"O zi din viaţa ei" – mesaje emoţionante pentru femei speciale

"Să rămâneţi mereu la fel de puternice şi frumoase!", "Nu vă pierdeţi nădejdea!", "Să vă împliniţi visele, să aveţi putere şi mai ales să aveţi oameni cu suflet alături de voi!", "Un gând bun tuturor femeilor, mai ales celor care sunt în suferinţă. Nu vă pierdeţi speranţa!", sunt doar câteva dintre sutele de mesaje primite, cu ocazia expoziţiei O ZI DIN VIAŢA EI, de cele 5 femei, reprezentante ale unei categorii speciale.

În luna femeilor, Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA), în parteneriat cu Institutul National de Boli Infectioase "Prof. Dr. Matei Balş", a lansat proiectul O zi din viaţa ei, o expoziţie de fotografie care prezintă 5 poveşti emoţionante ale unor tinere seropozitive care surprind viaţa lor de zi cu zi.

Călătorii sau simplii trecători care au străbătut Gara de Nord vinerea trecuta, au aflat poveştile tinerelor seropozitive spuse prin intermediul fotografiilor ce surpind adevărate călătorii printre greutăţi, discriminare, putere, bucurii de zi cu zi şi emoţii.

Sâmbătă şi duminică, vizitatorii centrului comercial AFI Palace Cotroceni au avut ocazia să treacă pe la expoziţia de fotografie şi să susţină tinerele prin mesajele lor.
Până la finalul lunii martie, expoziţia se va muta şi în alte locuri publice sau galerii de artă.

Andreea, 25 de ani

"În toamna anului 2006 avea să apară o schimbare în viaţa mea. Nimeni până atunci nu se gândise că dupa atâţia ani, o banală transfuzie care a avut loc imediat după naştere, pentru a-mi salva viaţa, avea să îmi aducă această problemă de sănătate".

Andreea are acum 25 de ani şi a reuşit să depăşească şocul unei veşti pe care mulţi dintre noi nici nu vrem să o luăm în calcul.

"Am încercat şi voi încerca în continuare să iau lucrurile ca atare, drept dovadă că încet-încet, alături de prietenul meu, încerc să pun bazele unei familii".

În prezent lucrează şi este pasionată de fotografie şi editare foto. A învăţat că a fi seropozitiv nu este o barieră de netrecut, în special pentru femeia din ea, care are atâtea planuri de viitor.

Sorina, 27 de ani

Sorina avea 13 ani când a aflat singură că nu este ca ceilalţi copii.

Era internată în spital, suspectă de hepatită şi de leucemie, iar de la geamul ei, secţia de copii bolnavi de HIV se vedea perfect.

A aflat accidental că acolo sunt internaţi copiii altfel, care suferă de o boală pe care nimeni nu şi-ar dori-o.

La câteva zile a fost mutată în acea secţie.

Acum are 27 de ani şi o viaţă normală.

Este angajată, face sport şi dansuri, iar cea mai mare greutate pentru ea este că organismul îi pune tot timpul limite.

Are un logodnic sănătos care a ales să meargă mai departe alături de ea şi se gândesc împreună la o familie.

Cătălina, 24 de ani

"La 14 ani primeam un răspuns, aflam de ce timp de 14 ani răceam mai des decât fratele meu, mai des decât copiii de pe scara blocului, de ce mergeam mai rar la şcoală decât colegii mei.

Găseam logica kilogramelor mele «de păpuşă» cum frumos îmi spunea mama."

Cătălina are în prezent 24 de ani. A urmat cursurile Facultăţii de Filosofie, masteratul şi intenţioneză să facă şi un doctorat.

Zilele ei sunt pline: "serviciu, facultate, cantină, bibliotecă, biroul asociaţiei de studenţi şi, ocazional, câte o ieşire într-un local".

Cătălina e fericită şi are o mare dorinţă: să aibă un cuvânt de spus pentru binele celor care trăiesc cu HIV.

Ana, 25 de ani

La câteva luni de la naştere, din cauza unui icter care nu se mai vindeca, Ana a fost internată în spital. Din aceea clipă, viaţa ei s-a schimbat.

Într-o clipă de neatenţie, a ajuns să fie încă un număr în statisticile copiilor infectaţi cu virusul HIV.

A înţeles însă că trebuie să treacă peste toate, să fie cea mai bună.

A fost studentă, s-a îndrăgostit, a trăit emoţii de orice fel şi acum trăieşte la fel de intens.

Este în prezent în acel moment al vieţii în care colegele de facultate s-au măritat, logodit, au copii şi o viaţă de familie împlinită.

Ea este singură şi visează doar la aceea zi în care poate va fi suficient de norocoasa încât cineva se va putea înarma cu ambiţia, tăria şi forţa de care cineva are nevoie pentru a-i fi aproape.

Are planuri mari şi speră să ajungă în acel moment în care să-şi spună propria poveste în faţa lumii.

Adina, 27 de ani, Bucureşti

Era în vara lui 2002 când Adina a suferit de o pneumonie gravă. Avea 14 ani, iar cheful de viaţă i-a pierit puţin câte puţin.

După două săptămâni de suferinţe ajunsese la 22 de kilograme, iar viaţa ei atârna de un fir de păr.

Abia atunci medicii s-au gândit să îi facă un test care i-a schimbat definitiv viaţa.

A intrat în comă la doar câteva ore după ce părinţii ei au aflat că testul HIV a ieşit pozitiv, o comă care a ţinut-o trei luni suspendată între viaţă şi moarte.

Şi-a revenit din comă, şi-a revenit şi dintr-a doua suferită în 2008, când a hotărât să renunţe la pastile. "Acum simt că am o viaţă normală. Mi-aş dori să reiau Facultatea de Psihologie şi să găsesc ceva de muncă în domeniu".

A lucrat până acum ca voluntar pentru a sprijini oameni cu probleme şi îşi doreşte să fie în continuare implicată.

"În acest moment îmi doresc doar să am o viaţă normală, cred că nici măcar nu-mi mai doresc să se descopere un tratament.

"Poate că cea mai mare dorinţă este să avem în continuare acces la tratamentul de acum, să fiu cum sunt acum".

Aproape jumatate dintre persoanele cu HIV din întreaga lume sunt femei, iar persoanele de sex feminin reprezintă segmentul de pacienţi cu cea mai rapidă creştere în ţările emergente şi în curs de dezvoltare.

De asemenea, la nivel global, infecţia cu HIV reprezintă cea mai importantă cauză de deces în cazul femeilor tinere, aflate la vârsta reproducerii.

Incidenţa infecţiei cu HIV în cazul femeilor cu vârste cuprinse între 15 şi 28 de ani este de două ori mai mare decât în cazul bărbaţilor aflaţi la aceeaşi vârstă, iar persoanele de sex feminin seropozitive sunt mai predispuse decât bărbaţii să sufere de depresie.

"De 8 Martie, ne-am propus să sărbătorim femeile speciale, cu vise şi speranţe, chiar dacă viaţa lor nu e uşoară. Ne-am bucurat să vedem că poveştile lor au impresionat foarte mulţi oameni, care le-au transmis încurajări şi mesaje de suflet. Cu siguranţă acestea le vor ajuta să meargă mai departe", a declarat Iulian Petre, director executiv UNOPA.