Proiectul a 400 de București-uri pe străzile din capitală

La Bucureşti, Timişoara şi Iaşi a început vineri cea de-a noua ediţie a „Street Delivery”.

Peste 400 de proiecte s-au înscris, iar iniţiatorii lor şi-au deschis deja standurile pentru doritorii de inedit.

Strada Arthur Verona şi Piaţa George Enescu sunt închise circulaţiei. În faţa Atheneului Român şi-au dat întâlnire pentru trei zile roller-ii, skater-ii şi toţi iubitorii de două sau mai multe roţi, înafară de patru.

Dacă vreţi să nu rataţi adevăratele demonstraţii de contorsionism pe roţi să ştiţi că se desfăşoară în fiecare dintre aceste trei zile între orele 10,00 şi 22,00.

Eu m-am oprit ieri, însă, pentru mai mult timp pe strada Arthur Verona, din spatele librăriei Cărtureşti.

Am vorbit cu inițiatorii câtorva proiecte și cu oamenii curioși care se-nghesuiau când treceau unul pe lângă celălalt şi se buluceau la câte un stand considerat mai interesant.

De la intrarea pe stradă, mi-a atras atenţia ineditul protest al celor peste 60 de pitici de grădină, organizat de Facultatea de Peisagistică.

Metaforă pentru adevăratele revendicări ale bucureştenilor, „mitingul încropit pe medalionul de iarbă”, readuce în atenţia vizitatorilor probleme urbanistice esenţiale, precum zona verde, patrimoniul cultural şi arhitectural, reabilitările termice, arta stradală, locurile de grătare, terenurile de sport, spaţiile de joacă, sau târgurile hand-made.

Copiii vor mai mult spaţiu verde

Pe partea stângă, un alt stand. Asociaţia De-a Arhitectura expune machetele unui posibil Bucureşti, făcute de copiii de la 18 şcoli din capitală, după ce au participat la cursuri de specialitate organizate de aceeaşi asociaţie.

Arhitectul Mina Sima a observat că majoritatea copiilor au optat pentru cât mai mult spaţiu verde şi au proiectat inclusiv clădiri cu mai multe etaje din dorinţa de a rezerva cât mai mult loc vegetaţiei stradale.

La câţiva metri de standul celor de la De-a Arhitectura, patru tineri aşezau cu migală cărămizi false şi multicolore în formă de cub, pentru a le folosi mai târziu la construcţia unor cetăţi asemănătoare celor dacice, în încercarea de a-i familiariza pe cei mici cu acest stil. Continuarea atelierului presupune însă distrugerea edificiilor cu ajutorul unei catapulte improvizate, pentru a le testa copiilor ţinta.

Faţă-n faţă cu standul „edilitar”, un altul coordonat tot de nişte arhitecţi. Propunerea aflată sub sloganul „Dăm 4 pe două!” se doreşte de fapt un imbold pentru renunţarea la circulaţia extrem de poluantă cu autovehiculele în favoarea rolelor, bicicletelor, tricicletelor, skate-board-urilor, sau chiar a mersului pe jos.

Mesaje pentru viitor

De cealaltă parte a Străzii Arthur Verona un alt stand al cărui proiect se numeşte Capsula Viitorului.

Câţiva voluntari vă pun la dispoziţie formulare pentru a căror completare presupune şi găsirea unui mesaj pentru viitor.

Ei vă promit întoarcerea textului la sursă după 10 ani, ca o dovadă a trecerii pe la „Street Delivery”.

Lângă standul cu pretenţii futuriste, un altul cu idealuri puerile. Copiilor li s-au pragramat aici ateliere de pictură pe faţă, pe hârtie şi pânză, după modele de buburuze, sori, curcubee şi emoticoane zâmbăreţe.

Când am trecut eu pe aici, o fetiţă de şase ani se afla deja la lucru. Imaginase pe o foaie mare dintr-un bloc de desen, o rachetă în drumul ei spre Soare.

Când am întrebat-o, am aflat că îi trasase de la început vehiculului o misiune dificilă – descoperirea unei mari comori acolo.

Micuţa nu a exclus prezenţa unei asemenea bogăţii şi pe Pământ, dar s-a codit când să-mi spună despre ce anume este vorba, invocând inclusiv neştiinţa cauzată de faptul că ar fi fost cândva ascunsă de nişte piraţi.

Pe băncile şcolii, în stradă

Peste drum, Anonimov ( un grup de tineri care se consideră experţi în gramatica limbii române şi care au apărut iniţial pe domeniul on-line cu misiunea autoproclamată de a corecta toate textele de literatură postate ) le dă vizitatorilor curioşi un extermporal la limba română.

La Catedră sunt trei dintre ei – doi bărbaţi şi o femeie – şi corectează fără milă, dar cu pixul albastru, toate greşelile falşilor elevi, care spre deosebire la adevărata perioadă a şcolii, se-nghsuie să răspundă la întrebările pe probleme de limbă care le sunt puse la dispoziţie.

Unul dintre profesorii fără acte şi numiţi ad-hoc la „Street Delivery” apreciază într-o discuţie cu mine că aglomeraţia de la catedră s-ar datora recreării în stradă a atmosferei din şcoală sau liceu, prin aducerea şi aşezarea unor bănci vechi una în spatele celeilalte...

Aceasta le-ar reaminti – mai crede el – oamenilor de vremurile acelea şi vârsta frumoasă de atunci asociate de fiecare cu propriile trăiri.

Câţiva paşi în plus şi întâlniţi o lecţie de viaţă cu mare greutate - Limonada lui Iulian.

Vizitatorii sunt îmbiaţi să cumpere un pahar de suc produs pe loc, în schimbul a 8 lei, care ulterior vor fi direcţionaţi în totalitate ca donaţie către copiii bolnavi de la Spitalul Marie Curie din Capitală.

Standul se află pe Strada Arthur Verona colţ cu Pit Armoş, iar explicaţia care mi-a fost dată pentru această localizare în spaţiu este tulburătoare: ”uneori viaţa – nu ştiu cum reuşeşte ea să facă asta – te pune într-un colţ şi poate tot la colţul acela se întâmplă şi minunile!”

Dans în stradă

Traversăm strada şi ajungem în dreptul unui stand cu oameni „cuceritori” – câţiva instructori de tango vă invită la dans şi vă cer în schimb dăruire totală faţă de întreaga execuţie şi partener pentru câteva minute.

Gilbert mi-a spus după ce şi-a încheiat dansul pasional alături de o trecătoare că se simte bucuros că în atâţia ani de când a adus acordurile argentiniene în stradă, oamenii şi-au mai pierdut din teamă şi se dovedesc mai deschişi faţă de ele.

Nu este nevoie să te depărtezi prea mult de sursa de mişcări lascive pentru a întâlni o altă formă de apropiere... trupească.

O tânără rubicondă şi frumuşică asemeni unei păpuşi ruseşti pare asaltată de toţi care trec pe lângă ea. Motivul? ... Sau exaplicaţia?...

În mână ţine un anunţ înscris pe o bucată de carton: „Free Hugs!” Chiar dacă aţi fi tentaţi să zâmbiţi când citiţi aceste rânduri, luaţi în considerare propia ei explicaţie:

„Îmi plac foarte mult îmbrăţişările şi am auzit că au un foarte mare efect terapeutic!”

Tricouri pictate cu spray

În spatele ei, pe zid o scelă mare pe care stau vreo 4 grafferi. Fiecare-şi balansează bidineaua înmuiată în câte o vopsea colorată pe perete.

Mai mult ca sigur rezultatul artei lor se va vedea în curând – poate chiar la sfârşitul celor 3 zile de „Street Delivery”.

În apropiere, un tânăr cu frizură afro agită un spray de graffiti dar cu un alt scop. Adună de la vizitatorii intersaţi tricouri şi le pictează. Îmi mărturiseşte că nu a avut nicio secundă liberă de când şi-a deschis standul şi că are foarte mulţi muşterii.

Consideră că cere un preţ modic de 20 de lei pentru fiecare creaţie şi aceasta „doar ca să-şi scoată banii!

”Dă şi asigurări că pictura sa rezistă onorabil la mai mult de 10 spălări, iar totul culminează cu motivaţia:”eu sunt street-artist şi am venit aici ca să le ofer oamenilor posibilitatea de a purta un tricou aproape nou, pentru că odată imprimat un desen pe el se poate considera că este un altul, nu?”

Street Delivery, a noua ediţie

Cu puțini metri în fața scenei, la capătul Străzii Arthur Verona, amicul Paul modelează cu o daltă un bloc mare de marmură.

A venit în România pentru a lucra la restaurarea Palatului Trianon din Floreşti şi a poposit şi la Street Delivery.

Mi-a spus că-şi doreşte să lase românilor ceva foarte frumos şi în egală măsură folositor – o bancuţă, care de săptămâna viitoare va fi mutată chiar cu câţiva metri mai în faţă pentru a nu stingherii deschiderea unei terase.

Street Delivery se află în cel de-al nouălea an, iar organizatorii evenimentului din Bucureşti îşi doresc să schimbe ceva cu fiecare ediţie.

Anul acesta – Cristian Neagoe spune – desideratul este acela de a determina crearea unei artere pietonale în jurul Parcului Grădina Icoanei.