Spaniolii vorbesc despre abdicarea regelui Juan Carlos

Popularitatea monarhiei spaniole este în scădere abruptă, pe fondul tot mai multor scandaluri în care au fost implicaţi membri ai Casei Regale.

A doua fiică a regelui, Infanta Cristina, a fost chemată în faţa instanţei, deşi ulterior, citaţia a fost suspendată, pentru că procuratura a depus recurs, iar soţul său, Inaki Urdangarín, este şi el judecat pentru deturnare de fonduri.

În plus, Wikileaks a publicat acum două zile informaţii din documente americane din 1970, potrivit cărora actualul rege al Spaniei, Juan Carlos, a fost "cel mai bun informator al Statelor Unite despre dictatorul Francisco Franco", cel care îl desemnase ca succesor în fruntea statului.

În această perioadă, regele este în covalescenţă, după a cincea operaţie, în mai puţin de doi ani.

Evenimentele din ultima perioadă au dus la conturarea unui curent care cere abdicarea regelui Juan Carlos, în favoarea fiului său, prinţul Felipe.

La toate acestea, se adaugă o dezbatere publică privind includerea Casei Regale în Legea transparenţei, un proiect aflat în procedură parlamentară.

Am întrebat-o pe jurnalista Carmen Enriquez, autoare a mai multor volume despre monarhia spaniolă, despre rolul regelui Juan Carlos în democraţie, şi dacă este momentul ca monarhul spaniol să abdice.

Carmen Enriquez: Regele Juan Carlos a fost o piesă extrem de importantă în democraţia spaniolă. A renunţat la puterea maximă moştenită de la Franco şi a facilitat numirea unui premier, Adolfo Suárez, pentru ca Spania să devină o ţară unde libertăţile sunt garantate, cu un sistem de partide, monarhie parlamentară. Acest comportament al său a fost de o importanţă extraordinară, pentru că altfel totul ar fi fost mult mai complicat.

Am avut o tranziţie paşnică. În 23 februarie 1981, a făcut faţă şi a oprit o lovitură de stat. A demonstrat că este foarte important pentru stabilitatea acestei ţări. Circumstanţele au evoluat şi cred că, în acest moment, situaţia economică dificilă a schimbat viziunea oamenilor. Aceasta coincide cu erorile unor membri ai familie regale, în special scandalul de corupţie al cărui protagonist este ginerele regelui, soţul Infantei Cristina, Inaki Urdangarín. Acest moment a fost ca o bombă cu ceas şi se discută dacă nu ar fi momentul ca Spania să nu mai fie monarhie şi să devină republică.

De ce se vorbeşte despre abdicare? Pentru că există persoane care cred că regele nu mai este în formă şi adevărul este că, din punct de vedere fizic, este într-o perioadă dificilă, cu operaţii numeroase la oase, spate, genunchi, şold, şi asta sigur că nu transmite cea mai bună imagine. Apoi, mai e vorba şi de greşeli precum vânătoarea din Botswana, sau apariţia unei femei care spune că este prietena regelui. Eu cred că toate acestea au deteriorat prestigiul lui Juan Carlos. Cred, în orice caz, că a vorbi despre abdicare nu trebuie să fie tabu, pentru că există şi această posibilitate. Ea s-a produs în Olanda şi în Luxemburg.

Totuşi, tradiţia stabileşte că regii mor regi, de bătrâneţe, şi că atunci e momentul să fie înlocuiţi de moştenitori. Cred, în acelaşi timp, că acest lucru trebuie lăsat în mâinile regelui, deoarece este în depline capacităţi de a continua în postul pe care îl are. El trebuie să spună dacă nu se simte în stare să conducă statul: mă dau la o parte. Spaniolii vorbesc despre abdicarea regelui şi sunt afectaţi de corupţie. Putem spera că justiţia spaniolă îşi va face datoria şi în cazul Infantei Cristina.

Ne putem aştepta ca ea să fie tratată ca oricare alt cetăţean. Cred că de la începutul procesului , justiţia a mers până în profunzimea cazului. Unii experţi cred chiar că s-a exagerat, pentru a ajunge să se descopere totul. Justiţia a funcţionat egal pentru toată lumea. Investigaţiile au decurs fără nicio oprelişte, împotriva ginerelui regelui şi a asociatului său, Diego Torres.

Judecătorul a considerat, acum un an, că nu existau indicii suficiente pentru a o acuza pe Infanta Cristina şi exista riscul ca ea să fie stigmatizată. Acum, acelaşi judecător a decis să o cheme la declaraţii, însă procuratura consideră argumentele prea slabe şi că nu există indicii, bazându-se doar pe temerea judecătorului că cineva ar putea spune că Infanta nu a fost acuzată, pentru că este fiica regelui. Eu cred că până acum, nimeni nu se poate plânge că justiţia nu a funcţionat, în cazul acesta, la fel cum ar fi funcţionat în orice caz, cu persoane fără rang social atât de important.

Reporter: Se vorbeşte şi acum, şi în Parlament, despre Legea transparenţei. Casa Regală a făcut nişte paşi în acest sens, însă ce aşteptări putem avea în legătură cu explicaţiile detaliate privind cheltuirea banilor alocaţi Casei Regale, astfel încât să nu existe suspiciun?

Carmen Enriquez: Eu cred că Legea transparenţei este pozitivă. Am spus că orice moment era bun, însă acum este obligatoriu ca ea să includă şi Casa Regală, pentru că altfel nu se poate. Nu ştiu ce formă va avea, însă trebuie să oblige la publicarea informaţiilor importante. Există persoane care consideră că trebuie incluse şi date nesemnificative.

Aşteptăm să vedem în ce variantă se discută în Parlament. Însă nu cred că e necesar să analizăm microscopic, de teama de a nu fi înşelaţi sau de a nu fi deturnaţi banii. Este de înţeles, pe de altă parte, şi această poziţie, pentru că este rezultatul unei situaţii dificile, cu foarte multe cazuri de corupţie, într-o ţară în care oamenii suferă mult din cauza crizei şi a şomajului. Oamenii sunt exigenţi. E logic.