"Şansele" agriculturii româneşti

Bună dimineaţa, domnule comisar. O situaţie foarte complicată. Ne propusesem să vorbim despre şansele agriculturii româneşti, despre subvenţii, despre cum putem să folosim cât mai bine aceste şanse. Sigur, vom atinge probabil şi aceste puncte, dar evident, criza de încredere în ceea ce priveşte, iată, mii de persoane, mii de fermieri, e o problemă gravă şi dacă sunteţi de acord, v-aş ruga să începem cu această discuţie.

Dacian Cioloş: Sigur, cu atât mai mult cu cât eu spun de multe ori: încrederea consumatorilor nu poate să fie compensată cu subvenţii şi pentru agricultori, pentru viitorul lor, pentru dezvoltarea lor economică, sunt importante două lucruri, sigur, şi susţinerea publică, susţinerea statului, şi asta se întâmplă în toată UE, dar mai ales câştigarea şi menţinerea încrederii consumatorilor pentru că fără această încredere a consumatorilor orice subvenie ar fi acordată nu poate să compenseze şi nu poate să ducă la o dezvoltare durabilă din punct de vedere economic al agriculturii.

Audio:Comisarul european pe agricultură, Dacian Cioloş, interviu în exclusivitate pentru Radio România Actualităţi.

Realizator: Ştiu că vă pregătiţi să veniţi şi cu nişte soluţii pentru că, evident, doar o radiografie a situaţiei nu poate să ducă la o ieşire din impas. Pentru prima dată, cred eu, se pune din ce în ce mai bine accentul, cel puţin în zona noastră estică şi mai ales în România, se pune accentul pe brand naţional, pe această bucurie de a rosti faptul că este produs în România. Aveam o frică până de curând să facem aşa ceva.

Dacian Cioloş: Eu, lansând această idee, m-am uitat în timp în istorie şi în UE, în urmă cu câţiva ani, aţi spus şi dvs, s-a întâmplat acea nenorocire cu vaca nebună, când consumatorii de carne de vită au pierdut complet încrederea produselor care se găseau pe piaţă şi consumul a scăzut brutal, ceea ce a afectat brusc practic toate statele, marile state membre ale UE producătoare de carne de vită, şi datorită acestei crize consumatorii şi-au dat seama că nu pot să aştepte din partea nimănui să vină să le promoveze şi să asigure consumatorii vizavi de calitatea şi de siguranţa produselor lor şi atunci au pus la punct în mai multe state sisteme de brand care vizează originea şi calitatea minimă a produselor. Sigur, poate să fie şi un brand naţional, important este să fie un brand de origine. Poate să fie şi pe o anumită regiune mai largă sau mai bine ţintită. Important este ca producătorii ei înşişi să-şi asume acest lucru pentru că ei ştiu cel mai bine de unde vine produsul şi ei pot să dea şi cea mai mare încredere privind originea acestui produs, pentru că, vedeţi, un produs se duce pe lanţul alimentar, până ajunde de la producător, până ajunge la consumator, şi atunci un astfel de sistem de autocontrol al producătorilor sau pus la punct de către producător, sigur, diferite organisme private din exterior pot să vină să certifice acest lucru, dar principiile de bază stabilite de către producător şi respectate de către ei şi în jurul acestor principii de bază care pot să vizeze siguranţa alimentară şi o calitate minimă a produselor precum şi originea se poate construi acest brand care pune problema în amonte cumva şi anticipează astfel de situaţii, pentru că dacă un astfel de brand ar fi existat probabil că s-ar fi identificat mult mai rapid astfel de probelem şi cei care din inconştienţă sau din dorinţa de câştiga mai mult indiferent prin ce mijloace, au cerat problemele respective, ar fi fost izolaţi de către acest organism al producătorilor şi nu /.../ să sufere un sector întreg datorită unor care au făcut greşeli.

Realizator: Da, oamenii trebuie să înveţe să se unească, dar se pare că asta este marea problemă, cei 50 de ani de comunism au spulberat încrederea în aceste întovărăşiri. Cum am putea să îi încurajăm pe oameni să facă aşa ceva, pentru că, din păcate, sigur, de la centru e foarte greu, comunităţile locale ar putea să se implice mai mult. Cum aţi vedea concret ieşirea din impas?

Dacian Cioloş: Domnul Bassarabescu, nu se pune problema să se pună la punct o organizaţie foarte complexă, în care oamenii să-şi pună în comun anumite lucruri, anumite mijloace, anumite mijloace de producţie, ceea ce probabil pot să creeze anumite suspiciuni. Astfel de organizaţii există deja. În România eu ştiu că există Federaţia Naţională a Crescătorilor de Bovine, există Federaţia Naţională a Crescătorilor de Ovine, de exemplu, există deja organizaţii care reprezintă interesele unor sectoare în raport cu autorităţile statului. În jurul sau pe fundaţia acestor federaţii, acestor organizaţii, se poate crea şi sistemul acesta de brand, pentru că eu ştiu, am fost ministrul agriculturii şi de mai multe ori m-am întâlnit cu acest federaţii, oameni care puneau într-un mod foarte practic şi concret şi credibil probleme pe care le are sectorul. Ei, dacă oamenii se pot organiza ca să-şi apere interesele în raport cu statul, de ce nu s-ar putea organiza pe scheletul aceloraşi structuri să-şi apere şi inteersele în raport cu consumatorul, pentru că despre asta e vorba. Ei îşi câştigă sau şi asigură traiul din două surse. Odată de pe piaţă, vânzând produsele şi, pe de altă parte, prin subvenţii, prin susţinere financiară publică din partea statului. Ei dacă se pot organiza ca să-şi apere interesele privind susţinerea financiară publică din partea statului, de ce nu şi-ar folosi aceleaşi organizaţii şi pentru a-şi apăra interesele în raport cu consumatorul, pentru că despre asta este vorba. Deci, nu-i vorba de organizaţii foarte complicate, este vorba doar de angajament, de onestitate din patea lor. Şi sunt convins că în covârşitoarea parte a lor respectă...

Realizator: Sunt oneşti, sigur că da.

Dacian Cioloş: ... şi au această onestitate. Această onestitate trebuie valorificată şi făcută vizibilă pe piaţă, pentru că despre asta este vorba când vorbim de încrederea consumatorilor. Cum poate să fie consumatorul asigurat că produsul respectiv provine de la un agricultor onest şi că nu trebuie să vină tot timpul cu neîncredere şi să se uite la o anumită etichetă? Văzând pe eticheta respectivă semnul unui anumit angajament al producătorilor, care este foarte clar exprimat public, se poate câştiga această încredere, dincolo de ceea ce autorităţile statului, prin controale sanitar-veterinare de siguranţă a alimentelor, fac oricum datorită legii.

Realizator: Mă gândeam la acele localităţi, chiar sate, comune înfrăţite cu multe sate din Franţa, din Italia, din Spania, dacă cei ce ajung acolo, în vizitele care nu sunt puţine, ar încerca să aducă şi din experienţa celor de acolo ar fi mare lucru. Să nu fie doar plimbare, să fie şi o învăţătură practică. S-ar putea - nu? - câştiga încredere astfel. Există tradiţie în susţinerea unor branduri în multe ţări europene. Nu ştiu câţi dintre cei care au ajuns în aceste localităţi înfrăţite au adus şi un strop de experienţă acasă.

Dacian Cioloş: Eu, din câte ştiu, pentru că tocmai am verificat, cu serviciile mele administrative de aici de la Comisie, în aceste zile, văzând şi problemele care au apărut în România, dar au mai fost şi în alte state membre, aproape că nu există stat membru în care să nu existe, să nu fie prezent pe piaţă un astfel de branding de origine a produselor. Nu vorbim aici de sisteme de indicaţie geografică sau denumirea de origine, care sunt mai complexe şi care merg dincolo de respectarea unor principii de bază, de origine şi de calitate a produselor, ci vorbim de un sistem simplu, care să vizeze, pe de o parte, respectarea condiţiilor minime de siguranţă alimentară şi, eventual, de calitate gustativă asigurată de producător şi respectarea unor criterii de origine. Deci, astfel de sisteme pentru legume-fructe, pentru carne mai ales, există în foarte multe state membre sau regiuni din anumite state membre. Pentru lapte, un astfel de sistem cum îl propun eu a fost pus la punct în urmă cu ceva timp în Irlanda, unde nu statul, ci Organizaţia Naţională a Producătorilor şi Procesatorilor de Lapte din Irlanda şi-au creat brandingul lor privat, al organizaţiei naţionale, au negociat cu hipermarketurile promovarea acestui branding, pentru că şi hipermarketurile şi-au dat seama că şi consumatorii caută în mod privilegiat un produs local, a cărui origine să o cunoască, şi astfel s-a pus la punct, fără prea mare sprijin din partea statului - eventual a fost un sprijin în promovare şi în organizare -, dar iniţiativa a venit din partea producătorilor şi sistemul funcţionează foarte bine şi din punct de vedere al vânzărilor pentru producători, dar şi din punct de vedere al asigurărilor pe care un astfel de brand poate să le dea consumatorilor.

Realizator: Am tot vorbit, de mai bine de doi ani, cred că sunt trei ani de când tot vorbim despre Camerele agricole. Dacă ele ar fi existat, credeţi că ar fi uşurat un pic toată această organizare?

Dacian Cioloş: Da, eu sunt convins că o Cameră agricolă naţională ar fi uşurat această organizare, întrucât Camera agricolă ar fi putut fi baza, fundaţia pentru construcţia şi pentru promovarea unor astfel de branduri de origine pentru mai multe produse. Pentru că în Camerele agricole se întâlnesc interesele comune ale mai multor sectoare şi acolo poate să aibă loc o abordare naţională la nivel profesional agricol - şi altfel se poate discuta şi cu autoritatea publică, dacă este nevoie de un sprijin, dar şi cu celelalte părţi de pe filiera agro-alimentară - procesarea sau eventual distribuţia -, pentru că, sigur, într-un astfel de brand distribuţia are un rol important, dar, din câte ştiu eu, şi marea distribuţie, deci marile hipermarketuri din România sunt interesate, pentru că şi ele sunt interesate să vândă produsul.

Realizator: Da, ar trebui să existe evident şi o cultură a consumatorului şi aici ar trebui lucrat mult. În momentul în care vedem pe raft produse şi româneşti şi străine, ar trebui să avem aşa un strop de să îi spune patriotism - nu este nicio ruşine - şi să cumpărăm produsul românesc, să rămână banul în ţară.

Dacian Cioloş: Sigur, dincolo de aceste aspecte economice pe care le vizaţi, există din partea consumatorului cred - pentru că şi eu sunt şi consumator - şi o chestiune emoţională întotdeauna vizavi de produsul pe care îl consumăm şi în această parte emoţională intră şi această asigurare că ştiu de unde vine produsul. Cu mai multă tragere de inimă mă duc şi iau un produs când ştiu de unde vine, când ştiu care îi este originea, când pot să ataşez acelui produs o anumită imagine specifică şi altfel sunt asigurat când am aceste elemente. Şi în jurul acestor elemente probabil că la noi încă nu se comunică suficient. Căutăm de foarte multe ori produse standardizate, produsul să fie cât mai ieftin, dar din punct de vedere economic, logica economică spune că nu ai cum să faci un produs care să fie şi foarte ieftin, dar să şi includă toate aceste elemente care pentru noi sunt importante. Pentru că una este să iei o haină care are un defect şi te duci să o schimbi, chiar dacă ai pus-o pe tine o dată şi observi că are defectul, şi alta este să iei un produs care are un defect şi să îl consumi, pe care nu îl mai poţi schimba după aceea. Deci, există această parte emoţională care face că toată lumea ar avea interesul să se pună la punct astfel de sisteme de urmărire pe piaţă, de trasabilitate şi de identificare a originii şi, dincolo de ceea ce prevede obligatoriu legislaţia, cred eu că este foarte important ca producătorii, ei înşişi, să îşi asume, în mod voluntar, o parte din această responsabilitate a promovării propriei lor imagini, practic, pe piaţă.

Realizator: Putem considera o astfel de criză, dle comisar, ca un duş rece, ce poate fi folosit în avantajul fermierilor. Să spunem că a fost aşa un fel de trezire, poate bruscă, la realitate şi să îi hotărască să iasă cu aceste branduri locale cât mai puternic pe piaţă.

Dacian Cioloş: Cred eu că această criză a trezit, cumva, atât producătorul, cât şi consumatorul. Pentru că, sigur, dintre consumatori, este foarte greu într-o astfel de situaţie de criză să te mai duci pe piaţă şi eşti puţin dezorientat, debusolat, nu mai ştii ce produs să iei ca să fii sigur de el. Şi atunci cauţi soluţii ca să ai de ce să te agăţi în această siguranţă pe care o cauţi. Şi, sigur, te orientezi spre autorităţile statului, pentru că este singura verigă existentă în momentul de faţă pe piaţa românească. Dincolo de asta sau pe de altă parte, producătorii ei înşişi au primit un duş rece şi au simţit-o pe buzunarul lor această criză, pentru că, câteva zile sau săptămâni, au vândut foarte puţin sau aproape deloc. Şi atunci cred eu că, pornind de la aşteptările, şi de partea producătorilor, şi de partea consumatorilor, este un moment oportun ca să se construiască un astfel de dispozitiv. Încă o dată, nu trebuie inventată roata, este suficient ca aceste federaţii de producători din România să se uite peste gard, la vecini de-ai lor sau la alţi colegi din alte state membre din UE, să se uite la legislaţia existentă. Şi, sigur, aici ei ştiu că au întotdeauna tot sprijinul meu când este vorba de clarificarea unor astfel de lucruri şi să se gândească la construirea unui astfel de sistem, pentru că cred eu că toată lumea ar avea de câştigat, nu numai pe termen scurt, dar mai ales pe termen mediu.

Realizator: Dle comisar, informaţia este vitală şi, din păcate, ea circulă cu mari sughiţuri la noi în ţară, din păcate. Şi am să vă dau un singur exemplu, un mesaj ce ne-a sosit exact acum câteva minute, întreabă cam aşa, ne roagă pe noi să vă întrebăm, când se dau subvenţiile pentru ovine? Aici este evident că dvs., de la Bruxelles, nu aveţi cum să ştiţi în ţară când se împart aceste subvenţii, dar e-am putea spune oamenilor, cel puţin în ţară bani au venit?

Dacian Cioloş: Da. Deci, pentru ovine şi pentru bovine subvenţiile se dau din bugetul naţional, pe baza reglementărilor europene. Pentru că, pe fondul total de subvenţii europene alocat României, Guvernul României are posibilitatea să mai acorde un plus din bugetul naţional. Şi Guvernul României a hotărât în urmă cu mai mulţi ani ca acel plus din bugetul naţional la subvenţiile europene şi, deci, care se acordă pe baza regulilor europene, să fie orientat spre sectorul de ovine şi spre sectorul de bovine. Dar ştiu că nu este o problemă de buget, pentru că, în mod normal, şi această parte a subvenţiei pentru ovine şi bovine trebuie să fie prinsă în buget atunci când vin şi fondurile europene. Din câte ştiu eu, înainte de acordarea acestor subvenţii, trebuie finalizate controalele pe teren, pentru a se asigura că animalele declarate pentru care s-au cerut subvenţii există într-adevăr. Apoi, după ce aceste controale sunt finalizate, în mod normal nu ar mai trebui să existe niciun alt impediment, decât unele impedimente birocratice care mai apar între ministere în circulaţia fondurilor. Dar aici cu siguranţă că Ministerul Agriculturii poate da răspunsuri mai competente şi mai la obiect decât mine.

Realizator: Da, dar paradoxul este că nu o dată, avem cel puţin opt cazuri semnalate de noi în emisiune, diverse asociaţii, şi nu numai oameni, au spus că de aici, de la România Actualităţi, din "Matinal de week-end" aflau amănunte despre felul în care se va mişca agricultura. Poate ar trebui să ne încurajeze această idee să continuăm cu demersul nostru pentru apariţia unor brand-uri naţionale, măcar o dată pe lună să îndrăznim să vă crerem sfatul, nu atât de mult - 30 de minute, dar cinci, şase minute, poate, o întâlnire cu dumneavoastră ar da un mic şvung producătorilor.

Dacian Cioloş: Sigur, cu mare plăcere.

Realizator: Nu vreau să vă smulg, Doamne fereşte, o promisiune, dar ar fi tare util dacă ar fi posibil aşa ceva. Coşul cu produse româneşti ştiţi că l-am avut de mult, mă rog, unii n-au crezut în el... Iată, cât de valabil, cât de actual este acest coş cu produse româneşti şi ideea de a susţine brand-uri naţionale.

Dacian Cioloş: Sigur, el, ca să fie credibil şi să fie durabil, un astfel de brand, după părerea mea, trebuie, în mod clar, asumat de către producători fără lucruri prea complicate, dar trebuie să mă /îndrept/ către producător, pentru că, vedeţi, încrederea de acolo vine; şi încrederea, şi neîncrederea vine de la bază, de multe ori, de la producător. Şi atunci, un astfel de sistem voluntar, opţional, asumat în amonte de către producători, practic, anticipează această nevoie de încredere din partea consumatorilor şi, de-asta, dincolo de orice ar putea face sau nu autorităţile statului - şi sigur că ar putea face multe lucruri pentru a încuraja sau incita la un astfel de sistem -, dar dincolo de asta, e foarte important ca iniţiativa să plece din partea producătorilor şi brand-ul acesta să fie al lor, nu neapărat al statului. Pentru că, vedeţi, când e al statului, vine un guvern, pleacă, vine altul /.../

Realizator: Nu există continuitate, sigur că da.

Dacian Cioloş: E important să existe continuitate şi continuitatea este şi în interesul producătorilor şi al consumatorilor. Şi aici, dincolo de ceea ce pot să facă organele de control ale statului, cred eu că producătorii sunt cei direct interesaţi şi în astfel de situaţii de criză se vede că cei care pierd cel mai mult sunt, practic, producătorii.

Realizator: Situaţie mai mult decât complicată. Încrederea consumatorilor a fost pierdută, dar să dea Domnul să fie recâştigată prin astfel de brand-uri, printr-un strop de mobilizare a producătorilor, a fermierilor. Alături de noi este comisarul european Dacian Cioloş. Domnule comisar, vă mulţumim mult şi dea Domnul ca exact ceea ce le-aţi transmis: brand naţional, un strop de coalizare să funcţioneze şi, poate, peste o lună, două, să privim cu un strop de mai mult optimism situaţia.

Dacian Cioloş: Sigur. Şi eu vă mulţumesc pentru atenţia pe care o acordaţi, într-un mod foarte constructiv, întotdeauna, în emisiunea dumneavoastră, acestor probleme şi mai ales soluţiilor. Am văzut că v-aţi făcut un obicei din a căuta soluţii. Vă mulţumesc, şi eu, pentru oportunitatea pe care mi-aţi oferit-o şi Doamne ajută!

Realizator: Doamne ajută! Să găsim calea de a avea brand naţional. Au găsit-o italienii, au găsit-o belgienii, au găsit-o francezii, irlandezii. De ce, Dumnezeu, n-am găsi-o şi noi? Mulţumim foarte mult, domnule comisar.