România scapă momentan de noi taxe

Realizator: România are nevoie de sustenabilitate fiscală - spunea în urmă cu două zile, la Bucureşti, directorul general al Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn.

Dar ce măsuri trebuie să ia România pentru a-şi asigura venituri sigure şi un deficit bugetar în limitele convenite cu Fondul Monetar Internaţional?

Invitatul de astăzi al ediţiei noastre speciale este ministrul finanţelor, domnul Sebastian Vlădescu. Bună-ziua, bine aţi venit şi vă mulţumim. E o ocazie rară.

Sebastian Vlădescu: Bună-ziua.

Realizator: Domnule ministru, din punctul dumneavoastră de vedere, care a fost principalul scop al vizitei directorului general al Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn? A fost, cum s-a spus pe alocuri, ca şi vizita unui bancher la cel mai important client al său dintr-o regiune?

Sebastian Vlădescu: Nu. În primul rând România nu este cel mai important client şi Fondul Monetar...

Realizator: Din regiunea noastră...

Sebastian Vlădescu: ...nu este chiar un bancher. A fost o vizită a şefului unei instituţii financiare într-o ţară cu care această instituţie are un acord, un acord care decurge normal. Şi România a beneficiat de toate tranşele agreate cu Fondul Monetar în timp, cu excepţia sincopei apărute la sfârşitul anului trecut datorită situaţiei politice, corectată la începutul acestui an. În acest moment, România merge înainte cu acordul cu Fondul Monetar Internaţional, iar vizita domnului Strauss Kahn a fost o vizită în regiune, în care a fost în două ţări cu care, pe acorduri diferite, Fondul Monetar vede un succes al prezenţei lui în sud-estul Europei.

Realizator: Directorul general al Fondului Monetar a vorbit în câteva rânduri la Bucureşti despre nevoia ca România să aibă sustenabilitate fiscală, financiară, bugetară. Aveţi în vedere, în acest sens, creşteri de taxe sau de impozite? Era una dintre cele două variante expuse teoretic de domnia-sa...

Sebastian Vlădescu: Deocamdată, aşa cum am menţionat în repetate rânduri, nu avem niciun fel de proiect de majorare a unei taxe, a unui impozit, a unei contribuţii. Sistemul, aşa cum funcţionează astăzi, dacă reuşim să facem ajustările în structura cheltuielilor, ajustările necesare, ajustările agreate cu Fondul Monetar, nu va necesita corecţii prin majorarea taxelor.

Realizator: Cât timp credeţi că acest lucru va fi valabil? E vorba de, sigur, anul acesta, sau mai pot interveni unele semne de întrebare?

Sebastian Vlădescu: Atât timp cât acele corecţii de care discutăm... Şi aici am să fiu foarte direct. România a trecut printr-o euforie economică în anii 2006-2007-2008. Echilibrele au fost rupte în anul 2007 - prima dată prin Legea pensiilor, ulterior prin majorări salariale dincolo de limitele de sustenabilitate ale bugetului şi, în special, pe bază de prognoze extrem de optimiste vizavi de evoluţia economică a României şi vizavi de veniturile bugetare şi, în subsecvent, de capacitatea bugetului de a plăti pensii si salarii cât mai mari.

Acea euforie ar fi trebuit să înceteze, cel puţin în a doua parte a anului 2008. Din păcate, datorită condiţiilor politice specifice alegerilor, ea a continuat, ba chiar au fost excese de euforie, vă amintiţi, acel 50% pentru profesori.

Realizator: Votat în unanimitate de Parlament.

Sebastian Vlădescu: Votat de Parlament în unanimitate, deci, toată lumea este părtaşă la acea operaţiune, decizie care s-a dovedit şi se dovedeşte astăzi extrem de - împreună cu cea legată de pensii - extrem de împovărătoare pentru buget.

Practic, în condiţiile în care economia românească se ajustează în jos, după perioada de creştere economică continuă din 2000 până în 2008, noi nu am ajustat în anul 2009 cheltuielile bugetare şi nu le-am ajustat în 2008.

În 2008 au existat nişte excese de cheltuire, în 2008 au existat chiar nişte excese de încredere, ca să spun aşa, pentru că a fost lichidată toată rezerva din Trezorerie, în mod legal, dar totuşi, ea ar fi trebuit să rămână într-o politică precaută, mai ales ţinând cont de faptul că anticipam cu toţii o perioadă de criză. Acum trebuie să ne ajustăm. Salariile şi pensiile în România sunt prea mari.

Realizator: Când vorbiţi despre corecţii, la ce vă gândiţi?

Sebastian Vlădescu: Păi, cea mai mare zonă de cheltuieli în România în acest moment o reprezintă cheltuielile salariale care depăşesc pe predicţia de buget din acest an 9% din PIB şi cheltuielile sociale, care pe aceeaşi prognoză, depăşesc 12% din PIB.

Asta face ca, aşa cum am spus eu la începutul anului, să avem un buget la figuri impuse, să nu putem să facem politicile pe care ar trebui să le facem, să nu putem dezvolta programele pe care ştim că trebuie să le dezvoltăm, să nu putem investi, să nu putem acorda susţinerea necesară sectorului economiei reale, mai ales în condiţii de criză, pentru că resursele bugetare se duc pentru acoperirea unor cheltuieli care, deşi absolut necesare, nu sunt productive.

Deci, noi am pus oarecum căruţa înaintea cailor. Căruţa e foarte necesară, avem nevoie să susţinem stabilitatea socială. Avem nevoie ca cetăţenii României să-şi primească pensii şi salarii, dar ele trebuie să fie dimensionate în limitele corecte a ce-şi permite economia românească.

Realizator: Cele două cifre pe care le-aţi spus acum, cheltuieli salariale 9%, cheltuieli sociale 12%, sunt cele suportabile în acest an, sau şi la acestea vor trebui...?

Sebastian Vlădescu: Sunt cele bugetate în acest an. Ştiţi că avem în acordul cu Fondul Monetar o prezumţie că până în anul 2015, cheltuielile salariale se vor duce către 7% din PIB. Deci ele sunt în mod evident excesive în acest moment, iar vizavi de cheltuielile sociale, aici menţionez doar sistemul de pensii, sistemul de pensii, care nu funcţionează autonom în acest moment şi are nevoie de un transfer de 7 miliarde de RON de la bugetul de stat către bugetul de pensii, numai pentru a putea plăti pensiile la nivelul actual.

Deci, ele, aceste cifre, în condiţii economice normale, sunt nesustenabile şi de aceea noi facem un efort care este nenormal pentru a transfera bani către salarii, către pensii, lipsind de resurse zonele în care este nevoie. Şi aici este nevoie de investiţii, aici e nevoie de bani pentru a absorbi fonduri europene şi dincolo de asta, avem bani pentru modernizarea sistemului de sănătate, avem nevoie de bani pentru educaţie, avem nevoie de bani pentru cultură.

Nevoile de bani ale României pentru investiţii sunt extrem de mari. Infrastructura României este una dintre cele mai slab dezvoltate infrastructuri din - în context european. Recuperarea diferenţei între noi şi media europeană presupune investiţii de ordinul zecilor de miliarde de euro în următorii şapte-zece ani. În acest moment noi nu ne permitem să investim aceşti bani, pentru că avem o cheltuială care a fost angajată anticipat cu salarii şi pensii.

Realizator: Credeţi că în aceste cheltuieli sociale sunt incluse şi cele legate de şomaj. E posibil să crească această pondere din cauza creşterii numărului de şomeri?/dsirbu

Sebastian Vlădescu: Sunt şi cele legate de şomaj. E evident că avem o creştere a cheltuielilor cu şomajul. Vom începe să avem deficite ale bugetului fondului de şomaj, iar aceasta reprezintă o problemă esenţială. Şi iar intrăm în acelaşi cerc vicios. Sectorul privat se ajustează datorită crizei şi se ajustează rapid, şi se ajustează corect, în conformitate cu regulile economiei de piaţă.

Sectorul public ar fi trebuit să se ajusteze mai repede decât sectorul privat, pentru că el este susţinut de sectorul privat, iar sectorul public nu s-a ajustat, ba chiar, din anumite puncte de vedere, datorită acestor decizii luate în 2007 - 2008, el în 2009 şi-a mărit anvergura, să spunem, în totalul cheltuielilor în România şi, în aceste condiţii, am intrat într-un cerc vicios, în care, datorită faptului că sectorul privat se ajustează, creşte numărul de şomeri, creşte cheltuiala bugetară cu şomerii, avem mai puţini bani ca să investim, în condiţiile în care nouă ne-ar trebui mai mulţi bani ca să investim, tocmai ca să creăm locuri de muncă şi să avem mai puţini şomeri.

Deci, am intrat într-un cerc vicios şi, începând de anul trecut, intrăm într-un cerc vicios şi mai periculos, care este cercul vicios al datoriei publice. România avea un nivel scăzut al datoriei publice. Datorită exceselor din 2008, a trebuit finanţat un deficit de aproape 6% din PIB, 5,8% din PIB în condiţii de creştere economică - lucru care este, din punct de vedere al prudenţialităţii economice, absolut inacceptabil. În anul 2009, am avut un deficit suplimentar de peste 7% din PIB. Deci, dintr-odată, peste 13% din PIB-ul României, care înseamnă în principiu cam 13 - 14 miliarde de euro, a trebuit finanţat în doi ani.

Practic, datoria României a crescut cu 50% şi s-a dus de la 20% din PIB, în cifre mari, la aproape 30% din PIB în acest moment. Anul acesta, numai ca să susţinem sistemul, ca să fim în stare să plătim pensiile, salariile, obligaţiile internaţionale şi să funcţionăm la limita de avarie şi aproape să nu investim nimic din ceea ce ne dorim, mai trebuie să ne împrumutăm de aproape opt miliarde de euro, şapte miliarde şi ceva...

Realizator: De pe piaţa privată de capital?

Sebastian Vlădescu: De pe pieţele de capital. O parte din bani vin de la instituţiile financiare internaţionale, o parte vin din sistemul bancar românesc, o parte vin de pe pieţele internaţionale. Asta înseamnă că vom mai adăuga la datorie încă opt miliarde.

Realizator: Plus dobânda.

Sebastian Vlădescu: Ne ducem către 30 şi. Şi aici intrăm în cercul vicios. Cheltuim mai mult pe pensii şi pe salarii, ne îndatorăm mai mult, ne majorăm cheltuiala cu dobânzile, deci nu eliberăm spaţiul fiscal bugetar pentru investiţii. Şi sunt cercurile vicioase din care este foarte greu să ieşim dacă nu reuşim să avem o ajustare extrem de rapidă şi de solidă a pensiilor şi a salariilor.

Realziator: Pe de altă parte, aveţi în vedere altfel de măsuri fiscale, care să scoată la iveală o parte din economia neagră şi din economia gri, despre care se spune că în România are dimenisuni semnificative?

Sebastian Vlădescu: Avem o aplecare foarte solidă în acest moment spre combaterea evaziunii fiscale. Am identificat zonele majore de evaziune fiscală. Am început acţiunile de stradă, să spunem, deci acţiunile operative. În acest moment lucrăm la un cadru legal modificat cu care să combatem diversele tipuri de evaziune, de la evaziunea prin cesionarea de firme, la evaziunea pe TVA intracomunitar sau de la evaziunea din sistemul de antrepozite fiscale, la contrabanda cu ţigări şi băuturi alcoolice.

Realizator: Era oferit şi exemplul producţiei de grâu care ar fi nefiscalizată ...

Sebastian Vlădescu: Da, este una din zonele de evaziune care ne preocupă foarte tare. Dar am să las uşor agricultura deoparte în acest moment, pentru că agricultura e un subiect special în zona evaziunii fiscale, şi am să mă întorc, haideţi să spunem, în zona evitării plăţii taxelor, pentru că unii dintre cei de la ţară sunt greu de a fi numiţi evazionişti fiscali. Dar ei nu plătesc - e altă lume. Şi am să mă întorc. Avem acest pachet de legi pe care îl pregătim şi care cred că până la sfârşitul lunii aprilie va fi aprobat de guvern, acest pachet de acte normative.

Avem grupuri de acţiune efective care au început să lucreze şi grupuri comune de acţiune în Ministerul Finanţelor cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi începem să fim eficienţi. Aţi văzut că acum două săptămâni s-a închis o fabrică de ţigări. Avem ordinul prin care am suspendat vânzarea de ţigări şi băuturi alcoolice în duty-free-uri care, din păcate, ulterior a fost suspendată aplicarea lui în justiţie şi va trebui să vedem care este formula prin care să blocăm evaziunea fiscală în această zonă.

Este o bătălie foarte complicată, care este bătălia cu sărăcia. O bună parte din evaziunea fiscală este generată de sărăcie. Oamenii, datorită veniturilor scăzute, caută produse ieftine, produse care nu includ taxe şi impozite. Şi vedeţi că pieţele sunt pline de produse care ies din circuitul fiscal normal. Şi acolo va fi o bătălie care va trebui să aibă două componente: una de educaţie - cetăţenii să nu cumpere aceste tipuri de produse - şi una de impunere a legii împreună cu poliţia, cu poliţia comunitară, cu toate celelalte organe implicate.

Realizator: Aţi vorbit despre patru tipuri de măsuri pentru a combate evaziune fiscală, dar ele se duceau ţinţit mai mult spree zona aceasta de operaţiuni financiare - dacă am reţinut eu bine - cesionări de firme..., adică nu neapărat chestiunile care sunt legate de viaţa de zi cu zi.

Sebastian Vlădescu: Nu, nu, sunt foarte legate de viaţa...

Realizator: De consumul de zi cu zi.

Sebastian Vlădescu: Ba da, sunt foarte legate, pentru că evaziunea fiscală cea mai mare - haideţi să vă dau un exemplu în domeniul legumelor şi fructelor - se face implicând două modalităţi de evitare a legii, să spunem: neplata TVA-ului intracomunitar în interiorul celor 90 de zile în care ar trebui făcută declaraţia, care este legală conform standardului, după care, înainte de cele 90 de zile, firma se cesionează către un ...

Realizator: Şi dispare obligaţia de plată?

Sebastian Vlădescu: Nu, nu dispare, rămâne obligaţia de plată, dar 'prinde orbul, scoate-i ochii", pentru că firma se translatează la un cetăţean străin, care are 825 de ani şi trăieşte în Patagonia. Aici e zonă în care trebuie...

Realizator: Dar dacă ar fi să fiţi foarte optimist, prin aceste măsuri, cam câţi bani aţi aduce la bugetul de stat?

Sebastian Vlădescu: Probabil că undeva între 0,5 şi 1% din PIB, dacă am reuşi să împlementăm foarte dur măsurile, ar putea să vină suplimentări la bugetul de stat.

Realizator: Circulă în mass-media o cifră, şi anume că deficitul bugetului consolidat al României a crescut în acest an, pe execuţia bugetară de până acum, cu 74%. Este corectă această cifră?

Sebastian Vlădescu: Ştiu că nu e bine - am fost întotdeauna sfătuit să nu spun niciodată nu ştiu sau nu înţeleg-, dar de data asta nu înţeleg: 74% vis-a-vis de ce?

Realizator: Faţă de anul trecut.

Sebastian Vlădescu: Vis-a-vis de primul trimestru al anului trecut?

Realizator: Că încasările la bugetul de stat au fost mai mici decât anul trecut.

Sebastian Vlădescu: Nu, aici sunt lucruri diferite. Încasările de la bugetul de stat reprezintă ceva, bugetul...

Realizator: ...şi cheltuielile cel puţin mai mari...

Sebastian Vlădescu: Eu vă pot da altă cifră. Noi avem în acordul cu Fondul Monetar o ţintă numerică de deficit bugetar pentru trimestrul 1 al acestui an şi, conform calculelor preliminare - pentru că astăzi fiind întâi ale lunii aprilie, nu avem decât calcule preliminare -, sunte în cifra agreată cu Fondul Monetar Internaţional, cu o variaţie de plus-minus 2%. Deci, deficitul bugetar al primului trimestru este cel prognozat.

Realizator: De ce va avea nevoie şi anul viitor România de un acord, de un nou acord cu Fondul Monetar Internaţional, un acord de alt tip, precauţional se spune, am înţeles, în termenii de specialitate?/adobrinescu/mbucur

Sebastian Vlădescu: În primul rând, acordul actual se duce până în 2011, deci, el acoperă şi o parte din anul 2011. Eu am spus întotdeauna că necesitatea unui nou acord va fi analizată la momentul la care acest acord se apropie de sfârşit, deci nu discutăm astăzi despre un nou acord. Tipul de acord care va putea fi implementat în acel moment va fi decis în funcţie de mai mulţi parametri: situaţia economică globală, situaţia economică a României, rezultatele implementării acestui acord.

Realizator: Atunci în ce caz, în ce variantă ar fi nevoie de un nou acord?

Sebastian Vlădescu: Faptul că eu cred că în continuare, în 2011 şi în 2012, România va avea nevoie de un acord cu FMI ţine de precauţie, ţine de ideea că în contextul macroeconomic global din acest moment, România are nevoie de un partener care, dacă avem o criză care revine solid, să fie alături de noi.

Dacă această criză nu revine solid, să fie alături de noi în proiectul de creştere economică pe care vom încerca să îl dezvoltăm, iar în acest proiect de creştere economică, va fi bine, în opinia mea, să avem un controlor. Cred că aici va fi cel mai important rol al Fondului Monetar, să pună presiunea necesară pe lumea politică românească pentru ca excesele care au apărut întotdeauna să fie inexistente, reduse, limitate. Să nu mai repetăm greşelile din trecut.

Cred că aici FMI poate avea un rol foarte, foarte important şi de aceea, chiar dacă nevoia financiară nu va mai fi primordială la acel moment, va fi important să avem un acord prin care în parteneriat cu FMI, să implementăm acele politici monetare, fiscale, bugetare care să dea echilibru României.

Realizator: Când va fi eliminat, dle ministru Sebastian Vlădescu, impozitul minim, aşa numitul impozit forfetar, care a creat atâtea valuri?

Sebastian Vlădescu: Nu, haideţi să facem o distincţie. Impozitul minim este impozit minim, impozitul forfetar va fi înlocuitorul impozitului minim. Impozitul minim este...

Realizator: Cel care s-a numit până acum impozit forfetar, toată lumea i-a spus aşa...

Sebastian Vlădescu: El se numeşte în lege impozit minim, nu se numeşte impozit forfetar. Impozitul minim a fost introdus din mai multe raţiuni, de la aceea de a majora veniturile bugetare, în condiţiile în care criza era evidentă în 2009, până la nevoia de a duce o oarecare curăţenie în sistemul companiilor româneşti, pentru că exista un număr de ordinul sutelor de mii de companii înregistrate, din care un mare număr erau inactive.

Partea de curăţenie a fost mai mult sau mai puţin realizată, partea de venituri bugetare a însemnat ceva, nu e esenţial pentru buget. În acest moment, aşa cum a declarat şi primul ministru şi cum am declarat şi eu la preluarea mandatului, intenţionăm ca pe parcursul anului 2010 să înlocuim impozitul minim cu un impozit forfetar care să fie ''dedicat", în ghilimele, zonelor în care riscul de evaziune fiscală este ridicat. Ştiu că a existat o întreagă anecdotică vizavi de aceste zone. Probabil că finalmente va fi un impozit pentru câteva zone de activitate, care sunt...

Realizator: Cum ar fi?

Sebastian Vlădescu: Cum ar fi restaurantele. Care sunt în general foarte greu de controlat, care sunt zone în care - şi aici nu vreau să aduc vreo jignire proprietarilor acestor...

Realizator: Afaceri.

Sebastian Vlădescu: Afaceri. Vreau doar să spun că în general, şi nu în România, în toată lumea, în această zonă, sistemul de taxare este simplificat, să spunem. Şi încercăm să imaginăm un sistem care să le uşureze şi lor viaţa, celor care sunt buni plătitori, până la urmă, deci nu cei care sunt evazionişti intenţionaţi, să le uşurăm şi lor viaţa şi să aducem şi venituri bugetare. Acesta e sistemul la care lucrăm.

Analizăm dacă e bine ca acest venit să fie un venit al bugetului central sau e bine, ţinând cont de specificul fiecărei zone, să îl translatăm la autorităţile locale, deci este un sistem de taxare care se analizează, nu ne grăbim. Analizăm dacă e bine ca acest venit să fie un venit al bugetului central sau e bine, ţinând cont de specificul fiecărei zone, să-l translatăm la autorităţile locale.

Deci este un sistem de taxare care se analizează, nu ne grăbim. În momentul în care vom fi gata cu o propunere în care să credem, vom ieşi cu ea public şi o vom analiza.

Realizator: Un orizont temporal?

Sebastian Vlădescu: N-avem în momentul de faţă. V-am spus, nu ne grăbim.

Realizator: Pe de altă parte, aveţi în vedere măsuri fiscale care să stimuleze activitatea economică a unor firme?

Sebastian Vlădescu: Păi mai mult decât avem în momentul de faţă, mi-ar fi greu în condiţiile actuale să imaginez măsuri fiscale de stimulare, pentru că măsurile fiscale ar însemna reduceri de taxe şi impozite. După cota unică introdusă în 2005, după modificarea de anul trecut, prin care s-a introdus scutirea de la plata impozitului pentru profitul reinvestit, avem amortizare accelerată. E foarte greu să-mi imaginez acum o modalitate de a reduce taxele şi impozitele care să nu creeze un deficit bugetar suplimentar greu de suportat.

Realizator: Sau eşalonări la plată, noi eşalonări la plata unor datorii ale firmelor? Ne întreabă o ascultătoare din Covasna, de exemplu.

Sebastian Vlădescu: Eu nu sunt adeptul eşalonărilor la plată. Am trecut printr-o perioadă, în Ministerul Finanţelor, în anii '98-'99, 2000, în care exista un sistem de reeşalonări, chiar un sistem de scutiri de taxe şi de la plata taxelor şi impozitelor sau a penalităţilor. Sistemul nu a fost eficient, el a funcţionat în folosul evazioniştilor.

Până la urmă, nu a funcţionat în folosul agenţilor economici serioşi. Încercăm, în acest moment, să imaginăm două modalităţi de susţinere a antreprenorilor români. Una este legată de cei care au bani de primit de la Guvern, de la autorităţile centrale sau locale, bani de anul trecut şi care nu e normal să plătească penalităţi la TVA-ul neplătit şi lucrăm la o formulă prin care, pentru TVA-ul corespondent facturilor respective, să nu fie penalizaţi până la momentul când încasează, ceea ce nu înseamnă că există vreo susţinere pentru ideea plăţii TVA-ului la încasarea facturilor.

În niciun caz, Ministerul Finanţelor nu susţine această idee, pe care eu am numit-o întotdeauna o aberaţie economică.

Realizator: Dar în cazul în care restituirea TVA-ului se face mai târziu, să nu se mai plătească penalităţi sau ce?

Sebastian Vlădescu: Nu. În cazul în care avem o factură recunoscută de la o autoritate centrală sau locală, care nu a fost decontată în termen, să nu-i punem penalităţi celui care nu şi-a primit banii, pentru că nu ne plăteşte nouă TVA-ul. Asta este ideea. Şi analizăm un sistem de susţinere a bunilor plătitori de taxe şi impozite, în aşa fel încât, dacă au cumva o sincopă, să nu fie foarte repede penalizaţi. Hazardul moral al unei astfel de măsuri e foarte mare şi de aceea, vedeţi, şi când vorbesc, sunt destul de prudent.

Realizator: Foarte prudent.

Sebastian Vlădescu: Pentru că există foarte mulţi agenţi economici care şi-au plătit taxele şi impozitele, chiar şi în condiţii de criză, la timp şi cu responsabilitate. O astfel de măsură i-ar penaliza tocmai pe ei şi de aceea, n-aş vrea să venim acum cu o măsură care să creeze senzaţia că de acum încolo poţi să nu-ţi mai plăteşti taxele şi impozitele, pentru că o dată şi o dată, statul va face ceva care să te ierte.

Realizator: Mai avem un singur minut din emisiune. De fapt, 40 de secunde. Aţi mai fost ministru de finanţe. În două cuvinte, prin ce se deosebeşte perioada de acum de cea când aţi mai fost ministru?

Sebastian Vlădescu: Foarte simplu! Atunci eram un ministru bogat, acum sunt un ministru sărac. Atunci eram un ministru care mă rugam de colegii mei să cheltuiască bani, să investească în infrastructură, să înceapă proiecte, să facă spitale sau autostrăzi, pentru că aveam bani, aveam venituri bugetare. Acum sunt un ministru pe care colegii lui îl roagă să le dea bani şi cu mare tristeţe, trebuie să le spun în mod constant că regret, nu am, nu se poate.