Întâmpinarea Domnului - o aşteptare împlinită
La 2 februarie, creştinii sărbătoresc primirea lui Iisus la Templul din Ierusalim, la 40 de zile de la naşterea Sa.
Articol de Remus Rădulescu, 02 Februarie 2013, 10:41
Ca orice praznic împărătesc, Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare legată de un eveniment din viaţa Mântuitorului Hristos. Evenimentul s-a petrecut în pruncia sa, la 40 zile după Naştere.
Părinţii lui Iisus l-au dus la Templul din Ierusalim pentru a-l închina lui Dumnezeu, şi pentru a aduce jertfă o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
Acesta era ritualul prevăzut de legea mozaică pentru toţi copiii, întâi născuţi de parte bărbătească, şi era un mod prin care poporul evreu se arăta fidel faţă de Dumnezeul care îi scosese din robia egipteană.
Esenţa sărbătorii de astăzi este, însă, în altă parte. E în gestul uman a două personaje care-l întâmpină pe Hristos la Templu.
Dreptul Simeon şi proorociţa Ana, sunt doi oameni care au trăit pentru acest moment. Au trăit pentru a se convinge că Dumnezeu şi-a împlinit promisiunea de a trimite în lume Mântuitor.
Întâmpinarea lor este de fapt o mărturisire că pruncul de doar 40 de zile este Mesia. Simeon şi Ana sunt, dealtfel, sfinţii pomeniţi în calendarele ortodox şi catolic la 3 februarie.
Ei sunt modele de fidelitate, ascultare şi nădejde pusă în Dumnezeu şi-i reprezintă pe oamenii care-şi consacră viaţa slujirii totale a lui Dumnezeu. De aceea, în Biserica Catolică, Întâmpinarea Domnului este şi ziua vieţii consacrate, adică a călugărilor şi călugăriţelor.
Cuvintele cu care Simeon l-a întâmpinat pe Iisus au rămas ca o rugăciune mărturisire ce se rosteşte în cultul creştin la sfârşitul zilei: „Acum eliberează pe robul Tău Stăpâne, în pace, că văzură ochii mei mântuirea ta.”
O tradiţie neconsemnată în Biblie spune că Simeon ar fi fost unul din cei 70 de înţelepţi care au tradus Vechiul Testament în limba greacă (Septuaginta) în secolul al III-lea înainte de Hristos. În momentul Întâmpinării trebuie să fi avut aproape 300 de ani.
Simeon a tradus profeţia lui Isaia care spune că "Fecioara va lua în pântece şi va naşte" (Isaia 7,14). În loc de "fecioara", Simeon traducea, "femeia", convins fiind că o fecioară care naşte este un nonsens.
A doua zi însă, găsea scris "fecioara", şi asta s-a întâmplat în mai multe rânduri. Aceeaşi tradiţie spune că lui Simeon i s-a făgăduit atunci printr-un înger că nu va muri până nu se va convinge de adevărul profeţiei lui Iisaia.
Momentul convingerii şi mărturisirii este Întâmpinarea Domnului sărbătorită la 2 februarie.