Conferința de la Geneva şi clasa de mijloc americană

Dacă SUA ar dori să-l înlăture pe președintele Assad de la putere ar putea-o face, crede unul din cei mai avizați experți americani în Orientul Mijlociu, Aaron David Miller. Dar, avertizează el, întrebarea nu este doar aceasta ci cît va costa alungarea lui Bashar al-Assad de la putere.

În cazul în care conferința Geneva 2 va eșua, administrația americană se va afla sub o și mai mare presiune de a face ceva. Analistul american crede că asemenea conferințe nu pot veni decît cu două sensuri: începerea unui proces sau încheierea unui proces.

Or, în acest caz, ”unele părți nu vor să înceapă și nu au nici o idée despre cum să-l încheie”. Dl Miller spune că președintele Obama a învățat lecția în urma războaielor din Irak și Afganistan și că a evitat cu toată voința sa o intervenție în Siria.

Pentru că situația din America este ea însăși complicată: cu datorii, deficite, politici disfuncționale, cu un sistem educațional în deteriorare, ieșind din două cele mai lungi și cele mai lipsite de profit războaie din istoria sa. Drept care, ”Siria nu este o oportunitate, ci o capcană.”

De fapt, punctul de pornire al dezbaterii nici măcar nu este Orientul Mijlociu, ci clasa de mijloc americană.

Perspectiva corectă de a înţelege abordarea problemei siriene de către preşedintele Obama.

Pentru că perspectiva corectă de a înțelege abordarea președintelui Obama față de Siria este faptul că este președinte aflat în al doilea său mandat,unul din cei numai 17 președinți cu două mandate la Casa Albă din istoria SUA, ”iar moștenirea trecerii sale prin istorie va fi agenda internă și nu aceea a vînării unor insolubile probleme” internaționale.

Mandatul președintelui Obama este acela de a scoate America din războaie, nu de a o implica în unele noi,crede cu toată convingerea dl Miller. Pentru că, așa cum majoritatea analiștilor cred, Siria este o poveste care va continua. Este o rană care va continua să sîngereze.

Deși se declară împotriva intervenției, Aaron David Miller crede, totuși,că în cazul unui eșec al conferinței Geneva 2, America va fi cumva nevoită să asigure asistență letală opoziției siriene.

Mai mult, dată fiind puternica susținere a guvernului sirian de către Rusia și Iran, Michael Young, un îndelung observator al Orientului Mijlociu avertizează : ”există indicii că regimul președintelui Bashar al-Assad va învinge în războiul civil din țară.”

În ce privește conferința Geneva 2, Michael Young crede că, dat fiind faptul că forțele președintelui Assad ”înregistrează acum victorii militare, orice cerere a opoziției siriene ca acesta să părăsească puterea nu va fi una realistă.”

Iar anunțul opoziției că nu va participa la conferință este o greșeală pentru că aceasta înseamnă că Geneva nu are nici un sens iar opoziția siriană va fi blamată pentru eșecul conferinței. Or, această poziție face mult mai dificilă o eventuală decizie a SUA de a înarma opoziția.

Participarea Iranului la conferinţa din Iunie asupra Siriei de la Geneva ar putea avea efect de bumerang

În vreme ce Rusia cere explicit participarea Iranului la conferința din iunie de la Geneva asupra Siriei, iar Franța se opune fără echivoc, oficialii de la Departamentul de Stat păstrează tăcerea. La Washington analiștii atrag, însă, atenția că în cazul unui acord tacit al administrației cu rușii, orice efort de a înrola ajutorul Teheranului-direct sau indirect-ar veni cu efect de bumerang.

Michael Doran de la Centrul Saban pentru Orientul Mijlociu din Washington spune că ”violența interconfesională, extremismul islamic și terorismul sunt în DNA-ul republicii islamice” și că Teheranul conduce o coaliție anti-americană în întreaga regiune. Ca atare ”este imposibilă o cooperare fructuoasă între Washington și Teheran.”

Mai mult, subliniază analistul Michael Doran, o participare a Iranului la conferință ar fi împotriva intereselor americane. Liderul suprem al Iranului, Ali Kamenei recunoaște că este blocat într-un joc cu sumă zero cu SUA și răspunde periodic gesturilor de prietenie de la Washington pentru că ”știe că a sta de vorbă cu americanii, chiar dacă numai pentru a-și arăta disprețul, este o tactică asimetrică eficientă.”

Propagandă iraniană cu privire la SUA

Pentru că aceasta îi deschide posibilitatea de a afirma puncte cheie ale propagandei iraniene: anume că SUA ar fi în declin, că își caută căi de a ieși din Orientul Mijlociu și că nu ar avea nici o altă opțiune înafara aceleia de a încheia un acord cu Iranul, care, chipurile, este o putere în creștere.

Dl.Doran recomandă cu vehemență ca SUA să respingă participarea Iranului la conferința de la Geneva, întrucît, de fapt, republica islamică este primul actor extern care face posibile politicile criminale ale lui Bashar al Assad. ”Dacă va dori ajutorul Teheranului, chiar și indirect, la conferința de la Geneva, SUA ar accepta pur și simplu rolul pe care propaganda iraniană i-l atribuie.”

Conferința de la Geneva este, deja, percepută în Orientul Mijlociu ca un semn al slăbiciunii americane. Pentru că atunci cînd Bashar al Assad a ignorat în mod explicit așa numita linie roșie stabilită de administrația Obama privind folosirea armelor chimice, Washingtonul a răspuns prin a cere opoziției siriene să se angajeze în dialog cu reprezentanții regimului Assad.

Mulți în Orientul Mijlociu văd în lipsa de reacție americană față de încălcarea liniilor roșii de către regimul Assad, parte a unui model al capitulării în fața Iranului. Bashar al Assad este cel mai bun aliat al Teheranului, așa încît este natural ca prietenii arabi ai SUA să perceapă politicile americane față de Siria din perspectiva problemei iraniene.

Michael Doran spune că nimeni nu crede astăzi că SUA vor nega cu adevărat Iranului un ciclu de combustibil nuclear complet. ”Cu sau fără participare iraniană, conferința de la Geneva pare, deja, un alt exemplu de retragere americană în fața politicilor agresive ale Iranului.”