Alegerile din Iran, oportunitate pentru SUA

Rezultatul alegerilor prezidenţiale iraniene de la 14 iunie este considerat de mediile analitice americane drept un moment de extraordinară oportunitate pentru Washington, dar nu unul de răspunsuri uşoare.

Se aşteaptă ca alegerea unui moderat la Teheran, cum este Hassan Rohani să erodeze unitatea poziţiei coaliţiei internaţionale pentru aplicarea sancţiunilor împotriva programului nuclear al Iranului.

Suzanne Maloney de la Centrul Saban pentru politica Orientului Mijlociu din Washington spune că americanii trebuie să aprecieze faptul că ”arcul politicilor iraniene a făcut o mutare într-un mod care contrazice înţelepciunea convenţională. Fie şi numai aceasta şi tot este un semn de bun augur.”

Analişti iranieni care trăiesc în SUA spun că noul preşedinte nu va fi capabil să revină la strategia nucleară a lui Mohamed Khatami pentru că dosarul nuclear a fost deja deferit Consiliului de Securitate, dar nici la strategia lui Mahmoud Ahmadinejad pentru că, sigur, el doreşte ridicarea sancţiunilor multinaţionale şi unilaterale."

Geneive Abdo de la acelaşi Centru Saban crede că, de fapt, există motive mult mai profunde pentru care noul preşedinte nu va putea interfera în politica externă a Iranului, ”motive care au mai mult de-a face cu politicile interne ale republicii islamice decât cu schimbări în relaţia Teheranului cu Washington-ul.”

Potrivit constituţiei iraniene preşedintele are puţine de spus în materie de politică externă. Cea mai mare influenţă o are liderul suprem Ali Khamenei.

Mai mult, acesta a încercat pe parcursul anilor să reducă într-un mod şi mai drastic influenţa preşedintelui în ce priveşte politica externă.

Liderul suprem a luat chiar în considerare revizuirea constituţiei pentru a dizolva în mod oficial preşedinţia.

În octombrie 2011, când Mahmoud Ahmadinejad a a provocat direct autoritatea lui Ali Khamenei, acesta a ameninţat să elimine preşedinţia şi să instituie un sistem parlamentar de guvernare.

Liderul suprem Khamenei are cea mai mare influenţă în politica externă a Iranului

Ali Khamenei ia acum decizii de politică externă de cea mai mare importanţă pentru SUA,ca problema nucleară şi rolul Iranului în regiune,în special în Irak,Liban şi Siria.

Pentru moment SUA au salutat cu prudenţă alegerea candidatului moderat şi reformist Hassan Rohani.

Washington-ul va urmări,sigur,îndeaproape orice semnal de improbabilă schimbare a politicii nucleare iraniene,ca şi în ce priveşte sprijinul Teheranului pentru regimul Assad în Siria.

Pentru că, în vreme ce victoria în alegeri îl pune în control pe Hassan Rohani asupra ramurii executive care a condus în mod tradiţional economia,eforturile nucleare,apărarea şi afacerile externe rămîn, în primul rând, în mâinile liderilor clerici şi puternicilor lor protectori din Garda Revoluţionară.

Poziţia SUA nu diferă de cea a Israelului

Până acum nu există vreun indiciu că poziţia SUA diferă de cea a Israelului, care a avertizat duminică împotriva relaxării sancţiunilor impuse Iranului.

Deşi Rohani vorbeşte despre interacţiune constructivă cu alte ţări şi deşi se declară favorabil unui ton politic mai conciliant-opus limbajului provocator al lui Mahmoud Ahmadinejad - atunci când este vorba despre dialogul cu comunitatea internaţională şi cu actori statali regionali în ce priveşte Siria, Hassan Rohani nu cere o schimbare majoră a politicii Teheranului faţă de regimul Assad, căruia nu îi cere renunţarea la putere.

Mai mult, noul preşedinte nu face presiuni pentru încetarea sprijinului militar, financiar şi informaţional furnizat de republica islamică Damascului.

Şi totuşi, analişti iranieni stabiliţi în SUA spun că Rohani este cea mai bună speranţă pentru Washington pentru o relaxare a relaţiei cu Teheranul.

Iranienii care au ales să imigreze în SUA în timpul revoluţiei din 1979, susţinători ai şahului-majoritatea lor în sudul Californiei - rămân, însă, sceptici.

”Este chiar trist că sperăm ca un cleric şiit să ne conducă dinafara sistemului religios”, spune Siamak Kalhor, moderatorul unui post de radio din Los Angeles, care emite în iraniană.

”Sperăm ca un mullah să ne salveze din mâinile mullahilor….Aceasta demonstrează doar că în iad există dragoni atît de înfricoşători încît trebuie să cauţi adăpost printre lei.”