A doua revoluţie digitală

Numărul persoanelor care urmăresc ştirile online l-a depăşit, în Statele Unite, pe cel al consumatorilor de presă tipărită şi radio.

Criza economică şi evoluția rapidă a dispozitivelor digitale au transformat profund abordarea jurnaliştilor şi a experţilor americani în comunicare, schimbă structura cursurilor la facultăţile de journalism şi chiar ponderea pe care analiştii domeniului spun că o au diferitele funcţii ale presei.

Directorul executiv al Institutului Presei Americane, Tom Rosenstiel, autor, jurnalist, cercetător şi critic media crede că dezvoltarea rapidă a utilizării telefoanelor inteligente şi a tabletelor produce o adevărată “a doua revoluţie digitală”.

Aceasta schimbă nu doar obiceiurile de consum ale publicului, ci şi sursele de venit, structura şi volumul ştirilor.

Directorul executiv al Institutului Presei Americane, Tom Rosenstiel. Foto: Carmen Valică

“La sfârşitul lui 2012, 54 % dintre adulţii din SUA deţineau un telefon inteligent şi 31 % o tabletă. Aceşti oameni sunt conectaţi la internet indiferent de oră sau de locul în care se află iar asta sporeşte numărul de ştiri. Ai internetul cu tine când călătoresti, când iei o pauză, când astepți ceva şi astfel creşte consumul şi volumul de ştiri disponibile oricărui deținător al unui dispozitiv mobil”, a arătat Tom Rosenstiel la o întâlnire cu jurnalişti din 19 țări organizată de Centrul Presei Străine al Departamentului de Stat.

Potrivit datelor oferite de Pew Research Center publicul acestor ştiri transmise pe dispozitive mobile e semnificativ mai tânăr. Vârsta medie pentru publicul ziarelor tipărite este de 54 de ani, cea pentru ştirile de pe un dispozitiv mobil e 37. Iar vârsta medie a celor care citesc ştirile exclusiv pe mobil, fără să mai deschidă un ziar tipărit, e de 33 de ani.

Selecţia aparţine cititorului

Reţele Facebook şi Twitter, sublinează Tom Rosenstiel, sunt extrem de accesibile pe dispozitivele mobile. E creată, în plus, obişnuinţa de a merge direct la aceste platforme. Ce nu ar trebui să uite cititorul e însă că acestea nu sunt surse, ci platforme de propagare a informației. Diferenţă esenţială şi pentru jurnalişti care trebuie să le vadă nu ca pe o ameninţare la adresa meseriei lor, ci drept noi moduri de a transmite informaţia unui public tot mai larg – incontrolabil ca număr sau filieră de distribuţie a informației.

Acum, publicul e cel care face agenda. Cititorul vede informaţia pe internet, o distribuie celor care îl urmăresc pe twitter, o transmite prietenilor de pe facebook, o trimite apropiaţilor într-un e-mail. Cititorul devine editor şi distribuitor.

În plus, mai sublinează Tom Rosenstiel, acum publicul decide ora la care vrea informaţia şi în ce formă o doreşte. “A trecut vremea când principalul jurnal informativ al televiziunilor stabilea regulile“.

Informaţia în formă brută

În 2009, pagina de internet politifact.com a câştigat premiul Pulitzer pentru iniţiativa de a prezenta strict faptele.

Fără analiză sau comentariu, politifact.com a verificat acurateţea factuală a 750 de afirmaţii formulate de politicienii americani în campania electorală din 2008.

Robert Farley, unul din foştii membri ai echipei politifact.com este acum directorul executiv adjunct al FactCheck.org – pagină independentă, specializată în monitorizarea acuratrţii afirmaţiilor formulate de politicieni.

În opinia lui Robert Farley, jurnalist de aproape un sfert de secol, secretul succesului paginii îl constituie punerea accentului pe sursele primare ale informațiilor, evitarea opininiilor, dar şi postarea tuturor documentelor, dovezilor sau link-urilor obţinute de jurnalişti.

Directorul executiv adjunct al FactCheck.org, Robert Farley. Foto: Carmen Valică

De altfel, insistă Tom Rosenstiel, publicul doreşte, din ce în ce mai mult, exact acest lucru: prezentarea informaţiilor brute, direct sursa informaţiei.

Relaţia nu se mai bazează pe încredere deplină în jurnalist şi opiniile lui, ci pe documente care permit publicului să îşi formeze propria opinie.

Factcheck.org e finanţată de Centrul pentru politici publice Annenberg al Universității Pennsylvania. Fără fonduri guvernamentale, fără bani din publicitate, doar din donaţii.

Obiceiuri de utilizare

Pe baza studiilor efectuate până acum, directorul executiv al Institutului Presei Americane, Tom Rosenstiel arată că dimineaţă e dedicată dispozitivelor mobile pe care publicul accesează titluri.

Prânzul aparţine în continuare calculatoarelor (desktop sau laptop) pentru că oamenii sunt la serviciu, dar concentrea e mult redusă.

Ora 17.00 marchează revenirea pe mobile şi tablete, cu un vârf între orele 20.00 și 23.00 – e momentul în care digitalul beneficiază de acceaşi atenţie ca o pagină de ziar.

Acum se citesc articolele “temeinic”, în profunzime, sau analizele.

Şi pentru că au fost gândite astfel, tableta şi telefonul inteligent îl duc pe cititor direct la sursele preferate, “de încredere”, de exemplu cele pentru care utilizatorul a instalat deja o aplicaţie.

E ceea ce, crede Tom Rosenstiel, va înlocui ziarul tipărit. “Ziarul tiparit” nu va muri, crede în schimb profesorul Sree Sreenivasan de la Şcoala de Jurnalism a Universităţii Columbia.

Profesorul Sree Sreenivasan de la Şcoala de Jurnalism a Universităţii Columbia. Foto: Carmen Valică

“Cred însă ca va scădea numărul de pagini și va crește prețul”, declară autorul mai multor cursuri care analizează rolul și folosirea tehnologiilor moderne în presa actuală. Sree Sreenivasan predă cursuri de presă digitală şi folosirea jurnalistică a reţelor de socializare.

De asemenea, e primul coordonator al Biroului digital al Universității.

Sree Sreenivasan e unul dintre profesorii de jurnalism din Statele Unite care şi-au adaptat oferta educaţională la cerinţele actuale.

Acum câteva luni, liderii mai multor fundaţii au transmis o scrisoare deschisă unui număr de aproape 500 de colegii în care semnalau că educaţia jurnalistică nu se adaptează suficient de repede provocărilor digitale.

Dincolo de predarea unor ghiduri de utilizare jurnalistică a reţelelor sociale, profesorul Sreenivasan a povestit la întâlnirea cu jurnaliştii străini că la Columbia University tocmai s-a terminat cu specializările.

Noul jurnalist trebuie să ştie să facă de toate.

Criza generării de venit. Soluţii financiare

Trecerea masivă a publicului pe internet nu a fost urmată de un gest similar făcut de firme.

Publicitatea pe internet nu e în măsură să genereze venituri suficiente şi de aceea, explică Tom Rosenstiel, una din soluţii e perceperea unei taxe pentru accesarea conținutului online. Şi pentru conexiunea la internet plătim şi pentru cablul TV.

De ce ar fi gratuit conţinutul ziarelor doar pentru că e accesat pe internet?

Pe lângă varianta taxării ofertei de pe internet, Tom Rosenstiel remarcă potenţialul de dezvoltare al aşa-numitului e-commerce. Publicitatea nu va produce rezultate, dar, spune el, un abonament pentru online care îţi aduce reduceri la magazinul preferat sau la benzinărie ar putea fi variante viabile.

Soluţii insuficiente poate, motiv pentru care în Statele Unite e căutată activ, cu finanțare privată, inovația jurnalistică.

J - lab

Din 2002, J-lab – Institutul pentru Jurnalism Interactiv, un Centru în cadrul Şcolii de Comunicare a Universității Americane din Washington, finanţează noi abordări, caută şi propune soluţşii pentru presă.

Institutul e un incubator de inovaţie în jurnalism menit să îi ajute pe jurnalişti, dar şi publicul, să folosească tehnologia modernă pentru identificare unor noi moduri de implicare în viața publică prin media.

Fondatoarea programului, Jan Schaffer, spune că proiectele pe care le-a coordonat J - lab nu au contribuit doar la crearea de comunități, ci pot genera venit în momente în care presa clasică trece printr-o perioadă de criz.

Fondatoarea J-lab, Jan Schaffer. Foto: Carmen Valică

Site-urile de nişă, colaborarea dintre diverse firme de media, adaptarea la viteza cu care se propagă informaţia, încurajarea tendinţei tot mai mari a publicului de a se implica s-au conturat drept căi de redefinire şi redresare a ideii de jurnalism.

Exemplul New York Times

Decizia de acum doi ani a New York Times de a introduce un abonament pentru accesarea conţinutului său a generat suficiente comentarii potrivit cărora publicaţia ar fi urmat să se închidă – publicul nu părea dispus să plătească.

Acum, New York Times îşi obţine jumătate din venituri din abonamente (procentul era 20 % înaintea introducerii abonamentului pentru online) şi până la sfârşitul acestui an se estimează că va avea mai mulţi abonaţi pentru varianta digitală decât pentru cea pe hârtie.

În Statele Unite, 450 din cele 1.400 de ziare percep o taxă pentru accesarea conţinutului online.

Presa americană în cifre

Potrivit studiilor realizate de Pew Research Center, în 1991, 56 % dintre americani spuneau ca au citit un ziar cu o zi înainte. Azi procentul e de 29 %. 54 % spuneau că au ascultat radioul pentru a afla ştirile, acum acest procent a ajuns la 33 %.

Din 2000 până acum, numărul jurnaliştilor (reporteri, editori) din redacţii a scăzut cu 30 de procente.