Dan Brătescu: Zile şi Nopţi în jurul lumii

"Ceea ce se trăieşte , se scrie”, acesta a fost gândul la care m-a condus viaţa lui Dan Brătescu răsfoindu-i jurnalele de călătorii: 88 de ani şi escale în cele mai exotice destinaţii, făcute de-a lungul a 60 de ani, îl apropie pe Dan Brătescu de un record.

De la prima călătorie începută în 1933 şi până azi a trecut în palmares 97 de călătorii şi vizite în 75 de ţări.

Un record “doborât” de un altul: 80 dintre călătoriile sale sunt făcute în ultimii 20 de ani.

Lecţie pentru posteritate

A ajuns în toate colţurile lumii şi a cules aminitiri de pus în ramă din Alaska şi până în Africa de Sud.

Printre croazierele la care a participat se numără croziere spre Panama (2003), un an mai târziu Polinezia Franceză, urmată, în 2005 de o altă destinaţie inedită : Marea Caraibilor.

În 2007 a urcat la bordul vasului Mercury pentru croaziera Alaska şi ulterior a continuat cu croaziera Mediteraniei Occidentale.

Ultima „redută” a fost cea cu vasul de croazieră Princess Tahitian care a străbătut cele două emisfere şi a făcut escale în 42 de porturi .

Între coperţile cărţilor se păstrează itinerariile transoceanice sub forma unui inedit jurnal de bord: „Nu am păstrat pentru mine nimic, zi de zi, pas cu pas am notat impresii din călătorii.

"Toată viaţa am împărtăşit experienţa cu alţii iar cartea este în fond toată viaţa mea.

Mi-am îndeplinit visul de a încheia un periplu pe mări şi oceane”, a spus la Dan Brătescu la capătul unui alt drum şi la lansarea cărţii sale, "Octogenar în jurul lumii".

“Sunt emoţionat că am ajuns să trăiesc acestă zi. Recunosc, de eram copil am avut fericita ocazie sa fac călătorii pe care le-am adunat între file de jurnal; mă gândesc la excursii pe care le putea face oricine în perioada antebelică în ţară plecând de la Constanta spre Istanbul şi chiar până în Egipt sau pe tot cuprinsul Mediteranei.

Spre ghinionul meu, generaţia mea a suferit de pe urma războiului.

Eu am fost trimis ca reporter de război, din partea ziarului “Universul”; am avut ocazia sa scriu diferite reportaje şi o carte.

Am publicat înainte de 23 de august şi de aceea volumul a fost ca o "ghiulea" la picioarele mele deşi eu nu am facut acolo politică ci un istoric al provinciei Crimeea în care mi-a fost dat să stau şapte luni. Cu toate acestea, cartea a fost trecută în rândul cărţilor interzise“.

“Pentru că ştiam trei limbi străine eram consultat în probleme maritime şi am fost ani de zile şeful Serviciului de Agenturare şi Aprovizionare a vaselor din cadrul unei întreprinderi de comerţ exterior. Aceasta deţinea agenţii în toate porturile româneşti.

Examene sub bombe

Acolo unde se opreşte scriitorul, începe omul : Dan Brătescu şi-a trăit tinereţea în "România Mare", a urmat Academia Comercială şi Facultatea de Drept, a fost reporter de front la ziarul "Universul”, în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale.

A făcut parte din prima promoţie de economişti de după război şi a prins generaţia care intra la examene, când afara se bombarda Bucurestiul anului 1944.

Prima călătorie în străinătate a fost o excursie în Grecia împreună cu familia Ciulei, părinţii regizorului Liviu Ciulei.

"Am plecat de la Constanţa cu pasagerul maritim „Principesa Maria “, construit în 1896 dar care se prezenta încă foarte bine , cu salone şi cabine elegante şi toată suprastructura vopsită în alb. Era una din „lebedele albe” ale serviciului maritim român unde masa era servită în tăvi , cu tacâmuri de argint”, aminteşte Dan Brătescu.

Croaziera costa 1200 lei de persoană la aceea vreme.Cam atât era un salariu minim. O excursie pe care şi-o putea permite oricine, specifică Dan Brătescu, pasionat în tinereţe şi de marinărie – fiind cadet un semestru la Şcoala Navală din Constanţa

Azi această croazieră nu mai există , spune Comandor Dr. Marian Moşneagu, - un oaspete de semă prezent şi la lansarea cărţii- pentru că „nu mai există nici un terminal de pasageri de la Constanţa înspre mări şi oceane, doar câteva escale pe care agenţiile le mai fac episodic”

De profesie : călător

Povestea merge mai departe, fără paşaport R.S.R.

"Începând cu ultimii 20 de ani, când nu s-au mai pus probleme legate de paşaport şi vize, am reuşit, în ajunul revoluţiei, în 1988 ,să obţin, ca pensionar, primul meu paşaport legal şi am făcut prima călătorie foarte mare pentru a-mi revedea fata plecată în Florida. Am rămas pentru o lună cu familia şi o altă lună, am plecat singur şi am făcut înconjurul SUA şi al Canadei.

A fost prima călătorie de mari dimensiuni drumurile mele s-au îndreptat spre America fie plecând din SUA către Florida şi apoi Los Angeles iar de acolo, am ajuns în insulele Hawai.

Am cumpărat un bilet de avion local de la New York şi am făcut traversarea la întoarcere, New York - Madrid. Până să mă întorc în ţară am reuşit să fac o traversare a întregii Europe trecând de la Madrid în Franţa, Elveţia, Austria. A fost un prilej în plus să vizitez alte locuri pe care le-am pus pe hârtie chiar în aceea perioadă.

“Old Globe Tracker”

Ulterior am pornit sistematic acordând mai multă atenţie ţărilor nordice. Am urmat o croazieră în Oceanul Atlantic, peste Capul Nord până la frontiera sovietică şi am urmat traseele fixate: Norvegia, Suedia, Danemarca.

„Am evitat excursiile organizate. Îmi plăcea să merg singur, pe cont propriu dar după un plan bine pus la punct. Singur am ajuns până în Australia şi Noua Zeelendă.

“Eu cred că este cea mai frumoasă ţară din lume din punct de vedere natural - cu munţii înalţi, gheţarii spectaculoşi - dar şi din

perspectiva tradiţiilor şi al civilizaţiei locale. Am cutreierat singur Noua Zeelandă şi apoi am trecut în Australia.

„Mi-am zis eu că trebuie să fac înconjurul lumii cumpărând bilete de avion din loc în loc. Ele erau cumpărate de la Bucureşti dar pentru trasee fixate. Eu mi-am aranjat programul astfel încât să nu stau în nici o ţară mai mult de 5 zile.

Lumea dintre nori

"Astfel, în 2003 am făcut primul meu ocol al lumii cu avionul. Apoi am mers pe regiuni. Mai întâi „am lichidat” Europa. Sunt european, mi-am spus trebuie să le văd pe toate. Mi-a scăpat o singură ţară, Albania, altfel am ajuns chiar şi în Islanda.

„Revenind la croaziera din 2009 m-am bucurat că armatorul şi-a dat seama că nu e nevoie să pună la dispoziţie un vas prea mare pentru că nu poate intra în porturi mici şi a ales compania Princess.

Mi s-a părut o idee foarte bună faptul că organizatorii croazierei au pus la dispoziţie două vase similare care aveau circa 32 000 de tone, mult mai mici comparativ cu vasele de transport de 100 de mii de tone din Marea Caraibilor.

„Pe 22 decembrie 2008 am plecat din Bucureşti, spre Florida şi m-am îmbarcat pe croazieră trei săptămâni mai târziu.

Vasele au plecat din Florida, au traversat Marea Caraibilor, au trecut prin Canalul Panama şi au navigat în josul Americii de Sud până în dreptul statului Peru făcând diferite escale. După ce au plecat din portul Callao – Lima, au luat-o spre Pacific; am văzut cele mai interesante insule posibile, foarte greu de atins cu ambarcaţiuni de mare tonaj.

" Singura furtună serioasă cu valuri mari în trei luni şi jumătate cât a durat croaziera a fost în golful Biscaia, de la Lisabona spre Irlanda".

„Ne-am oprit în insula Paştelui, cunoscută pentru statuile păstrate apoi am trecut prin Polinezia Franceză, unde mai fusesem înainte însă pentru o croazieră de două săptămâni care însă se făcea pe plan local, numai în arhipeleagul insulelor franceze.

Dar, ca să ajung acolo am mers cu avionul de la Bucureşti la Paris, de la Paris la Los Angeles şi apoi la Papeete, capitala Polineziei Franceze.

„Întâmplător, am urcat pe acelaşi vas şi în croaziera locală, anul trecut, şi acum, în această croazieră mondială. După ce a trecut de Tahiti, vasul a ajuns în Noua Zeelandă.

M-a încântat foarte mult revederea acelor locuri pe care le-am vizitat cândva singur. De aici, am ajuns în Australia, ne-am oprit în trei porturi iar apoi în Noua Caledonie o ţară "neagră", ai zice că eşti în Africa.

Au urmat escale în Japonia, China, Malaezia, golful Bengal, India apoi în porturile Arabiei ; am intrat în Marea Roşie, Canalul Suez şi apoi în Mediterană pe rutele clasice începând din Egipt, Grecia, Italia, Franţa Spania ieşind în Atlantic.

“De un sfert de secol, de când bat lumea şi acopăr toate meridianele cred eu, croaziera e modul cel mai civilizat posibil de a putea călători".

"Din Irlanda am pornit spre canalul Mânecii şi eu personal am debarcat la Havre pentru a merge la Paris, să-mi văd familia".

Croaziera a făcut ocolul Danemarcei şi a intrat în marea Baltică până la San Petersburg. Punctul terminus al croazierei era Stockholm „însă am renunţat la acestă parte, cunoşteam mult prea bine regiunea” , istoriseşte neobositul călător.

Referitor la escalele vaselor de pasageri în România, Dan Brătescu amintea în prefaţa cărţii sale.

“Primind în cursul lunii martie 2009, programul tuturor escalelelor vaselor de pasageri ale companiei „Princess”, am constatat că în Marea Neagră vor intra în 2009 câteva vase însă numai pentru porturile Varna, Odessa, Yalta şi Soci.

Am înaintat un protest scris prin comandantul vasului „Tahitian Princess” pe care mă aflam ca să primesc ulterior un răspuns oficial.

“ M-am adresat şi preşedintelui societăţii „Princess” care deţine linii regulate de navigaţie pe toate oceanele lumii şi am solicitat includerea portului Constanţa pentru un vas ca port de îmbarcare cel puţin spre Marea Mediterană. Răspunsul său a rămas însă “la sertare”.

„Ocolul Pământului" cu 30 000 dolari

Înconjurul lumii pe Princess a costat 30 000 de dolari „dar dacă faci odată în viaţă aşa ceva, merită banii”, spune cel ce a transformat un hobby într-o profesie.

Dan Brătescu sau povestea unei vieţi în plin secol XX începe cu anii interbelici, continuă cu anii de război - memorii de pe frontul de Est.

Mai târziu va revedea cu alţi ochi acele locuri unde odinioară făcea documentări sub ploaia de gloanţe pentru primele sale reportaje de razboi.

Porneşte la drum, pe meridianele şi paralelele lumii şi aduce mai aproape de noi, prin pagini inedite, continente şi oceane.

Azi nu regretă nimic, are nepoţi şi strănepoţi iar fiica sa e stabilită în Florida.

Libertatea şi dorul de casă nu sunt pentru Dan Brătescu nişte cuvinte goale aşa că nu a uitat niciodată să-şi ia bilet tur-retur. S-a întors mereu acasă pentru că “aici îşi doreşte să moară” . Până atunci, dacă timpul mai are răbdare, poate îşi va face bagajele şi va porni în aventură pentru a atinge suta de călătorii în jurul lumii.