SUA şi China, al patrulea dialog strategic şi economic

Când SUA şi China vor avea în Beijing la 2 şi 3 mai, ample convorbiri pe teme politice şi economice, cele două părţi vor încerca să menţină cordial tonul relaţiilor adesea tensionate, după cum anunţa la Washington, Secretarul american al Trezoreriei, Timothy Geithner.

Acesta se va afla în China împreună cu Secretarul de Stat, Hillary Clinton.

Cei doi vor avea convorbiri cu vice premierul Wang Qishan şi consilierul de stat Dai Bingguo, în al patrulea dialog strategic şi economic SUA-China.

Reuniunea anuală este crucială pentru eforturile Statelor Unite de a aşeza problemele iritante dintre Washington şi Beijing, pe o cale mai relaxată.

SUA şi China au, probabil, în acest moment, din perspectivă globală, cea mai importantă relaţie bilaterală.

Dacă pot dezvolta o relaţie constructivă, de cooperare sau dacă vor deveni cel mai mare coşmar una pentru cealaltă, ambele alternative au consecinţe enorme pentru fiecare dintre ţări, ca şi pentru capacitatea sistemului internaţional de a manageria problemele regionale şi globale.

Liderii ambelor ţări recunosc care este miza, ceea ce explică faptul că, în ciuda multor dezacorduri, Washingtonul şi Beijingul declară foarte vocal importanţa construirii relaţiilor bilaterale.

Cele două guverne poartă, de altfel, anual mai mult de 60 de dialoguri oficiale, fiind în contact zilnic într-o mult mai mare măsură decît realizează majoritatea observatorilor.

În ciuda acestor eforturi, însă, în ce priveşte intenţiile pe termen lung, fiecare dintre părţi are o neîncredere crescîndă în cealaltă.

O asemenea neîncredere erodează relaţiile pentru că pune într-o lumină negativă chiar şi acţiuni şi iniţiative bine intenţionate.

Când preşedintele Nixon a deschis în urmă cu 40 de ani uşa Beijingului, nimeni nu şi-a imaginat că relaţiile bilaterale se vor dezvolta pînă la nivelul la care se află ele astăzi.

O problemă cheie este acum faptul că nici unul din cele două guverne nu are încredere că înţelege perspectiva analitică a celuilalt cu privire la viitorul relaţiei bilaterale.

Eforturi propagandistice şi îngrijorări sincere

Întrebarea este cum pot separa cele două părţi eforturile propagandistice menite să manipuleze, faţă de îngrijorările sincere?

Analistul Kenneth Lieberthal de la institutul think tank Brookings spune că, dat fiind că această problemă este atît de dificilă şi esenţială, a făcut echipă cu unul din cei mai importanţi experţi chinezi în spaţiul american pentru a scrie un raport care consemnează îngrijorările şi suspiciunile pe care fiecare parte le are faţă de cealaltă şi în special de ce le au.

Raportul a fost publicat în luna aprilie, simultan în engleză şi chineză.

"Ceea ce facem astăzi, dialoguri bilaterale, interdependenţă economică, o mulţime de schimburi de studenţi, nu a rezolvat problema neîncrederii care se adînceşte. "

Expertul chinez a încercat să explice pentru guvernul american, într-o manieră directă, analizele care îi conduc pe mulţi politicieni din China să creadă că ţinta finală a SUA este să ţină în frâu creşterea Chinei şi să submineze sistemul politic.

Expertul american a scris, în schimb, despre speranţele SUA pentru o relaţie normală, pe termen lung, între două puteri majore, dar şi despre motivele pentru care politicienii americani sunt din ce în ce mai îngrijoraţi că acest lucru s-ar putea dovedi imposibil.

Ce îi îngrijorează, aşadar, pe chinezi explică Dl Lieberthal:

"Guvernul chinez are o varietate de perspective. În primul rind, vede China ca cea de-a doua cea mai puternică ţară a lumii, după SUA. Spus direct, chinezilor le vine greu să creadă că America va privi liniştită recuperarea distanţei de către China şi ridicarea ei ca cea mai mare putere a lumii.

Ei asumă cumva că SUA trebuie să încerce ceva pentru a ţine China pe loc. Presupun că ei ar încerca acest lusru dacă ar fi în poziţia noastră.

În al doilea rând, SUA au o agendă globală a democraţiei or, China nu este o democraţie. Chinezii cred că pe măsură ce America vorbeşte din ce în ce mai mult despre democraţie şi o promovează, vor fi consecinţe pentru China.

Consecinţele nu vor fi în termenii invadării ţării şi impunerii schimbării de regim. În cazul în care, însă, China ar deveni instabilă, SUAvor folosi cu rapiditate instrumente, ca intruziunea cibernetică, pentru a escalada instabilitatea internă a Chinei şi a conduce la o schimbare de regim. Desigur că liderii chinezi privesc această perspectivă ca o poziţie foarte ostilă.

În al treilea rind, bazîndu-ne pe istorie, trebuie să spunem că există o lungă istorie a relaţiilor americano-chineze, de la crearea în 1949 a republicii populare China. Primii 21 de ani au fost total ostili.

Chinezii cred încă în faptul că SUA s-au angajat în dialog cu China pentru a modela, în parte, politicile chineze în interesul SUA. Ceea ce chinezii numesc secole de umilire trăite înaintea instaurării republicii islamice, i-a făcut foarte sceptici în legătură cu intenţiile şi activităţile puterilor industriale în general. Astfel încât ei privesc relaţia din unghi istoric. ”

Care sunt îngrijorările Statelor Unite cu privire la China?

Care sunt îngrijorările SUA cu privire la China? Kenneth Lieberthal spune că este interesant faptul că, în vreme ce neîncrederea Chinei în SUA este bazată în special pe istorie, neîncrederea SUA în China se bazează pe incertitudinile viitorului.

"Una din incertitudinile guvernului SUA este că, observînd atitudinea chinezilor, percepe faptul că Beijinul face jocul sumei zero. Cu alte cuvinte China crede că nu îşi poate realiza potenţialul decît în cazul în care va reuşi să slăbească suficient puterea SUA pentru a obţine suficient spaţiu care să-i permită să poate face ceea ce doreşte.

Dar dacă abordarea Chinei este cea a sumei zero, ea ridică semne de întrebare părţii americane în legătură cu cît de real ar putea fi potenţialul unei relaţii de cooperare. O relaţie în care fiecare parte să fie cîştigătoare.

Desigur că aceasta determină partea americană să încerce să obstrucţioneze eforturile chinezilor de a slăbi SUA. Chinezii observă acest lucru, reacţionează şi de aici cercul suspiciunilor. "

Motivele sunt complicate. Ele includ, în parte, tensiunile apărute atunci cînd se modifică echilibrul global de putere. Cei doi experţi, american şi chinez, se aşteaptă ca America să-şi menţină rolul de lider mondial pentru mulţi ani de aici încolo, dar ca diferenţa dintre puterea SUA şi a Chinei să se micşoreze.

Din această cauză, mulţi în China se tem că SUA ar putea recurge la măsuri antichinezeşti pentru a-şi menţine rolul de lider.

Or, oficialii americani nu se tem atît de ridicarea Chinei, cît de faptul că Beijingul va crede că nu o poate face decît cu un preţ plătit direct de SUA.

Dl. Lieberthal spune că sistemele politice enorm de diferite ale celor două ţări exacerbează neîncrederea dintre ele.

"Nici una dintre părţi nu înţelege foarte bine constrîngerile din sistemul celeilalte şi ambele înclină să asume că cealaltă parte este mai strategică, mai centralizată şi mai disciplinată decît este în realitate.

Nici una nu are certitudinea că ştie cînd cealaltă parte este onestă în legătură cu constrîngerile politice interne şi ambele tind să considere evenimente obişnuite drept reflecţii ale unor intenţii strategice."

Beijingul crede că politica externă americană a pro-democraţiei este menită, în parte, să schimbe sistemul politic chinezesc, în vreme ce Washingtonul nu are încredere, aproape instinctual, în raţiunile şi acţiunile guvernelor autoritare.

Şi, deloc surprinzător, ambele părţi au o neîncredere aproape instituţionalizată în armata, agenţiile de informaţii ale celeilalte, ca şi în departamentele dedicate securităţii cibernetice ale celeilalte părţi.

Altfel, nici una dintre părţi nu vrea o relaţie de adversitate, dar ambele sunt îngrijorate că o asemenea perspectivă ar putea fi inevitabilă. Amplele eforturi de pînă acum de a construi o încredere reciprocă nu au dat roade.

Temele care au fost evitate trebuie discutate în profunzime

De aceea, cei doi experţi cred că guvernele de la Washington şi Beijing trebuie să discute în profunzime temele pe care le-au evitat pînă acum.

De pildă, ce poziţionări militare în Asia i-ar putea permite Chinei să îşi realizeze necesităţile vitale de securitate şi ar putea în acelaşi timp permite Americii să-şi apere aliaţii şi interesele?

Cum vede fiecare parte dezvoltările potenţiale pe peninsula coreeană în următorul deceniu şi cum vor plănui ele să reacţioneze faţă de fiecare scenariu ?

SUA desfăşoară activităţi de supraveghere deasupra apelor teritoriale ale Chinei pe care Beijingul le consideră ostile şi degradante.

Cei doi experţi se întreabă dacă Beijingul ar putea asigura un tip de tansparenţă militară mai mare care să schimbe acest fapt.

Înţelegerea viziunilor pe termen lung, clarificarea gîndirii pe chestiuni militare cheie şi eforturi concrete de construire a încrederii reciproce sunt iniţiativele care ar putea schimba percepţiile de la Washington şi Beijing, ce alimentează continuu neîncrederea.

Scandal politin în China

Între dificilele probleme pe care cele două părţi le vor discuta în această săptămână la prima reuniune de nivel în luni de zile, nu se aşteaptă ca vreuna din ele să ridice tema scandalului politic din China, în care SUA au jucat un rol mic dar esenţial.

Care pare să fi fost altceva decît părea iniţial.

Secretarul de Stat Hillary Clinton doreşte să evite subiectul şefului regional al partidului comunist, Bo Xilai, demis luna trecută, în oraşul din sudvestul Chinei, Chongqing, pentru alegaţii de "încălcare a disciplinei".

Soţia lui este considerată suspectă în cazul uciderii unui cetăţean britanic.

Şeful poliţiei locale, Wang Lijun, un apropiat al lui Bo Xilai a înmînat în februarie, diplomaţilor americani, altfel foarte surprinşi, probe ale faptelor cuplului Bo.

De când Wang a cerut atunci refugiu consulatului SUA din Sichuan, Secretarul de Stat Clinton a dat puţine detalii despre ceea ce oficialii administraţiei Obama spun că este o problemă internă a Chinei.

Oficialii americani nu au spus niciodată că Wang ar fi încercat să dezerteze sau că ar fi cerut azil, sugerînd, în schimb, că oficialul chinez, în stare de agitaţie, ar fi fost interesat doar în protecţie temporară faţă de propriile forţe de poliţie, pînă la accesul în siguranţă către Beijing.

Odată colegi, Bo şi Wang au avut, se pare, un conflict care a condus la începutul acestui an la retrogradarea lui Wang şi la decizia lui consecutivă de a-şi denunţa fostul şef.

La consulatul american, dl. Wang a înmânat un dosar care se crede că ar fi conţinut detalii indicînd faptul că omul de afaceri Neil Heywood, a cărui moarte în noiembrie trecut, într-un hotel din Chongqing, fusese consemnată că ar fi survenit în urma unui infarct, ar fi fost, de fapt, asasinat.

Experţii americani în spaţiul chinezesc cred că Statele Unite nu au nimic de cîştigat din a se implica în evoluţiile jocurilor politice şi de privilegii de la cele mai înalte niveluri ale partidului comunist chinez.

Scandalul care l-a dat jos pe puternicul şi charismaticul Bo este, potrivit unui fost oficial american,"o problemă uriaşă în termenii evoluţiei interne a Chinei".

Acelaşi oficial a adăugat că bizarul mic rol al SUA nu are implicaţii pe termen lung.

O oarecare implicare a SUA, totuşi, ar putea fi inevitabilă, întrucât circulă informaţii despre tranzacţii financiare dubioase ale membrilor familiei d-lui Bo.

Fiul său, Bo Guagua, în vîrstă de 24 de ani, student la Şcoala Kennedy pentru Guvern a Univeristăţii Harvard, a fost pândit în Cambridge de reporteri şi criticat apoi pe bloguri chinezeşti că are un stil de viaţă extravagant şi depravat.

Media americană ca şi cea britanică au afirmat că britanicul Heywood, un apropiat al lui Bo şi al soţiei sale, transfera fondurile familiei în străinătate.

Căderea lui Bo Xilai, spun observatorii, este una din cele mai spectaculoase drame politice ale Chinei de la Piaţa Tiananmen pînă acum.

Monitorizarea secretă a preşedintelui Hu Jintao

Informaţii mai noi, însă, publicate de New York Times arată că monitorizarea secretă a comunicaţiilor celor mai înalţi lideri chinezi de către Bo Xilai, chestiune anterior sugerată doar în descrierile din cercurile interne ale partidului comunist, pare să fi venit cu adevăratul argument covîrşitor ca liderii partidului să se întoarcă împotriva d-lui Bo.

Istoricul Roderick MacFarquhar, expert în evoluţia comploturilor la nivelul elitei Chinei comuniste spune că aceasta "a generat şi multiplicat neîncrederea şi violenţa".

"Liderii ştiu că trebuie să urmărească ce se întîmplă în spatele lor pentru că nu se ştie niciodată cine le înfige un cuţit pe la spate."

Istoria monitorizării preşedintelui Hu Jintao de către Bo Xilai demosntrează, de asemenea, nivelul de neîncredere care domneşte între liderii statului monopartinic.

În acest context mai larg, acela unui cataclism politic intern care încă nu a ajuns la capătul lui are loc reuniunea anuală americano-chineză de la Beijing.

Mai mult, activişti în drepturile omului au arătat sâmbătă că guvernele American şi chinez sunt blocate în negocieri diplomatice delicate în legătură cu soarta lui Chen Guangcheng, avocatul orb care a fugit din arestul la domiciliu şi care se crede că s-ar afla în Beijing, sub protecţie americană.

Negocierile sunt complicate de ceea ce pare a fi dorinţa disidentului de a nu căuta azil politic în SUA, ci de a rămîne în china pentru a-şi continua campania sa pentru drepturile omului şi statul de drept.

Activiştii spun că Chen Guangcheng crede că ţara sa se află "într-o perioadă de intense schimbări şI că nu este departe de schimbarea finală fundamentală."

Experţii americani în politică externă spun că aceasta pune SUA într-o situaţie delicată şi că administraţia Obama nu ar dori să intre în negocieri privind condiţiile de viaţă ale lui Chen în China pentru că oficialii chinezi ar privi acest fapt ca pe o interferenţă în treburile interne.