Vladimir Putin, "părintele naţiunii"

Pe 4 martie, ruşii l-au ales pe Vladimir Putin preşedinte pentru a treia oara, de această dată pe o perioadă de 6 ani.

Constituţia îi permite lui Putin, aflat la cârma Rusiei din anul 2000 oficial, sau de facto, ca premier în perioada preşedinţiei lui Dmitri Medvedev, să rămână la putere până în anul 2024, dacă peste 6 ani va decide să candideze din nou.

Putin nu exclude nici el această posibilitate.

Luna trecuta el a declarat în parlament, ca o eventuală decizie de modificare a constituţiei, care să prevadă că o persoană poate candida la maximum două mandate prezidenţiale, şi nu, ca în prezent, la maximum două mandate consecutive, nu îl va afecta, deoarece legea nu va avea valoare retroactivă şi nu se va aplica la alegerile din 2018.

Putin se bucură în continuare de cel mai ridicat rating între politicienii ruşi.

Potrivit unui sondaj efectuat săptămâna trecută de Centrul rus pentru analiza opiniei publice (VCIOM), apropiat puterii, el se bucură de încrederea a 53% din populaţie, urmat de fostul preşedinte şi actualul prim-ministru, Dmitri Medvedev cu 31% şi liderul partidului comunist, cel mai mare partid de opoziţie, Ghenndai Ziuganov, cu 9%, şi ultranaţionalistul Vladimir Jirinovski, 6%.

"Anti-ratingul" Putin, respectiv numărul celor care nu au încredere în el, este de 10% - ceva mai mare decât al lui Medvedev (8%) dar mult sub cel al lui Ziuganov (14%) şi Jirinovski (25%).

Putin, "lider naţional"

În urmă cu 5 ani, când Putin a decis să nu forţeze schimbarea constituţiei pentru a candida la al treilea mandat consecutiv, propaganda oficială a început să promoveze cu insistenţă ideea că, deşi nu va mai fi preşedinte, Putin va rămâne "lider naţional".

Această postură informală trebuia să legitimeze în ochii populaţiei menţinerea în mâinile sale a principalelor pârghii ale puterii.

Instrumentarul tehnic a inclus, între altele, alegerea unui succesor loial (Medvedev), oficializarea de facto a instituţiei succesoratului (Medvedev a fost ales succesor de către Putin, aşa cum Putin a fost ales succesor de Boris Elţin) şi asigurarea electorală a succesiunii; repoziţionarea lui Putin în funcţia nr.2 din stat, cea de prim-ministru, cu exercitarea noilor atribuţiuni de pe poziţiile de lider politic, şi nu de manager economic, ca toţi ceilalţi premieri ruşi; preluarea oficială de către Putin a conducerii partidului puterii, Rusia Unita, care deţinea în Duma de Stat majoritatea constituţională; menţinerea în poziţii cheie (ministere servicii secrete, companii de stat, precum Gazprom sau Rosneft) a oamenilor lui Putin; mediatizarea egală a preşedintelui şi premierului în mediile de stat.

Cel mai important aranjament a fost cel privind revenirea lui Putin la Kremlin la încheierea mandatului lui Medvedev.

Soluţia "Putin – lider national" a răspuns mentalităţilor paternaliste a ruşilor şi tendinţei lor de a personaliza puterea supremă, tradiţie neshimbată din epoca ţarilor.
Ultimul sondaj VCIOM relevă şi el această mentalitate.

În ochii majorităţii (59%) preşedintele "ideal" trebuie să fie în primul rând un "politician înţelept" şi un adevărat "părinte al naţunii”.

Pensionarii îl văd pe Putin ca "părinte al naiţunii"

Doar 35% consideră că el trebuie să fie înainte de toate un manager modern şi eficient.

De remarcat, ca în sondajul anterior, din 2007, că opiniile s-au repartizat invers: 42% faţă de 48%.

Sondajul din acest an a arătat că numărul celor care consideră că preşedinte perfect trebuia sa fie un "părinte al naiţunii" creşte odată cu vârsta respondenţilor, ajungând la 75% în rândul pensionarior, şi scade la 48% în rândul celor de 18-24 de ani.

Preşedintele-manager este preferat de 48% dintre tineri şi doar 20% dintre pensionari.

"Părintele naţiunii" este modeul ideal pentru 66-68% din electoratul de stânga, locuitorii oraşelor mici şi din mediul rural (64%), persoanle cu venituri mici (63%).

Modelul "managerului eficient" e preferat de electoratul megapolisurilor şi oraşelor mari (43-44%), persoanele cu venituri superioare (49%), iar politic – de electoratul partidului lui Jirinovski (46%) şi al partidelor extraparlemantere (51%).

Sondajul VCIOM nu a cerut respondenţilor să spună care din politicienii momentului corespund cel mai bine celor 2 modele, dar strategii lui Putin au cultivat de-a lungul anilor o imagine a "liderului naţional" care sa se înscrie în mod optim în ambele tipare.

Problema lui Putin este că, fiind de 12 ani la conducerea Rusiei, imaginea sa începe să se erodeze.

Potrivit centrului analitic independent Levada Center (ca şi VCIOM, este unul din principalele institute ruseşti de analiză a opiniei publice), Putin rămâne cel mai popular dintre politicienii ruşi, dar imaginea sa nu mai e la fel de pozitivă ca în urmă cu 4 ani, când se afla la vârful popularităţii.

Aprecierea calităţilor sale personale a scăzut până aproape de nivelul anului 2000, arată sondajul Levada Center, publicat săptămâna trecută.

Directorul centrului, Lev Gudkov, afirma că acest proces va deveni ireversibil, dacă strategii de la Kremlin nu vor reuşi să "reseteze" imaginea lui Putin, dar subliniază că niciodata până acum nici un politician rus, intrat în declin de popularite, nu a reuşit să o recucerească.

Putin nu mai e perceput ca lider fără alternativă, chiar dacă societatea nu are şi nici nu caută, deocamdată, o asemenea alternativă.

El poate recâştiga terenul pierdut, dacă va reuşi să îşi corecteze imaginea în aşa fel încât să se încadreze în tendinţa dominantă la nivelul societăţii, care cere mai multă dreptate şi mai multă democraţie, scrie în "Kommersant" politologul Evghenii Minchenko.

Această încadrare în mainstream presupune ca Putin să combată corupţia din propriul său anturaj, să reformeze complet justiţia, să lupte cu oligarhii s.a.m.d.

Totodată, să creeze "lifturile sociale" care să permită accesul la funcţii de conducere a generaţiei celor care au acum 35-40 de ani.

Ruşii "nu găsesc alternativă"

O condiţie este ca Putin să devina măcar mai liber decât Medvedev, afirma Evghnei Minchenko, care consideră că şansele "resetării" imaginii lui Putin sunt reduse, dar există.
Rămâne de rezolvat problema credibilităţii, deoarece, potrivit sondajului Levada Center, doar 3% consideră că Putin are opinii liberale, în timp ce majoritatea (28%) îl caracterizează ca pe un etatist.

Think-tankul rus Centrul de cercetări strategice (CSS) ajunge la concluzii şi mai radicale, bazate pe analiza unor grupuri- ţintă.

Într-un raport comandat de Comitetul pentru iniţiative civice (de opoziţie), CSS avertizeză că după mişcările de protest din iarnă şi primăvară, desfăşurate sub lozinci anti-Putin şi pentru refacerea alegerilor parlemantare şi prezindenţiale, criza politică din Rusia a căpătat un caracter ireversibil.

Ea reflectă mutaţiile ce au loc la nivelul societăţii ruse - profunde, rapide şi neanticipate de politologi, dar reflectate de evenimentele din ultimele luni.

Studiul pune accentul pe erodarea masivă a încrederii în elita conducătore, partidul de guvernământ Rusia Unită şi Putin personal.

În paralel are loc un proces inedit - apariţia unor lideri noi, la nivel local, mai ales, cu agenda axată pe probleme locale concrete, dar care în anumite condiţii pot căpăta notorietate naţională.

Directorul CSS Mihail Dmitriev, a spus pentru Radio România, că din rândul lor se pot ridica, cu timpul, viitorii lideri politici de nivel naţional.

O altă concluzie a raportului este că protestele nu au dus la ascensiunea unor forţe radicale (naţionaliste, fasciste etc), cum se temeau politologii, deoarece societea rusă în marea sa masă, respinge ideea de violenţă şi revoluţie.

Nejustificate au fost şi prognozele privind clivajul între clasa de mijloc, cosiderată în mod exagerat baza mişcării de protest, şi restul societăţii.

Dimpotrivă, studiul arată, o convergenţă neaşteptată de interese între clasa de mijloc şi celelalte straturi sociale.

Principalele lor revendicări vizează nu aspecte materiale (salarii etc) ci funcţionarea instituţiilor (poliţia, justiţia, alegerile, lifturile sociale, drepturile civice).

De aceea încercările puterii de a stinge proteste cu bani (creşterea salariilor bugetarilor, a pensiilor etc) nu au avut efectul scontat.

La fel, nici reformele politice parţiale, care au liberalizat de formă sistemul dar al căror efect a fost în mare parte anulată de "amendamentele" cu care au fost adoptate.

Ori aceasta arată că puterea nu înţelege natura protestelor şi nu are o reacţie adecvată la ele.

Scenarii privind evoluţiile politice în Rusia

Specificul mişcărilor de protest, care vor continua cu intensitate diferită, proiecteză 4 scenarii posibile ale evoluţiei crizei politice din Rusia, afirmă autorii raportului.

Scenariul "Reacţiunii politice" presupune transformarea protestelor în confruntări violente între manifestanţi şi autorităţi.

În acest caz, iniţiativa în rândul protestatarilor va fi preluată de elementele radicale (anarhişti, radicalii de stânga, naţionalişti), iar la nivelul puterii – de structurile de forţă, unde sunt foarte răspândite mentalităţile conservatoare.

Nici unii nici alţii nu sunt interesaţi în modernizarea societăţii.

Scenariul nr 2: "Modernizarea accelerată" este posibilă cu două condiţii: protestele să rămână paşnice, iar adepţii modernizării din cadrul opoziţiei şi puterii să se angajeze într-un dialog politic.

În acest moment, şansele acestui scenariu sunt reduse, afirmă raportul.

Cel de al treilea, numit "Transformarea radicală", poate fi declanşat de cel de al doilea val al crizei economice globale.

El poate fi provocat de destrămarea parţială a zonei euro, care va duce la scăderea creşterii economice globale şi, ca efect, a cererii de materii prime, de al căror preţ depinde critic economia rusă.

Suprapunerea celor două crize, politică şi economică, va duce la pierderea controlului politic de către actuala elită şi la transformarea accelerată şi haotică a sistemului puterii.

Scenariul nr.4, "Evoluţia inerţială", presupune stingerea de la sine a protestelor politice, şi pare a fi cel pe care mizează puterea.

Experţii CSS consideră însă că scăderea protestelor nu va duce la sfârşitul crizei politice din Rusia, care va continua, chiar dacă într-un ritm mai lent, deoarece în prim plan vor ieşi cauzele sale mai profunde, din categoria celor pe termen mediu si lung.