Un rol militar al SUA în Siria, mari consecinţe strategice

În diplomaţie,ca şi în fizică,fiecare acţiune generează o reacţie.

Un rol militar al SUA în Siria,care oricum nu se aşteaptă să fie unul masiv sau pe termen lung,cum a fost în Irak,ar avea,totuşi,consecinţe geostrategice semnificative asupra Iranului,Rusiei şi Chinei,pe care-previn analiştii-Washingtonul trebuie să le ia în considerare.

Observatorii spun că această perspectivă se adaugă îngrijorărilor în legătură cu o involuntară dar potenţială consolidare a islamiştilor locali sau implicarea într-o altă cutie a Pandorei în Orientul Mijlociu.

Cert este că Iranul,Rusia şi China au mari mize în menţinerea regimului Assad,chiar dacă Rusia pare acum să dorească,totuşi,o soluţionare chiar înafara menţinerii lui Bashar al Assad la putere.

James Jeffrey,de la revista Foreign Policy,spune că în vreme ce acordă asistenţă financiară şi militară regimului Assad,Teheranul beneficiază de o bază de operaţiuni semnificativ avansată în regiunea mediteraneană,bază în care armele iraniene pot fi modificate,asamblate şi trimise aliaţilor Hezbollah din Liban.

Alianţa cu Siria consolidează pretenţia Iranului ca protector al lumii şiite

”La fel de important,însă,este faptul că alianţa cu Siria consolidează pretenţia Iranului ca lider în ce priveşte rezistenţa împotriva Israelului şi ca protector al lumii şiite.”

Dl Jeffrey crede că liderii ideologici ai Iranului nu vor primi cu inimă uşoară o cădere a regimului Assad şi că vor deveni chiar şi mai agresivi.

Drept care Washingtonul ar trebui să se aştepte la şi mai puţin progres în negocierile nucleare,la o şi mai gravă destabilizare a Irakului,la noi confruntări în Golf şi,posibil,la o accelerare a producerii de arme nucleare.

China şi Rusia au,de asemenea,interese ideologice şi strategice în menţinerea regimului Assad.James Jeffrey arată că preşedintele Putin şi-a plasat mare parte din politica sa externă în jurul regimului Assad.

Deşi mai puţin vocal,Beijingul tinde să urmeze curentul rusesc în multe probleme globale,în parte pentru că împărtăşeşte filozofia Rusiei faţă de SUA:”dacă voi cîştigaţi noi pierdem”.

Sigur,pe de altă parte,că Rusia şi China se tem şi de faptul că SUA şi partenerii săi ar putea folosi potenţiale intervenţii eficiente pentru a stabili un precedent în ce priveşte un amestec în treburile lor interne,fie în Caucazul de Nord-în cazul Rusiei-fie în Tibet sau Xinjiang-în cazul Chinei.

Echilibrul puterii din imediata vecinătate a Siriei este în favoarea SUA

Cu toate acestea,”echilibrul puterii din imediata vecinătate a Siriei este atît de înclinat în favoarea SUA (..) încît China şi Rusia(sau Iranul) nu ar putea face decît prea puţin pentru a reacţiona direct la o acţiune a SUA.”

În schimb,Rusia şi China ar putea acţiona în detrimentul atît al intereselor SUA,cît şi al stabilităţii globale.

Analistul de la Foreign Policy spune că asemenea acţiuni ar putea fi deschiderea de noi fronturi sau intensificarea celor deja existente ostile SUA.

Rusia,China şi Iranul ar putea face ca Washingtonul să plătească un preţ pentru ajutorul dat căderii regimului Assad.

Rusia ar putea juca unele cărţi importante,ca dependenţa continuă a Europei de hidrocarburile ruseşti ori ar putea complica planurile NATO legate de Afganistan şi,împreună cu China,ar putea bloca iniţiativele americane în diverse forumuri internaţionale.

Pe de altă parte,greutatea economică,politică şi militară crescîndă a Chinei este foarte manifestă,ca şi capacitatea sa de a ridica provocări pentru SUA pe peninsula coreeană.

Rusia şi China s-ar putea,de asemenea,alia mai deschis cu Iranul.

Cert este că nu în mod paradoxal primul ministru israelian Benjamin Netanyahu a făcut o vizită de stat în China,imediat după loviturile aeriene israeliene din această lună împotriva Siriei, într-o demonstraţie de încredere că situaţia va rămîne sub control.

În vreme ce luptă pentru a-şi păstra poziţiile pe teren,în Siria,regimul Assad şi Hezbollah sunt precaute în a deschide un front de luptă cu o ţară mult mai puternică,cum este Israelul,în special în ce priveşte forţele sale aeriene.

O potenţială reacţie a regimului Assad împotriva Israelului depinde de eveluarea luptei cu opoziţie siriană

Sunt voci la Washington care spun că o potenţială reacţie ofensivă împotriva Israelului va depinde de modul în care regimul Assad va evalua lupta cu opoziţia siriană.

Atîta vreme cît regimul crede că există perspectiva de a-i înfrînge pe rebeli,el nu va retalia de teama escaladării conflictului cu Israelul.

Pentru că,în vreme ce luptă pentru propria viaţă împotriva suniţilor,regimul Assad este precaut în a se angaja în luptă cu forţele israeliene de apărare.

Odată însă,ce regimul Assad va realiza că nu poate înfrînge opoziţia,va deveni mai probabil că va acţiona împotriva Israelului,de vreme ce posibilitatea de a transforma conflictul într-un război arabo-israelian va cîntări mai greu decît potenţialele daune pe care le pot face israelienii,odată ce regimul Assad va conchide că oricum nu mai are nici o speranţă.

Analistul Kenneth Pollack de la institutul Brookings crede că în acest moment,însă,regimul Assad nu a ajuns încă la un asemenea nivel de disperare.