"Momentul cetăţeanului" în lumea arabă

Dacă ultima jumătate a secolului 20 a fost, în politicile arabe, ora marelui bărbat iar primul deceniu al secolului 21, momentul extremiştilor, odată cu protestele de stradă din Cairo, a venit momentul cetăţeanului.

Mulţi experţi americani spun că este improbabil ca autocraţiile din lumea arabă să fie înlăturate într-un efect de domino tot atât de rapid ca cel din Europa de Est de acum mai mult de două decenii.

Mişcări de protest vor mai apărea şi alte regimuri vor cădea în continuare în lumea arabă.

Este totuşi probabil ca unele guverne autoritare să se menţină pentru un timp destul de îndelungat, apreciază analişti americani.

Ceea ce s-a întâmplat în Egipt dă curaj populaţiilor din regiune să-şi facă vocea auzită dar cu rezultate diferite, din cauza diferenţelor dintre ele.

Pentru că lumea arabă împărtăşeşte o limbă comună, o istorie ca şi multe caracteristici culturale comune, dar diferă într-o măsură importantă în natura regimurilor lor şi gradului în care ele au fost deschise către lume.

Analiştii americani se aşteaptă ca schimbările să vină şi în multe alte forme, nu numai cu proteste de stradă, pentru că mulţi lideri arabi avertizaţi de recentele evenimente din Tunisia şi Egipt au luat măsuri pentru a preveni orice potenţiale tulburări politico-sociale sau escaladarea lor, aşa cum a făcut-o Regele Abdullah al Iordaniei.

În prima sa conferinţă de presă din acest an, preşedintele american Barack Obama a părut să se adreseze direct liderilor autocraţi din regiune.

Referitor la schimbările din lumea arabă, Barack Obama a declarat că există "o generaţie tânără şi vibrantă în Orientul Mijlociu care doreşte mai mari oportunităţi" şi cărora le-a adresat mesajul "dacă guvernaţi aceste ţări trebuie să conduceţi schimbarea, nu puteţi rămâne în urma ei".

Pentru a distrage atenţia populaţiei sau pentru a câştiga timp în speranţa că dorinţa de schimbare a populaţiei se va potoli în cele din urmă, unele schimbări vor fi autentice iar altele pur şi simplu cosmetice, ca în multe state succesoare ale fostei Uniuni Sovietice.

Experţii atrag însă atenţia asupra schimbării politice care nu va însemna întotdeauna democraţie.

Mai mult aceştia spun că îngrijorările administraţiei Obama privind un colaps de autoritate prea rapid în Tunisia şi Egipt au fost justificate.

Preşedintele Obama se declară solidar cu protestatarii din Iran

În aceeaşi conferinţă de presă, preşedintele Barack Obama a arătat că noii lideri militari ai Egiptului trimit semnale bune despre avansul către democraţie după trei decenii de regim autocrat sub preşedinţia lui Hosni Mubarak.

Mai mult, Barack Obama a insistat asupra contrastului dintre reprimarea brutală a protestatarilor din Iran şi atitudinea mai reţinută a armatei egiptene în timpul demonstraţiilor.

Barack Obama a precizat că "este o ironie faptul că regimul iranian, pretinde că celebrează ce s-a întîmplat în Egipt, când de fapt, prin reprimarea celor care au încercat să se exprime paşnic în Iran, a acţionat în direct contrast cu ce s-a întîmplat în Egipt".

Mai mult, preşedintele Barack Obama a încercat să explice complicata şi delicata diplomaţie a administraţiei sale faţă de transformările din Egipt şi regiune.

Barack Obama a declarat explicit solidaritatea cu protestatarii iranieni.

Preşedintele american a subliniat, totuşi, că Statele Unite nu pot dicta în legătură cu ce se întâmplă în interiorul Iranului.

Preşedintele american a declarat că într-o situaţie complicată SUA au fost de partea corectă a istoriei.

Barack Obama a spus că mesajul său către demonstraţiile care au loc în continuare în regiune "este acela că aspiraţiile cetăţenilor pentru mai multe oportunităţi, pentru dreptul de a îşi face vocea auzită, pentru o presă liberă, sunt aspiraţii pe care le susţinem".

De asemenea, preşedintele american a precizat că "aşa cum a fost adevărat în Egipt va fi, în cele din urmă, determinat, în fiecare din aceste ţări de cetăţenii lor. În vreme ce susţinem aceste valori universale, vrem să ne asigurăm că tranziţiile nu degenerează în haos şi violenţă".

În Egipt va fi un drum lung şi periculos de la deschiderile politice din ultimele săptămîni până la o democraţie autentică.

Aşa cum arată experienţa din fosta Uniune Sovietică şi din Europa de Est vor fi multe momente pe parcursul lungii tranziţii, în care elemente ale fostului regim, extremişti, oportunişti politici şi chiar elemente criminale vor încerca să intre în sistem pentru propriile interese.