Vladimir Socor despre evoluţia situaţiei din Ucraina

Operaţiunile militare în zona Donbas din sud-estul Ucrainei continuă, mai ales pe direcţia oraşului Mariupol, care este considerat o posibilă poartă dinspre Marea Azov pentru o invazie rusească în Ucraina.

Dacă până acum cel mai important punct pentru cucerirea oraşului părea să fie localitatea Şirokoe, acum luptele s-au dat în zona Staronatkova, în noaptea 9 spre 10 august.

La Staronatkova, unde forţele armate ucrainene ocupă o poziţie amplasată pe înălţimile din zonă, aceştea au reuşit să păstreze poziţiile şi chiar să câştige câţiva kilometri.

Analistul politic Vladimir Socor, de la Fundaţia Jamestown, nu a fost de acord cu atribuirea acestei importanţe localităţi Staronatkova, propriu-zis.

Este vorba mai degrabă de tactica folosită de Rusia în perioadele de dinainte sau după acordurile de la Minsk.

AUDIO: Interviul integral cu Analistul politic Vladimir Socor.

Vladimir Socor: Nu este deloc o localitate importantă, este o localitate oarecare. Acolo au încercat ruşii să alunge forţele ucrainene, ucrainenii i-au învins pe ruşi, ucrainenii chiar au reuşit să câştige doi kilometri de teren. Eu cred că semnificaţia acestei lupte a fost foarte mult exagerată, chiar până la isterizare de către partea ucraineană. Partea ucraineană se teme foarte mult de pierderile teritoriale la scară foarte mică, se teme că ruşii ar începe să muşte bucăţică cu bucăţică, feliuţă cu feliuţă din teritoriul ucrainean, aşa cum s-a întâmplat şi după armistiţiul Minsk 1 şi după armistiţiul Minsk 2 şi, într-adevăr, după ambele armistiţii ruşii au câştigat destul de mult teren în dauna Ucrainei, dincolo de liniile de armistiţiu. Continuarea acestui proces picătură cu picătură ar avea consecinţe politice negative destabilizatoare în sistemul politic ucrainean. Din acest motiv, guvernul de la Kiev este foarte precaut, foarte sensibil şi dacă ruşii încearcă să câştige măcar o localitate cât de mică, atunci Kievul dă un semnal de alarmă foarte răsunător. Într-adevăr, preşedintele Poroşenko i-a dat instrucţiuni ministrului de externe Klimkin să le telefoneze şi lui Serghei Lavrov şi lui Frank-Walter Steinmeier, şi lui Laurent Fabius şi să încerce să convoace o întrunire a miniştrilor Grupului Normand. Deci Ucraina face foarte multă gălăgie în mod preventiv, ca nu cumva ruşii să treacă la acţiuni mai ample. Cele două întruniri ale grupului de contact de la Minsk din 21 iulie şi 3 şi 4 august, erau cât pe ce să ajungă la semnarea unui acord despre măsurile la care m-am referit, dar, până la urmă, partea ucraineană s-a răzgândit în ultimul moment, şi s-a răzgândit pentru motive bine întemeiate. Să vă dau câteva exemple, de ce ucrainenii s-au răzgândit.

Realizator: Din cauza părţii politice.

Vladimir Socor: Şi ruşii încearcă să-i pedepsească acum. Nu s-a ajuns la un acord cu ruşii şi cu separatiştii în ceea ce priveşte prezenţa poliţiei în teritoriile care ar urma să fie evacuate de către forţe militare. Bineînţeles, acestea sunt teritorii în care Ucraina deţine titlul legal de suveran. Odată cu demilitarizarea sau cu crearea unor zone de tampon ar fi normal ca poliţia ucraineană să patruleze aceste zone şi să menţină ordinea. Dar ruşii, precum şi Doneţk şi Luhansk, propun un sistem de patrule mixte ale poliţiei ucrainene şi ale aşa-zise poliţii din Doneţk şi Luhansk. Un sistem de patrule mixte, bineînţeles, ar însemna, în primul rând, ar implica o recunoaştere, o cvasirecunoaştere de facto a Doneţkului şi al Luhanskului şi ar implica o diluare, o fărămiţare a teritoriului suveran ucrainean. Este cu totul inacceptabil. Iată unul dintre motivele pentru care ucrainenii în ultimul moment s-au dezis de aceste propuneri, în ciuda presiunilor la care au fost supuşi ucrainenii. În Grupul de la Minsk sunt complet izolaţi. În Grupul de la Minsk sunt Rusia, Doneţk, Luhansk şi OSCE, care de obicei fac front comun împotriva Ucrainei. Şi OSCE face front comun împotriva Ucrainei, împreună cu Rusia şi cu Doneţk, Luhansk. De aceea ruşii s-au considerat suficient de puternici ca să arate că pot să pedepsească Ucraina.

Realizator: Ce viitor are reglementarea politică?

Vladimir Socor: Reglementarea politică este în mare suferinţă şi în mare tristeţe. Puterile occidentale au un interes de a clasa acest conflict la dosar, de a-l pune la dosar, îl pune în arhivă şi îl trece la alte probleme. Asta este esenţa politicii şi a americane şi a UE. În plus, europenii ar dori să înceapă să demonteze sancţiunile economice contra Rusiei, nu să le demonteze dintr-o dată, nu în mod dramatic, dar să înceapă treptat măsuri de reducere a sancţiunilor şi de reconstruire pe termen mediu a relaţiilor cu Rusia. Ei vor să scape de conflictul ucrinean, să-l împingă undeva într-o zonă a uitării. Din acest motive, europenii, şi într-o oarecare măsură şi diplomaţia americană, susţin ideea unei rezolvări politice prin acordarea unui statut special Doneţkului şi Luhanskului în cadrul Ucrainei. Nu se propune demontarea aşa-ziselor republici populare din Doneţk şi Luhansk. Nu se propune nici dizolvarea armatelor respective, nici dizolvarea serviciilor de securitate respective şi nici retragerea forţelor ruseşti de pe teritoriile lor, aceasta nu se propune. Se propune însă un aranjament politic prin care conducerile politice existente de la Doneţk şi Luhansk ar primi un statut constituţional în Ucraina şi ar fi consfinţite în Constituţia Ucrainei şi ar primi un aşa-zis statut special. Termenii concreţi ai statutului special încă nu s-au negociat. Ruşii au unele păreri despre ce ar însemna statut special. Ruşii consideră că ar trebui să implice drept de veto, occidentalii consideră că ar trebui să fie un statut mult mai modest, iar ucrainenii nu vor nici un statut special. Acum a mai apărut încă o problemă, interpretarea divergentă a Armistiţiului Minsk 2. Armistiţiului Minsk 2, dictat de ruşi, scrişi de ruşi, şi dictat de ruşi cu modificări minime din partea occidentalilor, armistiţiul acesta implică o secvenţă logică a unor măsuri, a unor paşi - dacă nu mă înşel sunt 13 sau 14 puncte, plus o anexă foarte cuprinzătoare - după care urmează un proces politic de reglementare şi anume modificarea legislaţiei şi chiar a Constituţiei Ucrainei în vederea unei înţelegeri politice neprecizate, între Kiev pe de-o pare şi Doneţk şi Luhansk pe de altă parte. Această parte politică are un termen calendaristic pentru implemntare, decembrie 2015, în timp ce clauzele anterioare, cele militare, care în mod logic ar trebui să fie implementate întâi, nu au termen calendaristic. De aceea ruşii insistă să se treacă cu prioritate la implementarea clauzelor politice, care ar obliga Ucraina, în viziunea Rusiei, să acorde un statut special Doneţkuli şi Luhanskului, să le recunoască în Constituţie şi să le acorde anumite împuterniciri. Occidentali, recent, au adoptat această interpretare a Rusiei. Schimbarea politicii occidentale datează de la sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie, când, dintr-o dată, emisarii UE, ai Germaniei, Franţei şi ai SUA, în cele din urmă, au adoptat ordinea implementării cluzelor cerute de către ruşi din motive variate. Motivele europene le-am explicat adineauri, dorinţa de a lichida acest conflict, de a-l împinge undeva într-o zonă unde nu se mai vede şi nu se mai aude şi normalizarea relaţiilor cu Rusia. La americani a intervenit alt considerent în luna mai. Washingtonul a constatat că politica sa din Orientul Mijlociu se prăbuşeşte şi într-adevăr se prăbuşeşte, se prăbuşea în luna mai-iunie şi că au nevoie de ajutorul Rusiei ca să-i scoată din această încurcătură. A urmat această vizită a lui John Kerry la Soci şi de atunci a avut loc întorsătura în politica americană. Doamna Victoria Nuland a fost la Kiev în ziua de 16 iulie, şi a insistat pentru modificarea Constituţiei Ucrainei în aşa măsură încât să acomodeze un statut special pentru Doneţk şi Luhansk. Termenii concreţi ai statutului special rămân abia să fie negociaţi, dar s-a pornit deja pe o pantă alunecoasă, după părerea mea. Asta este situaţia actuală cu reglementarea politică.