Legea eutanasiei din Spania, controversată chiar și după aprobare

În 25 iunie, în Spania intra în vigoare Legea privind eutanasia și sinuciderea asistată, o măsură care provoacă, inclusiv după ce a fost aprobată de parlament, multe controverse.

AUDIO: Legea eutanasiei din Spania, controversată chiar și după aprobare.

Mai multe organizații religioase catolice pregătesc ample manifestații, începand din toamnă, împotriva acestei legi care atacă dreptul la viață.

Rafael Botella, în vârstă de 36 de ani, este tetraplegic de la 18 ani, în urma unui accident de trafic. Într-o discuție cu el înainte de intrarea în vigoare a Legii eutanasiei (administrarea directă a medicamentului care duce la moarte) și sinuciderii asistate (prescrierea medicamentelor solicitate pentru moarte), Rafel ne mărturisește că în urma cu 18 ani, când a rămas paralizat și unica posibilitate de a se deplasa a devenit scaunul cu rotile, nu se gândea la eutanasie. După câțiva ani, însă, a început să sufere de durere cronică. Discuția cu el are loc prin intermediul platformei Zoom și se conectează din pat, controlând calculatorul printr-un mouse special, de mărimea unei boabe de mazăre, lipit pe nas.

“Atunci cand nu te poți mișca, viața e complicată, dar nu e sfârșitul lumii, pentru că te ajută cei din jur, care îți dau de mâncare, îți dau apă sau te scarpină, dar durerea trebuie sa o suporți tu, timp de 24 de ore. Nimeni nu te poate ajuta, nimeni nu poate să spună: dă-mi mie durerea ta timp de jumătate de oră și tu ia o pauză. Devine, din punct de vedere psihologic foarte dur, greu de suportat. De aceea trebuie să ai planuri, proiecte sau ceva care să te scoată din planul durerii. Eu am reușit să îmi cumpăr o consolă video pentru jocuri, adaptată pentru tetraplegici, cu telecomandă pentru gură și mă joc pentru a mai uita de durere”.

Pentru Rafael, Legea eutanasiei este un drept de care poate beneficia atunci când va considera că proiectele sale în aceasta viață s-au încheiat.

“Cand mi se termină planurile, e posibil sa spun ca am facut tot ce mi-am propus și vreau să închei socotelile cu această viață.

Planurile mele acum sunt să scriu o carte, deși e foarte greu, să fac un scurt metraj despre viața mea, colaborez la diverse filme scurte și cand am terminat cu toate proiectele, dacă sufăr de aceeași durere, sau poate nu atât de mare, poate decid să plec, pentru că voi considera că am îndeplinit tot. Aceasta dorință ar trebui respectata”.

Legea eutanasiei și sinuciderii asistate se poate aplica numai în anumite conditii și in urma evaluării unei comisii formate din minim 7 persoane, la nivelul fiecărei regiuni autonome. Comisia evaluează cererile pacientului, care trebuie să fie în număr de două, la interval de 15 zile, iar solicitarea trebuie să conțină precizarea că pacientul nu acționează sub presiune externă. Pacientul poate solicita eutanasierea sau sinuciderea asistată dacă suferă de o boală gravă, cronică, incurabilă, cauză a unei suferințe insuportabile și care îl impiedică să își desfașoare viața. Solicitantul nu poate fi minor și nu poate suferi de o tulburare psihică.

Legea prevede dreptul de invocare a clauzei de conștiință în cazul medicilor implicați în procedură, iar aceștia trebuie sa declare în scris că se opun.

Javier Verlasco este președintele asociației Asociación Derecho a Morir Dignamente (pentru Dreptul de a Muri Demn). Asociația din care face parte a promovat aceasta lege în ultimele patru decenii și crede că varianta actuală, prima în Spania, are cel puțin două probleme de aplicare: necunoașterea și unele guvernele regionale care ar putea pune piedici, blocând dosarele solicitanților. El spune:

“Primul obstacol este marea neliniște a profesioniștilor din sistemul de sănătate, pentru că nu cunosc astfel de intervenții. Eu cred că este datoria autorităților să îi informeze și să le dea asigurări în acest sens.

O altă problemă este că, în anumite regiuni, ne așteptăm ca legea să fie boicotată prin Comisiile de garanție și evaluare, care depind de guvernele regionale. Madrid, Murcia și, posibil, Andaluzia ne îngrijoreaza din acest punct de vedere”.

În privința numărului de persoane care ar putea apela la autorități pentru aceasta lege, Javier Verlasco spune că el cunoaște 15 cazuri care ar putea depune solicitarea începand din 25 iunie, ziua în care intră în vigoare această lege.

“Calculăm că până la sfârșitul anului și pe parcursul anului 2022 ar putea fi vorba de mai puțin de 1% din decesele care se vor înregistra. Rotunjind cifrele, ar fi vorba de 3500 de persoane care vor cere ajutor. Este o proiecție pe baza datelor din țări unde legea se aplica deja, precum Belgia și Țările de Jos și unde știm bine că moartea, din punct de vedere social și cultural, are accepțiuni diferite față de Spania, unde este încă un subiect tabu”, precizează Verlasco.

Pe de altă parte, asociațiile care se manifestă împotriva eutanasiei au anunțat că vor depune un proiect de lege privind îngrijirile paliative, pentru a apăra dreptul la viață, solicitând în același timp abrogarea legii controversate.

Primul mare protest al celor 140 de organizații care formează Platforma pentru Viață, Libertate și Demnitate va avea loc în toamna acestui an.

Pentru aprobarea Legii eutanasiei și sinuciderii asistate, Spania a modificat Codul Penal, astfel încât persoanele care ajută un suferind să își pună capăt vieții să nu fie acuzate de omucidere.

Primul caz cunoscut în Spania a fost cel al lui Ramón Sampedro, tetraplegic, care a devenit subiectul filmului Mar adentro, de Alejando Amenábar. După 25 de ani de solicitări fără succes pentru a fi eutanasiat, Sampedro a fost ajutat de o prietenă, care i-a administrat cianură de potasiu. Lipsa probelor a făcut dificilă arestarea ei, dar femeia a mărturisit fapta după 7 ani, când infracțiunea era deja prescrisă.

Cel mai recent caz este al Mariei José Carrasco, bolnavă de la 32 de ani de scleroză multiplă, ajutată să moară, în anul 2019, de soțul ei. Dupa 30 de ani de suferință, partenerul ei de viață și cel care a îngrijit-o mereu, i-a administrat o substanță care i-a provocat decesul. Probele au fost înregistrările video în care ea și-a exprimat dorința fermă de a muri și întreg procesul. Autoritățile l-au arestat pe soțul ei, Ángel Hernández, care a recunoscut că a fost autorul faptei. Acuzat de infracțiunea de cooperare la sinucidere, bărbatul a fost pus în libertate la numai 24 de ore după reținerea sa.