O vorbă bună: Bunăstarea
Trăieşte bine cel care are multe. Îmi permit să contrazic această idee.
Articol de Remus Rădulescu, 22 Ianuarie 2016, 11:37
Bunăstarea – e un scop al vieţii.
Căutăm toţi să trăim bine să avem bunăstare.
Numai că o identificăm aproape exclusiv în planul material al vieţii.
Trăieşte bine cel care are multe. Îmi permit să contrazic această idee.
Dar nu doresc să ridic în slăvi sărăcia.
Totuşi, se bucură de bunăstare, adică sunt bine, oamenii care reuşesc nu doar să aibă ci şi să fie.
Poţi să ai bunuri, şi poţi să fii bun.
Viaţa este o întretăiere permanentă a lui a avea şi a fi, cele două verbe fără de care exprimarea ar fi imposibilă.
Şi ca şi în comunicare, folosirea excesivă doar a unuia creează un dezechilibru. Iar dezechilibrul poate duce doar la o bunăstare aparentă.
Starea bună rezultată din acumulări materiale poate fi trecătoare.
Crizele economice ne-o dovedesc.
Bunăstarea lui a fi rezistă, însă, oricărei crize.
Şi asta pentru că a fi cinstit, bun, generos, a fi om de omenie într-un cuvânt, sunt valori care nu trec pentru că nu se măsoară cu banul efemer.