"În urma apelor" din Dorohoi

Încet-încet, viaţa începe să intre în normal după inundaţiile din ultima vreme, iar la Dorohoi oamenii încearcă să recupereze ce se mai poate din lucrurile înnecate în mâl ori strivite de furia apei.

Fiecare poveste pe care am aflat-o începe la fel: puhoaiele au năvălit peste case în câteva minute, şi marea majoritate a celor cu care-am stat de vorbă au plecat doar cu ce aveau pe ei.

Strada cu cele mai multe gospodării afectate nici măcar nu are canalizare, aşa că toată apa a ajuns în curţi şi în case, dar oamenii par resemnaţi în faţa acestei nenorociri, şi se bucură că au scăpat cu viaţă.

Mulţi mi-au spus că oameni străini au venit să le aducă o cafea sau o farfurie de ciorbă, şi asta arată că mai suntem capabili de solidaritate.

Sinistraţii dorm pe unde pot, şi s-ar mulţumi cu o saltea curată pe care să se întindă. Nu speră în ajutoare substanţiale de la nimeni, ci s-ar bucura să fie sprijiniţi cu materiale de construcţii să-şi reclădească gospodăriile.

Am întâlnit militari, care evacuau mâlul gros de o jumătate de metru din casele oamenilor, dar şi deţinuţii de la penitenciarul din Botoşani, care s-au oferit voluntari să muncească, ba chiar şi-au donat porţile lor de pâine în favoarea sinistraţilor.

Mi-a rămas în minte doamna Ana Chichioacă, a cărei casă din spatele gării din Dorohoi era plină de nămol, dar pe care am găsit-o cu zâmbetul pe buze. Mi-a spus că nu trebuie ca oamenii să-şi piardă speranţa, şi cred că asta ar trebui să fie un mesaj pentru noi toţi.