Revoltele din lumea arabă "modifică echilibrul în zonă"

Experţii americani spun că revoltele populare care au zguduit lumea arabă au început să schimbe echilibrul de putere în regiune, consolidând poziţia Iranului şi aruncând în anxietate rivalul său, Arabia Saudită, aliată a SUA şi o naţiune sunită care se află în competiţie cu Iranul şiit pentru influenţă regională.

Regele Abdullah al Arabiei Saudite şi-a semnalat temerile oferind o creştere de 10 miliarde de dolari în cheltuieli pentru a-i ajuta pe tineri să se căsătorească, să-şi poată cumpăra case şi să-şi deschidă propriile afaceri.

Regele Abdullah s-a întâlnit, de altfel cu regele Hamad bin Isa al-Khalifa al Bahreinului pentru a discuta moduri prin care să poată controla şi preveni revolte ale majorităţii şiite.

Liderii suniţi ai Arabiei Saudite şi Bahreinului îşi acuză populaţiile şiite de loialitate faţă de Iran, acuzaţie altfel respinsă de majorităţile şiite din cele două regate.

Cert este însă că ele au afectat paradigma regională în care trei state aliniate SUA au sprijinit ideea dialogului cu Israelul şi au determinat reţinere din partea inamicilor Statului Evreu, inclusiv Hamas şi Hezbollah.

Analiştii americani spun că Arabia Saudită este îngrijorată acum că va fi încercuită de state ostile, precum Irak , Siria şi Liban, în vreme ce Yemenul este instabil iar soarta Bahreinului foarte incertă.

Iranul în contextul instabilităţii regionale

Or, Iranul a demonstrat că este foarte capabil, în general, de a exploata instabilitatea regională.

Unii spun că Iranul este marele câştigător al dezvoltărilor din regiune.

Republica islamică este mai puternică în ciuda unei economii cu probleme, a ratei înalte a şomajului şi a unei opoziţii mai ferme acum.

Experţii americani cred, totuşi, că circumstanţele din Iran s-ar putea schimba dacă îşi supralicitează cartea sau dacă mişcările populare arabe resping interferenţa iraniană în regiune.

Deocamdată Iranul şi Siria sunt încurajate de evoluţii, Qatarul şi Omanul sunt înclinate să se alăture Iranului iar în joc, pentru a determina de partea cui vor fi, rămân Egiptul, Tunisia, Bahreinul şi Yemenul.

Influenţa regională a Iranului a crescut gradual

O potenţială consecinţă a creşterii influenţei Iranului ar fi eforturile SUA de a obţine un consens regional şi internaţional asupra sancţiunilor împotriva programului nuclear al Iranului să devină şi mai dificil.

Mai mult, încrederea Iranului în forţa sa a crescut gradual, odată cu postşocurile atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001, pentru că prin înlăturarea puterii talibane din Afganistan şi aceea a lui Saddam Hussein din Irak, SUA au înlăturat doi din inamicii regionali ai Iranului care încercau să-i obstrucţioneze ambiţiile.

Astăzi, Iranul este un jucător major în ambele ţări.

Analiştii americani mai spun că Iranul şi-a demonstrat atitudinea de forţă în acest an în Liban, când aliatul său, gruparea militantă Hezbollah a forţat căderea guvernului pro-occidental al lui Saad Hariri, care a fost înlocuit de un prim ministru susţinut de Hezbollah.

Acţiunile, spun experţii americani, ar fi fost sprijinite de Iran.

Cert este că acum Irakul şi Libanul se află în sfera de influenţă a Iranului iar orice regim va veni, în final, la putere în Egipt nu va mai fi tot atât de ostil mişcării Hamas, susţinută de Iran, cum a fost Mubarak.

În general, Iranul ar putea beneficia de mişcările din ce în ce mai masive ale şiiţilor, deşi ei nu sunt un monolit iar Iranul nu poate vorbi în numele tuturor şiiţilor.

Ei sunt legaţi, totuşi, prin aceeaşi credinţă şi prin convingerea că au fost victimele discriminării de către minorităţile sunite la conducere.

Bahreinul este un caz care poate fi uşor invocat de şiiţi.

Din cei 500 de mii de locuitori ai Bahreinului, 70% sunt şiiţi conduşi, însă, de familia regală sunită.