Egiptenii, în căutarea duşmanilor din umbră
Ca de obicei în situaţii de criză oamenii încep să caute duşmani, să proiecteze temeri, mai mult sau mai puţin îndreptăţite. La fel se întâmplă acum în Egipt.
Articol de Carmen Gavrilă, 05 Februarie 2011, 10:28
Toate taberele fierb de acuzaţii şi suspiciuni.
La câţiva paşi unele de celelalte, tabăra pro Mubarak şi cea anti Mubarak arată cu degetul.
Un susţinător al preşedintelui consideră că duşmanul vine din afară: ”Trebuie să privim în jurul nostru şi să ne căutăm duşmanii, noi aici în Egipt, creştini şi musulmani, trăim în pace unii cu alţii, ceea ce nu este în alte ţări din zonă”.
Îi cer să fie mai exact, cine crede el că sunt duşmanii?
“Qatarul este un pericol, şi mai ales să nu uităm de palestinieni” spune foarte sigur, şi adaugă “Ei sunt cei mai mari duşmani ai Egiptului şi nu înţeleg de ce, din 1948 am fost mereu alături de ei şi i-am protejat, ba chiar fostul nostru lider Gamal Nasser a făcut şi război pentru a-i proteja".
Mă întreb care este sensul acestor lucruri, care e beneficiul pentru egipteni?
Păreri diferite faţă de SUA şi Israel
După ce a epuizat lista celor pe care îi consideră duşmani, omul trece la cei pe care îi consideră prieteni:” Israelul şi America întotdeauna ne-au fost prieteni, ei ştiu ce loc strategic are Egiptul şi întotdeauna au încercat ca Egiptul să fie un loc sigur pentru ca şi Israelul să fie în siguranţă”.
Nu toţi egiptenii cred asta, un simpatizant al preşedintelui spune că Statele Unite l-au trădat pe Mubarak.
“Am văzut ce au facut ca să determine toate astea, Mubarak nu le mai convine, să îi vedem când vor veni islamiştii, greşesc acum cum au greşit cu revoluţia din Iran, şi acum au un duşman în Iran” explică un tânăr.
Încerc să aflu de unde vin sentimentele anti palestiniene, un bărbat care se declară susţinator al preşedintelui acuză că militanţi hamas, s-au înfiltrat în Egipt, şi vor să destabilizeze ţara, ca să slăbeasca Israelul în colaborare cu Fraţii Musulmani.
“Fraţii Musulmani, oamenii care au făcut toate astea, ei sunt, ei ţin legătura cu palestinienii, cu Hamas”, spune el.
Deşi de partea cealaltă a baricadei, o demonstrantă anti Mubarak, acuză şi ea interese străine: “Aici sunt acum foarte mulţi străini, nu egipteni, care fac aceste violenţe".
"Revolta celor mulţi confiscată în interesul câtorva"
Unii protestari se tem că revolta celor mulţi va fi confiscată în interesul câtorva.
“Întotdeauna există riscul astă, pentru că noi manifestanţii nu avem un lider, o conducere anume, a fost o manifestare a oamenilor de rând” îmi spune un bărbat din tabăra demonstranţilor anti guvern, şi îmi mărturiseşte că el consideră că asta s-a întâmplat şi în România imediat după revoluţia din 1989.
Înapoi în tabăra pro Mubarak, un bătrân susţine că nu e adevărat că mişcarea împotriva preşedintelui ar fi fost spontană şi susţine că printre protestatari ar fi infiltrate fie grupuri de străini de departe fie grupuri islamiste de peste hotare ca Hamas şi Hezbollah.
Nici jurnaliştii nu scapă de apartenenţa la cercul suspecţilor şi în tabăra pro Mubarak, un tânăr furios că nu poate vorbi decât pentru radio care nu are după părerea lui impactul televiziunii, acuză presa străină că ar servi interese obscure: “Unde sunt camerele video aici? Nouă nu ne cere nimeni părerea, toţi jurnaliştii vorbesc doar despre demonstranţii împotriva preşedintelui nostru”.