Analistul Claudiu Degeratu comentează actualitatea internaţională, la RRA

29 martie 2019 - Invitatul emisiunii "Agenda globală" este analistul Claudiu Degeratu. Bună seara, domnule Degeratu!

Claudiu Degeratu: Bună seara!

Realizator: Domnule Degeratu, pe de-o parte situaţia creată prin respingerea acordului negociat de Theresa May cu Bruxellesul era previzibilă. Sigur, diferența de voturi acum este mai mică, 58 de voturi, dar este totuși a treia respingere. Ce putem să spunem? Ce vrea de fapt Parlamentul Marii Britanii? Şi cât de mult ne costă pe toți - și nu vorbesc în termeni financiari - această stare de incertitudine?

Claudiu Degeratu: Cred că Parlamentul Marii Britanii se află într-o indecizie. Cel puţin din ce urmăresc sesizez mai mult transformarea subiectului Brexit într-o problemă de politică internă, de atragere de capital politic și nu vad deloc niciun fel de perspectivă de a avea un Brexit cu un acord. Deci, din acest punct de vedere, politicienii încearcă de fapt să-şi arunce responsabilitatea celorlalţi, celeilalte tabere, şi cred ca vom asista la un Brexit fără un acord, cu toate consecințele negative asociate unei asemenea decizii.

Realizator: Este vorba de consecințe economice. Putem să vorbim însă și de alt tip de consecințe? De cât de mult uzează această incertitudine?

Claudiu Degeratu: Vor fi și consecințele politice, lucrul acesta se vede deja în stradă şi probabil că intensitatea manifestațiilor de stradă o să sporească. Vom avea consecinţe sociale destul de greu de anticipat acum legat de fluxul de turişti, legat de fluxul de cetăţeni britanici care vor să călătorească în Europa sau invers. Însă vom avea un impact și asupra celor care, să zicem, cetăţenilor europeni, care muncesc acum în Marea Britanie și care s-ar putea să întâmpine probleme. Bineînţeles, lucrul care este cel mai delicat, este cel legat de regiunea Irlandei de Nord. Acolo lucrurile sunt, capătă şi o turnură mai veche legată de dialogul interetnic şi de revitalizarea unor curente extremiste de ambele părţi.

Realizator: În această situație fluidă, în mișcare, vă propun să ne oprim puțin la un pilon de stabilitate. Se împlinesc 15 ani de când România a devenit membru cu drepturi depline al Alianței Nord-Atlantice. Pe 29 martie 2004 a avut loc o ceremonie oficială de semnare a documentelor de aderare, la Washington, în prezența președintelui Statelor Unite de atunci George W. Bush, secretar de stat american pe vremea aceea Colin Powell, iar secretarul general NATO era Jaap de Hoop Scheffer și a premierilor celor șapte state care au intrat atunci alături de noi. Mai era Bulgaria, era Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia și Slovenia. Am fost șapte atunci. Acest lucru s-a petrecut după decizia summitului de la Praga din 2002, de invitare oficială de aderare la NATO a celor șapte state, apoi decizia a fost ratificată de parlamentele celor șapte state, desigur. Ce vreau să vă întreb este: au trecut 15 ani; cât de mult s-a schimbat România, ca membră NATO?

Claudiu Degeratu: Cred că România s-a schimbat în foarte mare măsură. Acum, noi, sigur, după 15 ani, probabil că tânara generaţie are impresia că această apartenență aproape că a fost așa, naturală. Dar noi știm de unde am pornit, de la un efort foarte greu, început în 1994, ne-am adaptat şi din punct de vedere politic, şi militar. Am avut o contribuție şi avem o contribuţie importantă. Suntem între primele 10 țări care contribuie constant la toate misiunile NATO. Avem un, să zicem, un istoric foarte bun al prezenţei noastre în această alianță, cea mai longevivă din istoria Europei şi acest lucru se vede şi în cultura noastră strategică și în viziunea noastră privind situația regională, în modul în care facem sau ne aplicăm strategia de apărare națională. Deci lucrul acesta a avut un impact major asupra României și noi am răspuns pozitiv și am progresat. Că nu putem să spunem că am avut sincope majore sau blocaje sau declin în parcursul nostru de 15 ani în cadrul Alianţei.

Realizator: Ne-am manifestat pentru că și NATO se schimbă, ne-am manifestat și niște domenii noi de interes în NATO. Este vorba de cybersecurity, este vorba de război informațional. Care credeți că va fi accentul care se va pune perioada imediat următoare?

Claudiu Degeratu: Cred că aceste noi forme care se adaugă la abordarea clasică a NATO, deci această dimensiune cibernetică va deveni, să zicem, cel mai important domeniu. Al doilea, cred că va fi cel legat de apărarea teritorială, pentru că după cum observaţi Europa de Est se confruntă cu o serie întreagă de noi provocări, mai ales după 2014. Probabil că această apărare cibernetică va fi considerată nu un domeniu de sprijin, ci va deveni în sine o categorie, aşa cum o denumesc militarii, o categorie, o forţă în sine, forţă cibernetică.

Realizator: O armă?

Claudiu Degeratu: Un fel de armă care se adaugă celei terestre, aeriene şi navale şi acest lucru va schimba profund şi modul de a gândi, şi gestiona conflictul, modul de a preveni anumite ameninţări în această zonă, pentru că, după cum vedeți, câmpul cibernetic de fapt conectează atât realitatea, cât și zona, să zicem, digitală. Aacest lucru este destul de simplu definit de către specialiști în sensul în care gradul de penetrare al internetului este atât de mare încât toată lumea este conectată, inclusiv în timp de pace, în timp de criză şi de război.

Realizator: Domnule Degeratu, vă propun să ne concentrăm în minutele următoare asupra unui alt subiect și mutăm atenția spre est. Duminică vor avea loc alegeri prezidențiale în Ucraina. Sunt înscriși 38 de candidați. Mulți dintre aceștia sunt așa-zişi candidați tehnici. Conform celor mai recente sondaje de opinie pe primul loc în preferințe se află Volodimir Zelenski, surpriza campaniei, 20%-21% din preferințele alegătorilor. Zelinski nu are experiență de politician, este actor. A jucat rolul unui președinte în propriul show, numit "În slujba oamenilor". Nu s-a remarcat prin poziții clare pe subiecte importante. De exemplu vorbește de pace în zona de conflict din sud-estul Ucrainei. A spus că vrea negocieri directe cu Rusia, dar nimic mai mult. Este susținut de oligarhul Igor Kolomoiski. Pe locul doi în sondaje acum este actualul președinte Petro Poroșenko, care a construit campania în jurul lozincii "Armată, limbă" - înțelegându-se limba ucraineană - "și credință", cu trimitere la susținerea Bisericii Ucrainene autocefale. Poroșenko are dezavantajul uzurii, cauzate de ritmul considerat prea lent al reformelor și de situația economică dificilă pentru majoritatea populației, ca și de acuzații de implicare în fraude de fonduri. Pe locul trei în sondaje este fostul premier Iulia Timoșenko, cu experiență politică. Şi-a construit campania cu promisiuni de creștere a pensiilor, reducerea facturilor la energie. Se pare că nu va fi posibilă tranșarea competiției electorale din primul tur. Un al doilea tur se va desfășura pe 21 aprilie. E aşteptată o participare foarte mare la vot, 80% spun unele surse. Cele mai ponderate indică 60%-70%. Am difuzat nu cu mult timp în urmă în Agenda Globală opiniile unor reprezentanți ai societății civile din Ucraina aflați atunci la București la o conferință privind percepțiile legate de amenințările hibride și războiul informațional în Ucraina și România. Voi relua acum un singur fragment:

-: Mulţi dintre aceşti candidaţi sunt doar oameni de paie, puşi de oligarhi ca să deturneze niște voturi de la principalii candidați. Totuși avem un proces democratic, cu trei, patru candidați mai importanți, inclusiv actualul președinte. Acesta este talonat de unul din candidați și un faimos actor, un comediant, a cărui platformă electorală este declarat împotriva tuturor regulilor. Acest comediant nu vorbește despre ideile sale sau despre convingerile politice. El nu face decât să distreze publicul, atacându-i pe ceilalți candidați. Este un val populist în Ucraina.

Realizator: L-am întrebat pe Vitali Moroz dacă se așteaptă la amestec din afară în campania electorală pentru prezidențialele din Ucraina.

Vitali Moroz: Rusia încearcă să intervină în niște discuții și să speculeze pe niște teme sensibile. Dar principala amenințare din partea Rusiei ar putea fi atacurile cibernetice. Ne așteptăm la atacuri împotriva comisiei electorale, ne așteptăm la atacuri în ziua alegerilor și la campanii de discreditare a guvernului. Acesta ar fi principalul scop al Rusiei.

Realizator: Este Vitali Moroz de la Internews din Ucraina. Aste doar o opinie. Ucraina a interzis retransmiterea programelor radio și TV rusești în mass-media. Newsletterul Disinformation Review, diseminat de EU East StratCom al serviciului extern european de acțiune, aduce permanent exemple de dezinformare lansate în presa rusă, care lovesc în încrederea în instituțiile statului ucrainean. Domnule Claudiu Degeratu, cât de mare este impactul pe care îl va avea rezultatul alegerilor prezidențiale din Ucraina, cât de importante sunt pentru noi rezultatele acestora alegeri?

Claudiu Degeratu: Sunt foarte importante, după cum aţi remarcat şi dumneavoastră, dacă vom avea în poziția de președinte un reprezentant care nu are experiență politică, care încearcă să apeleze la mecanisme populiste, atunci sigur că avem un anumit scenariu, care este îngrijorător. În același timp dacă vom avea o alternativă, vom avea un politician cunoscut, consacrat, cu toate bunele și relele respective din lista pe care ați enunțat-o, atunci sigur că scenariul este cumva previzibil. Din câte înţeleg, populația dorește stabilitate și ar dori în primul rând să reducă cât se poate de mult din această incertitudine legată de regiunile de est şi în problema Crimeei și atunci sigur că probabil că vor opta pentru a vota un candidat care le aduce mai multă stabilitate, chiar dacă după cum observați supapa de presiune este primul candidat, Zelenski, care de fapt reflectă anumite frustrări, anumite aşteptări din partea publicului. Însă cred că va fi totuşi un vot mai raţional decât ne aşteptăm şi probabil că toată această strategie cu candidații tehnici, care la un moment dat vor orienta voturile spre al doilea sau al treilea în ordinea popularității actuale, probabil că vom avea o răsturnare de situaţie în ceea ce priveşte votul din turul doi. Deci este greu pentru România. Lucrul acesta înseamnă de fapt diferența dintre mai multă stabilitate și mai multă instabilitate în această regiune care se traduce inclusiv în blocarea mecanismului de pace în privința regiunilor separatiste, probabil într-o mai mare tensiune în interiorul în NATO, unde vor fi țări care vor solicita o anumită raportare sau o anumită politică a alianței față de o Ucraină condusă de un președinte care este mai populist decât actualul. Şi probabil vom avea o reacţie a Uniunii Europene, care va încerca în continuare să mențină, să solicite din partea țărilor cum ar fi România, Polonia un sprijin mai mare pentru Ucraina. Deci în orice scenariu România de fapt ar trebui să se pregătească pentru o contribuție mai mare la stabilitatea Ucrainei, anticipând sau previzionând anumite direcții importante, cele legate în special de asistența privind populația, pentru că, sigur, celelalte mecanisme de natură economică vor fi gestionate direct probabil de Uniunea Europeană, de Banca Mondială. Dar în ceea ce privește securitatea regională, acolo unde Ucraina ar putea să genereze de fapt mai multe vulnerabilităţi decât puncte tari, sigur că România trebuie să le monitorizeze cu atenție. Şi de câte ori se vor ivi ocaziile de a contribui prin cooperare bilaterală eu cred că nu ar trebui să ratăm aceste ocazii.

Realizator: Vă mulţumesc foarte mult pentru acest comentariu.