în viață. E foarte greu să nu accepți ca regizor să montezi un astfel de spectacol.
Realizator: De ce?
Răzvan Dincă: Vă spun de ce, pentru că...
Realizator: Chiar voiam să vă întreb: de ce vine... publicul la nivel internațional iubește acest spectacol. Ce are "Fantoma de la Operă"?
Răzvan Dincă: E un fenomen.
Realizator: În ce sens?
Răzvan Dincă: "Fantoma de la Operă" e un fenomen. Păi să o luăm mai întâi din partea de formă și după aia să o ducem în partea de fond. În partea de formă, uitați-vă la succesul său mondial. Deci sunt pe Broadway și pe Western s-a jucat de 35 de ani, în fiecare zi, 365 de zile pe an.
Realizator: Cu aceeași distribuție? Adică, normal, se schimba...
Răzvan Dincă: Nu. Când îmbătrâneau îi schimbau, dar cam așa. Aceeași montare. Acum și pe Western, și pe Broadway se scoate montarea.
Realizator: Am citit că nu mai...
Răzvan Dincă: Dar pentru a o reface, nu pentru că scot titlul, că nu li se mai pare important.
Realizator: Dar în schimb se joacă la București.
Răzvan Dincă: În schimb, acum am primit această licențiere la București, o să avem premiera pe 31 martie, și a fost inimaginabil faptul că înțeleg de la managementul Operei că au pus în vânzare biletele. Primele trei spectacole au fost sold out în câteva ore, iar următoarele cinci ce s-au pus ieri, acum mai sunt câteva locuri la ultimul dintre ele.
Realizator: Şi n-au făcut mare promovare, n-au făcut marketing, n-au făcut nimic.
Răzvan Dincă: Nu, nici nu au început promovarea. Pur şi simplu nu a început promovarea.
Realizator: Dar cum s-a aflat?
Răzvan Dincă: Ei, asta e partea de formă. Cum s-a aflat, nu știu cum s-a aflat, s-a aflat pur și simplu, dar a fost bătaie, s-a blocat site-urile, adică de nivelul acesta a fost lupta pentru bilete, asta pentru că "Fantoma de la Operă" e un fenomen atât de complex. Odată ce intri în bucătăria internă a acestui spectacol constați, unu: o muzică absolut excepțională, o muzică ce din punctul meu de vedere nu spun că concurează cu muzica de operă de cea mai bună calitate, spun doar că este o formă artistică de expresie comparabilă cu orice fel de muzică de foarte bună calitate. Andrew Webber este un compozitor genial, care face un anumit tip de muzică stratificată cu foarte multe profunzimi, cu un amestec de stiluri uniformizat într-o formă estetică de către el extraordinar de bine și care, și aici vine partea și mai frumoasă, reușește să se îmbine cu un libret care nu-i doar un pretext pentru a face muzica, ci este un libret aproape de teatru, un libret care conține o caracterizare a personajelor extraordinar de profundă. Adâncimea acestui libret este una asemănătoare unor texte mari de teatru, care împreună cu muzica aceasta ce are și ea, e multistratificată, duce la un spectacol cu mister, cu iubire, la un spectacol care creează fascinație, iar modul în care știe să compună Andrew Lloyd Webber, nu numai că reușește să fascineze, dar pleci de acolo, pleci ascultând muzica respectivă și te duci cu ea acasă, la piață.
Realizator: Merge cu tine, rămâne în tine, da.
Răzvan Dincă: Rămâne cu tine cu zilele, de tu stai și în continuu fredonezi anumite lucruri, teme pe care le regăsești ulterior în viața de zi cu zi. Pare că te bântuie iar. Mă uitam, copiii mei care nu sunt mari, sunt mici, să-i auziți prin casă cum fredonează "Fantoma de la Operă", pentru că au fost la niște repetiții sau le cântăm noi "Fantoma de la Operă", pentru că rămânem obsedați în povestea respectivă. Deci, e acolo un anumit tip de talent și de magie a acestui compozitor, al libretiștilor, a celor care au lucrat pentru acest compoziție ce ne contaminează și pe noi. Iar probabil că publicul, simțind lucrurile acestea și știind titlul și ascultând probabil bucăți din acest muzical celebru, iată, rup site-urile când încearcă să cumpere bilete, ceea ce iarăși ne obligă şi mă bucur că a existat această deschidere și această inițiativă a managementului Operei Naționale de a deschide către un alt tip de public, nu neapărat publicul captiv Operei Naționale acum. E o alternativă care cred că este o alternativă și atât, nimic altceva, adică se va juca un spectacol alături de repertoriul Operei în continuare, care are atât opere, cât și balet, și care cred eu că aduce masiv un anumit tip de public. Nu e, de altfel, un exercițiu ce se întâmplă doar la Opera Națională din București. Spre exemplu, acum, la opera din Sidney se joacă „Fantoma de la Operă”, în mini-stagiuni de câteva săptămâni sau, chiar mai mult decât atât, se joacă „Fantoma de la Operă”. Asta nu înseamnă că la opera din Sidney nu se fac în continuare opere.
Realizator: E vorba de o versatilitate, cred că de care publicul are nevoie.
Răzvan Dincă: Și publicul are nevoie. Da, și îl captezi în acest fel, după care sunt sigur că v-a veni și la alte să spectacole pe care le au în repertoriu.
Realizator: Spuneți-mi, ce ați creat dumneavoastră, în 2015, a fost un wow, un boom, pentru că ați scos practic „Fantoma de la Operă”, a venit și a dat jos un pic praful de pe ceea ce era, dacă vreți, așezat pe un tipar clasic, să spunem, al operetei al spectacolului de operetă.
Răzvan Dincă: Corect.
Realizator: Musical-ului în România, da. Ați venit cu o altă viziune și ați arătat că, mă rog, opereta, nu cred că în lume mai există acest concept de operetă, dar noi mai spunem operetă. Cred că musical-ul este, de fapt.
Răzvan Dincă: Nu, mai există operetă.
Realizator: Mai există opereta?
Răzvan Dincă: Mai există. Dacă nu mă înșel, mai sunt patru sau cinci teatre în toată lumea care mai joacă operetă. Asta nu înseamnă că joacă doar operete, joacă parțial operetă, parțial musical-uri, în special în blocul socialist, adică în teatre aparținând fostului bloc socialist.
Realizator: Vedeți, tot într-o structură mai veche.
Răzvan Dincă: În altă parte, nu știu să existe...
Realizator: Asta vă spun, că undeva, în Europa occidentală sau America nu cred că există.
Răzvan Dincă: Și atunci, teatrele sunt limitate. Atunci, să știți că viziunea mea se referea mai degrabă exact la asta, la actualizarea formei operetei prin noul gen muzical. Și „Fantoma de la Operă” a devenit un corolar, adică atunci întruchipa ceea se sau ducea la capăt un proiect mai larg. Noi montasem „Romeo și Julieta”, „Rebecca”, făcusem musical-uri la operetă. Acesta era cel mai important titlu la momentul respectiv.
Realizator: Urma „My Fair Lady”.
Răzvan Dincă: După care am făcut, „My Fair Lady” l-am făcut în 2016, după care am făcut „Mamma mia”.
Realizator: „Mamma mia”, da. A rupt, cum se spune.
Răzvan Dincă: Un spectacol care, iarăși, și care continuă să se joace și acum o să avem în mai, din nou, două reprezentații. O reprezentație cu „Mamma mia”, să vedem dacă o să-i dăm drumul și celei de-a doua, în caz că prima se vinde și înțeleg că mai sunt puține bilete. Acolo sunt tot așa, regizorul spectacolului și acest spectacol, fac o mică paranteză, iar a fost un fenomen pentru că a fost un spectacol și este în continuare. Iată, vorbim de un spectacol realizat în 2018, care se joacă la Sala Palatului cu sold out la Sala Palatului care are 4.000 de locuri, se joacă de patru ani, cinci ani de zile, adevărat, cu o întrerupere în perioada pandemiei, dar publicul are aceeași apetență pentru acest spectacol, pentru al nu știu câtelea spectacol la Sala Palatului, pentru musical, pentru un spectacol de teatru, până la urmă, ceea ce, pentru noi, iarăși este un lucru de mândrie și înseamnă că și nouă ne place, dar și publicului îi place ce facem noi și începe să se creeze o piață a musical-urilor în România. Încep mai mulți regizori să monteze musical, ceea ce pe mine mă bucură foarte tare. Unii o fac chiar foarte bine și acest lucru, iarăși, contează, pentru că în momentul în care construiești o piață a musical-urilor, este foarte important ca cei care văd, spectatorii, fragili din punct de vedere al spectatorului de musical, pentru că nu au opțiuni foarte multe, vin la spectacol și trebuie să vadă un anumit tip de standard de spectacol, să zică „Mamă, musical-ul e wow, merită să merg în continuare!”. Dacă nu-l faci bine, vine spectatorul „Aoleu, ăsta e musical, nu ne place”. Dacă îl validează și mai continuă să vină și aplaudă și li se pare important, atunci câștigi mult pentru piața aceasta a musical-urilor, iar „Mamma mia” a fost un muzical fenomen, de asemenea, prin modul în care a fost primit de public și prin vânzările pe care le-a făcut, acela fiind, atenție, un spectacol complet privat, din fonduri private făcut, cu nicio legătură cu nicio instituție.
Realizator: L-ați jucat și la mall Băneasa?
Răzvan Dincă: Nu, „My Fair Lady”. Acesta tot privat a fost, „My Fair Lady” și se va mai juca „My Fair Lady”. Avem licența națională pentru „My Fair Lady”, cu excepția Bucureștiului, în București există o altă montare și vom juca „My Fair Lady”. Am avut licența o perioadă și în București, acum n-o mai avem din x motive. Iar avem, însă, licența națională și plecăm într-un turneu național cu „My Fair Lady”. Din păcate, eu nu mă pot ocupa, aici chiar nu mă pot ocupa, ca să zic așa, decât de partea regizorală. Eu nu pot, adică n-am, nu, chiar n-am timpul să fac și una, și cealaltă.
Realizator: Corect.
Răzvan Dincă: Și partea organizațională, ca să zic așa, e o echipă mică de oameni care se ocupă de partea de turneu, de partea partea de contractare și așa mai departe.

Realizator: Vreau să ne întoarcem la "Fantoma de la Operă".
Răzvan Dincă: "Fantoma de la Operă" de la Opera Naţională, tot asta fac, e în dreptul meu un singur lucru să fac regia acestui spectacol și, într-un fel, să respect standardele, pe care le cere licențiatorul cu privire la acest spectacol.
Realizator: Care sunt standardele? Ia spuneți-mi-le!
Răzvan Dincă: N-avem timp.
Realizator: Ok. Măcar trei principale. Ce-și doresc ei?
Răzvan Dincă: Standardele de producție, adică din punct de vedere decor, costume, stage design sound design, light design să fie făcute de oameni profesioniști de un anumit nivel, standardele artistice, adică regizorul, coregraful, set designerul, cel care face costumele, și decorul să fie de asemenea agreaţi și să fie oameni care să aibă o carieră în acest domeniu și să poată să îndeplinească aşa cum trebuie.
Realizator: Adică numai profesioniști cu portofoliu.
Răzvan Dincă: Numai profesioniști cu portofoliu. Ei sunt toți aprobați nominal.
Realizator: Da, da.
Răzvan Dincă: După ce le-am propus echipa...
Realizator: Le-aţi făcut dosar la fiecare.
Răzvan Dincă: La fiecare, de exemplu, avem șanse să lucrăm cu Gary McCann, care e unul din cei mai mari, cred eu, scenografi, cel puțin din Europa. De altfel, pe Gary l-am cunoscut în calitatea mea de director, de această dată la Opera Națională București, invitat împreună cu Paul Curran, care a de realizat spectacolul ”Traviata”, el a făcut și scenografia acestui spectacol ”Traviata” şi mie mi-a plăcut foarte mult de el, și atunci l-am contactat acum de această dată ca regizor, nu ca producător și l-am rugat direct: vino lângă mine ca regizor să facem "Fantoma". Bineînțeles că și pentru el, deşi e un om căruia, dacă îi citiţi CV-ul, vedeţi că a fost prin toată lumea şi montează peste tot...
Realizator: Da, am citit.
Răzvan Dincă: ...în momentul în care a auzit de o asemenea provocare n-a putut spune nu. Nu este un scenograf pe care să-l găsești disponibil.
Realizator: Uşor.
Răzvan Dincă: Dar iată că acum s-au aliniat astrele și a putut să se alăture aceste echipe și o să vedeți ce a fost, ce va realiza și cum arată.
Realizator: Sunt convinsă.
Răzvan Dincă: Ei, astea sunt standardele.
Realizator: Şi castingul contează adică contează distribuţia?
Răzvan Dincă: Şi al treilea lucru, asta voiam să spun, partea artistică și al treilea lucru echipa, întreaga echipă, adică inclusiv partea muzicală și partea de interpreţi, iar interpreții noi am ales aici, am ales în sensul în care am selectat.
Realizator: Ați organizat casting și prima dată, nu?
Răzvan Dincă: Acum n-am organizat casting. Am făcut diferit.
Realizator: Ați mers pe ce era?
Răzvan Dincă: Nici asta.
Realizator: Nici asta?
Răzvan Dincă: Pur și simplu am selectat ceea ce am considerat, pentru că distribuția este un act, e un prim act de creație. În momentul în care tu alegi cine interpretează un rol, ai deja o viziune asupra acelui rol și distribuirea în sine reprezintă un act de creaţie, iar acum am decis, împreună cu Daniel Jinga, de această dată în calitate de dirijor al acestui spectacol cu Violeta Dincă coregraful, cu Raluca Popa, regizorul secund, să ne uităm puțin la ce am vedea în jurul nostru din punct de vedere artistic și am ales niște artiști tineri, absolut deosebiți, cu care am putut lucra, pe care îi putem modela și care vor scoate niște roluri deosebite. De asemenea, corul Operei din corul Operei am selectat o parte, care poate să îndeplinească standardele musicall-ului, adică acolo nu este suficient să cânți, e necesar să te miști, să faci o coregrafie, să ai calități de om de teatru şi baletul Operei care este, sunt nişte copii fabuloşi acolo și când eram directorul Operei îi iubeam foarte mult, pentru că sunt niște copii veniți şi obișnuiți cu munca în această meserie de balerini, e o meserie de sacrificiu, sacrificiu fizic, sacrificiu psihic și dacă mergeți la și vă recomand și recomand și colegilor mei din Radio să facă reportaj cu privire la baletul Operei Naționale din București. Repet, eu de fiecare dată când vorbesc despre ei, am așa o paranteză emoțională, pentru că sunt copii din toată lumea veniți aici, sunt din Japonia, sunt din China, sunt din Marea Britanie, din Spania, copii care fac repertoriu aici, sunt copii tineri, curaţi care muncesc extraordinar de mult pentru nişte realizări artistice ce pentru ei contează mai mult decât absolut orice, pentru că ei nu vin pentru bani aici. Vă dați seama că nu putem să-i plătim, nu poate România, acum cel puțin, să-i plătească la nivelul la care sunt sau pot fi plătiți în altă parte. Vin pentru că aici pot face încă repertoriu de care ei au nevoie, pentru a-și satisface vocația și nevoia aceasta, de-și pune în îndeplinire vocația. Şi orchestra Operei Naționale, şi aici este un un lucru absolut extraordinar, pentru că în genere, de câte ori se montează "Fantoma de la Operă", dacă se face în sistem privat, cei care fac în sistem privat se uită la bani tot timpul și nu distribuie în orchestră întreaga formaţie de orchestră şi mai taie aşa din instrumente, mai pun nişte efecte, ca să se întâmple lucrurile. Aici, Daniel Jinga, știind bine standardul și înțelegând foarte bine partitura, a considerat că trebuie să facă cu o formulă lărgită de orchestră și am fost la niște repetiții, orchestra sună absolut senzațional și iarăşi va fi un plus adus acestui spectacol faptul că partea muzicală este tratată simfonic simfonic, e tratată operistic, e tratată cu o formulă întreagă de orchestră.
Realizator: Practic sunt și nu sunt diferențe între ceea ce ați făcut, varianta din 2015 și varianta de acum, din...
Răzvan Dincă: Nu-mi place să... Vedeți, ipostaza în care sunt, aceea de acum am fost regizor, atunci am fost producător. E foarte complicat să compari că ar însemna...
Realizator: Aveți un istoric și atunci avem un sistem de referință și trebuie să ne...
Răzvan Dincă: Știu, da, nu mai e. La mine nu mai e același sistem de referință, pentru că eu nu pot critica un spectacol făcut de alt regizor, adică vreau să mă păstrez în ipostaza de regizor.
Realizator: Atunci ați fost producător, acum sunteți regizorul.... Acum veniţi chiar cu viziunea dumneavoastră.
Răzvan Dincă: Că atunci am fost producător şi atunci eu mă concentrez... 100% lucrurile vor arăta diferit, completamente diferit.
Realizator: Diferit de 2015. Ok, rămâne Irina Baianţ?
Răzvan Dincă: Rămâne Irina Baianț şi rămâne Adi Nour ca distribuție. Restul nu se mai regăsește nimeni din distribuția trecută şi ei vor face diferit rolurile, adică este o interpretare total diferită din punct de vedere psihologic a modului în care am văzut noi, cu toții, ''Fantoma de la Operă'', iar dirijorul care are un cuvânt foarte mare de spus în interpretare, Daniel Jinga, cu care am avut întâlniri artistice deosebite în trecut și un lucru e foarte important - ne-am respectat unul pe celălalt și ne respectăm în continuare, un om de înaltă ţinută și profesională și morală, care încearcă cu tot talentul lui și cu toată priceperea lui să ducă lucruri foarte bune pentru Opera Națională. Aici reușește să le dea, și interpreților despre care vorbeam, nuanțe spectaculoase din punct de vedere muzical. Mai avem un aspect - lucrăm cu un coach vocal, un coach vocal de pe Broadway și care pregătește soliștii principali pentru a cânta într-un stil anume, specific acestui spectacol. Coach-ul vocal a interpretat rolul Carlottei timp de 20 de ani pe Broadway, știe pe de rost partitura din ''Fantoma de la Operă'' și are un input foarte important în ceea ce privește modul în care vor interpreta soliștii, pentru că noi, încă o dată spun, de fiecare dată când apar într-un interviu cu privire la musicaluri spun - iată, nu există o școală de musical în România. Neexistând o școală de musical, copiii aceștia învață on the job, atunci când facem împreună spectacole. Învață tipurile acestea de standarde, pentru că se face totalmente diferit musicalul față de alte genuri și uitați, acum ceva luni de zile am montat, la solicitarea Operei Naționale, care la rândul său primise o solicitare din partea unui organism internațional să facă un spectacol în București. A fost o mare reuniune, în luna noiembrie, dacă nu mă înşel, a anului trecut, în care au venit în România câteva mii de personalități din străinătate și li s-a solicitat Operei Naţionale să pună un spectacol pentru aceste personalități din străinătate. Şi atunci am fost eu invitat să fac un spectacol de operetă, pentru că am această calificare, să spun așa, și am făcut "Crai nou" de Ciprian Porumbescu. Ei bine, "Crai nou" de Ciprian Porumbescu, la comanda Operei care primise comandă, acum spun din nou, de la acest organism, a fost prima operetă românească. Dacă noi atunci, când am avut o primă operetă românească începeam să facem o şcoală, la început de operetă, mai apoi, de musical, lucrurile stăteau diferit, Ciprian Porumbescu, la rândul său, ducându-se afară, la Viena, și învățând acolo cum se scrie operetă. Adică e un know-how pe care îl iei de unde el începe să funcționeze. A venit cu el în România, l-a adus, după aceea, nu s-a dezvoltat extraordinar de tare, deși opereta a performat o perioadă lungă de timp cu foarte bune rezultate, ei, școală de operetă tot nu s-a făcut, cum nu s-a făcut mai apoi școală de musical. Acum sper că odată ce se creează un fenomen, se creează și nevoia de piață, ca să existe o școală de musical.
Realizator: Asta voiam să vă întreb. Dvs., ce să fac, fără să vreau mă refer la punctul de referință 2014-2015, pentru că ați deschis atunci o fereastră şi aţi venit cu o viziune şi aţi arătat că se poate şi că România poate să facă. Scena românească poate să susţină un musicall.
Razvan Dincă: Şi acum se dovedeşte. Iată, s-au vândut opt spectacole în câteva ore. Şi nu e un spectacol ieftin.
Realizator: Bun, ok. S-a întâmplat un gap, da, între anul atunci și acum. De ce are nevoie România în acest moment pentru a dezvolta o industrie? Cererea, așa cum ați spus, în piață există, nevoia există, publicul dorește. De ce are nevoie această industrie, a musicalului din România pentru a exista, pentru a o reconstrui, practic, de la zero, pentru că avem o istorie de până în 1990 prăfuită.
Răzvan Dincă: Vedeţi, e destul de complicat.
Realizator: Bun, avem nevoie de o școală, ok. E mai, probabil că la Conservator se poate, se învaţă, da.
Răzvan Dincă: Nu există clasă de musical, din păcate, nicăieri.
Realizator: Şi în nicio facultate de teatru, eu am făcut teatrul și știu foarte bine că nu e.
Răzvan Dincă: În nicio facultate de teatru. Ce cred eu că trebuie să se întâmple? Acum iarăși...
Realizator: Deși fac mișcare, deși faci voce, deşi faci atâtea, dar e altceva.
Răzvan Dincă: E alt tip de gen. Este teatru și muzică împreună, cântat și dansat împreună, adică derivat din operetă, dar, acum, într-o formă modernă, adică muzica s-a schimbat, nu mai este atât de șlăgăroasă, spune o poveste mult mai ancorată în realitate, în poveștile contemporane, ca să spun așa, mai puțin "Fantoma de la Operă" numai contemporană nu este ea, deși la nivel psihologic ea rămâne contemporană și de asta este valoroasă în continuare. Ce, Romeo şi Julieta e contemporan? Cu toate acestea, subiectul niciodată nu va fi altfel decât contemporan.
Realizator: Nici Richard al III-lea nu e contemporan.
Răzvan Dincă: Sigur, ceea ce trebuie cred eu să se întâmple este să se facă mai multe musicaluri, pentru că dacă se creează o nevoie a spectatorului şi dacă spectorul va aprecia prin cumpărarea biletului acest gen, în momentul respectiv lucrurile se vor aşeza, adică, în acel moment va apărea și școala respectivă. Aici iarăși e important cine predă la școala respectivă, că trebuie niște oameni care să știe.
Realizator: Care au trecut.
Răzvan Dincă: Noi în continuare să știți apelăm pentru anumite aspecte și încă o dată dau exemplul coaching-ului vocal. Coaching-ul vocal vine de afară. Ei știu să cânte într-un anumit fel. Sigur că vom putea face acest lucru și în România. După aceea, afară de școala aceasta, care sigur va apărea, va trebui să se monteze mai multe musicaluri. Dar aici știți ce probe intervin? Costă mulți bani să faci un musical.
Realizator: Asta voiam să vă întreb. Bugetele, ce faceţi?
Răzvan Dincă: Foarte mult costă. Dacă vrei să faci un musical la standard, costurile sunt mari, și atunci foarte puțină lume își permite să investească fie în privat, fie bani publici, în acest gen de spectacole. Și costă tot, costă de la drepturile de autor, până la echipa de creație, regizori, interpreți. Oamenii sunt o perioadă de timp antamați și fac doar acest lucru și apelează la foarte multe resurse proprii ca să facă ceea ce au de făcut. În spate e o bucătărie, care la rândul său costă. Adică să faci un musical nu este simplu, şi atunci, dacă există dorință, și observ că este din ce în ce mai multă dorință, atunci lucrurile se vor așeza. Orice piaţă apare din nevoie, din cerere şi ofertă. Iată, dacă totuşi se vând spectacolele, nu e un semnal clar? Şi eu vă spun şi din postură de regizor al unor spectacole private, s-au vândut şi acelea private, dar acolo este mai greu să-ți acoperi costul, adică investiția antreprenorială, ca să spun așa, e mai greu de acoperit. În schimb, în spectacolele făcute din bani publici, cum este acesta al Operei Naționale, cred că aici sunt mai multe șanse să se întâmple lucrurile. Eu cred, dar asta trebuie întrebați cei de la Operă, eu cred că își vor acoperi investiția.
Realizator: Din vânzarea de bilete.
Răzvan Dincă: Da, sigur, își vor acoperi costurile operaționale și investiția în sine după un număr de spectacole, având în vedere sold out-urile acestea și faptul că nu sunt prețuri mici la bilete. De asemenea, cred eu că e important... De exemplu, eu sunt motivat să fac un spectacol gândindu-mă, în permanență, cum fac să fie încasări. Eu nu pot să nu mă gândesc. Adică eu știu că e o impietate, din lumea teatrului ni se spunea în școală de unii dintre profesori: niciodată să nu vă gândiți la zona comercială a creației voastre.
Realizator: Asta era, probabil, undeva prin anii '80 - '90. Nu mai e valabil, domnuleDincă.
Răzvan Dincă: Ba da, în facultatea de teatru uneori am auzit acest lucru și mai recent și poate este firesc, că oamenii...
Realizator: A trecut viața peste noi, știi cum e.
Răzvan Dincă: ...nu trebuie să vină în școală cu gândul ca să facă bani, dar totuși noi trebuie să vorbim despre profesionalism.
Realizator: Eficienţă.
Răzvan Dincă: Nu, dar profesionalism înseamnă profesie, adică eu trebuie să trăiesc din ceea ce fac ca profesie, deci trebuie mă gândesc cine îmi cumpără mie produsul. Şi atunci eu, în calitate de regizor, să știți că eu mă gândesc întotdeauna dacă spectacolul pe care îl vând eu face încasări și vreau să-mi raportez, ca să zic așa modul în care văd conceperea acei spectacol și la nevoia publicului, mă gândesc tot timpul, mă pun în postura publicului, nu ce i-ar plăcea publicului să asculte sau să vadă, ci cum cred eu că aș putea să-l dirijez să-i placă ce-i ofer.
Realizator: Da, adică nu faceți compromisul, rabatul la calitate doar pentru că publicul vrea ceva.
Răzvan Dincă: Unghiul este diferit. Dar mă gândesc la încasări și mă gândesc, de exemplu, peste tot în lume se practică acest aspect ca încasările să vină, adică să existe, de exemplu, Really Useful Group este plătit din încasări, adică primește procent din încasări. Uneori și echipa de creație primește procent din încasările spectacolului, gândindu-se tocmai de asta, să influențăm artiștii să gândească spectacolul pentru a fi, în ghilimele, ”comercial'”, vandabil. Pentru că, până la urmă, trebuie cineva să aprecieze și prin bani munca pe care o depui. Nu poți face gratuități tot timpul, mai ales în momentul în care vorbim despre niște titluri care, iată, cum am spus la începutul acestei discuții, fac săli pline la Londra și pe West End, și în alte teatre ale lumii, Sidney și nu numai, de 35 sau 37 de ani. Poate putem și România, dar gândiți-vă cum ar arăta în România un teatru dedicat unui singur spectacol. Nu cred că e fezabil. Nu cred că România poate suporta.
Realizator: Dar un parteneriat public-privat în zona asta, domnule Dincă?
Răzvan Dincă: Intrăm iar, după ce că sunt preşedinte Radio România, mai sunt şi regizor de la "Fantoma de la Operă", iar acum să ne ducem în zona de antreprenoriat. Mi-e greu, deşi ştiu, aş avea nişte răspunsuri, dar îmi este greu să mă pun în postura respectivă.
Realizator: Nişte sponsori, nişte companii care să investească, pentru că în definitiv, da, e vorba de notorietate.
Răzvan Dincă: Dacă îi găsiți, aduceţi-i. Eu cel puţin nu am avut capacitatea să-i găsesc şi prefer să mă păstrez în postura asta de regizor în acest moment.
Realizator: Poate că şi instituţiile, aşa cum este şi Opera, ar trebui să gândească şi o zonă de marketing, tocmai pentru a susţine aceste producţii.
Răzvan Dincă: Fără discuţie.
Realizator: E nevoie de asta.
Răzvan Dincă: Eu, încă o dată, nu am văzut încă promovare pentru "Fantoma de la Operă".
Realizator: Şi s-a vândut.
Răzvan Dincă: Şi s-au vândut toate reprezentaţiile.
Realizator: E suficient ca să fi pus pe Facebook.
Răzvan Dincă: Deci încă o dată, n-aş fi vrut să vorbesc aşa de mult despre spectacolul din 2015, însă, îmi amintesc că noi eram atunci într-o postură de asemenea complicată, pentru că se şi construia un nou sediu pentru Teatrul Naţional de Operetă şi munceam pentru construcţia acelui sediu, în paralel, punând presiune pe echipa de creaţie să facă "Fantoma de la Operă" în acelaşi timp cu finalizarea clădirii şi a fost complicat, la momentul respectiv din punct de vedere al muncii noastre, însă, un lucru l-am ignorat, şi anume am ignorat comunicarea. În 2015, noi n-am făcut niciun pic de promovare pentru "Fantoma de la Operă", cu toate astea și atunci s-a vândut.
Realizator: Ați mers pe autopromovare și pe awareness-ului spectacolului.
Răzvan Dincă: Iar acum, acum sunt mijloacele, mijloacele sunt mult mai simple. În acest moment, o postare pe Facebook egal cu apariția unui articol pe vremuri. În 2015, Faebook era...
Realizator: Intraţi pe Tik-Tok şi să vedeți ce o să fie. Intraţi cu promovarea pe Tik-Tok şi o să vedeţi.
Răzvan Dincă: Fără discuţie, credeţi-mă că sunt foarte la curent şi datorită colegilor noştri de la Radio 3Net care sunt într-un permanent, într-o permanentă căutare a noilor tehnolgii de promovare, şi de asemenea a noilor forme de expresie prin mijloacele acestea de tip social-media și platforme, și mai sunt conectat printr-o postură, de tată. Copiii mei folosesc aceste device-uri și aceste platforme pentru comunicare, de la cele în care se joacă până la cele în care comunică, de acele în care învață, la cele care schimbă informații, încât, slavă Domnului, am și eu șansa aceasta...
Realizator: Vă adaptează.
Răzvan Dincă: ...să trebuiască să țin pasul cu colegii mai tineri sau cu copiii mei pentru a învăța cum stau lucrurile şi da, în acest moment, sincer, dacă știi să foloseşti acest mijloc de comunicare, nu mai e nevoie de alt tip de promovare. Este suficient să știi să folosești online. Este un univers aproape infinit, în care poți să faci absolut orice, iar dacă știi s-o faci bine, obții și rezultatul scontat. Adică, eu cred că acum de asta s-au vândut spectacolele, pentru că probabil s-au postat lucruri, de la unul la altul, pe diverse...
Realizator: Da, fiecare în bula lui a pus acolo pe Facebook, pe Instagram, pe Tik-Tok şi...
Răzvan Dincă: Exact. Şi atunci s-a aflat şi lucrurile au funcţionat. Plus că Opera Naţională e Opera Naţională, e o instituție în sine atractivă.
Realizator: Categoric.
Răzvan Dincă: Iar oamenii cel puțin post-pandemie, consider că...
Realizator: E nevoie de ieşire şi de reconectare.
Răzvan Dincă: De reconectare emoțională.
Realizator: Sigur.
Răzvan Dincă: Interumană, iar spectacolul ce face? Exact asta. Iar în "Fantoma" e frumos, pentru că acolo noi am găsit niște teme pe care Andrew Lloyd Webber a avut grijă și să le evidențieze, dar în același timp și să le ascundă în interiorul partiturii și al libretului.
Realizator: Azi aveți repetiţie?
Răzvan Dincă: Bineînțeles, dar mai pe seara. Astăzi avem o repetiție cu orchestră și cu soliștii. Eu mă voi duce să asist, deoarece atunci când lucrez cu orchestra şi asculți 60 de instrumentiști cântând, povestea aceea cu încă un instrument, și anume solistul, vezi ca regizor alte perspective. De asta spuneam, Andrew Lloyd Webber a ascuns în partitură și libret niște lucruri despre comunicarea umană, despre iubire, despre destin artistic și cei care vor ști să citească și dacă noi vom ști să transmite mesajul, să le spunem tuturor că singura șansă pentru a te salva este să ignori ceea ce este urât și să accepți că frumosul și iubirea salvează totul. Cum știți, în "Fantoma de la Operă" este vorba despre un compozitor, care trăiește în tenebrele, în subsolurile unei opere și care are un defect fizic major, care îl face să fie pe de o parte complexat, pe de altă parte motivat să îşi arate arta lui şi să spună că, până la urmă, cel mai important aspect al vieţii este cum te exprimi, modul în care reuşeşti să dai celorlalţi ceva din tine şi se îndrăgosteşte, evident, şi nu întotdeauna dragostea lui este împărtăşită, pentru că frumuseţea uneori este greu înţeleasă şi un handicap fizic poate însemna, într-un anumit moment, pentru unii o piedică. Frumusețea acestui spectacol este că va spune până la urmă că iubirea învinge, nu neapărat persoanele înving, dar iubirea este un model de vindecare şi acest model de vindecare, cred eu că ne motivează să spunem lumii o poveste, care vorbește despre iubire și despre acceptare și să ignorați urâtul. Eu, cel puțin, asta fac de când mă știu și asta încerc să imprim echipelor mele. De asta, câteodată îmi asum statutul acesta de naiv şi statutul de om care preferă să dea şanse decât să se închidă şi să ştie de la încdeput că va fi dezamăgit.
Realizator: Nici nu se putea un final de interviu mai frumos. Vă mulțumesc mult de tot.
Răzvan Dincă: Şi eu vă mulţumesc foarte mult!
Realizator: Premiera este de 31 martie?
Răzvan Dincă: Dacă /.../ ne va da voie, sigur că da.
Realizator: Sunt convinsă, din ceea ce mi-ați povestit sunt convinsă.
Răzvan Dincă: Teatrul e conflict. Deci să avem acest suspans. Oare vom avea spectacolul pe 31?
Realizator: Adică şi puţină adrenalină nu ne strică.
Răzvan Dincă: Precizată de proceduri.
Realizator: Vă mulțumesc din suflet!
Răzvan Dincă: Şi eu!
Realizator: Vă doresc multă baftă, sunt convinsă că o să fie wow, un super spectacol.
Răzvan Dincă: Iubiți musicalurile, iubiţi şi "Mama Mia", iubiţi şi "Fantoma de la Opera", iubiţi și "My Fair Lady"! Merită.
Realizator: Reluaţi şi "My Fair Lady" și "Mama Mia", toate. Aveți mult de muncă și se vede pe dvs. cu bucuria pe care o aveţi.
Răzvan Dincă: Slavă Domnului ele sunt deja făcute. Acum eu am de muncă să termin "Fantoma" și în continuare să-mi îndeplinească obligațiile pe care le am la Radio.
Realizator: Vă mulțumesc din suflet. Baftă multă, să vă iasă așa cum vă doriți și să fie pe sufletul dvs. Vă mulțumesc și vouă pentru încă o ediție din "Adevărul", de data aceasta altfel, dar cu un subiect super interesant și super frumos. Așadar, mergeți la Operă să vedeți "Fantoma de la Opera" și, așa cum spune creatorul Răzvan Ioan Dincă, iubiți musicalul.