România, în viziunea unui director de multinaţională

Tranziţia ţărilor foste socialiste din centrul şi estul Europei către economii de piaţă mai mult sau mai puţin funcţionale s-a produs în ultimii ani pe fondul expansiunii în regiune a investiţiilor străine.

Timp de peste un deceniu, acestea au fost considerate motorul economiei româneşti, dar şi rezolvarea problemelor structurale şi de competitivitate, care separă economiile noilor state membre ale Uniunii de cele ale statelor dezvoltate.

Investiţiile străine directe ar fi trebuit să constituie încă un instrument aflat la dispoziţia statelor estice, pentru atingerea unor obiective economice, dar şi evoluţia acestor state în cadrul pieţei europene unice.

Dacă a fost sau nu aşa şi ce ne aşteaptă, aflăm astăzi de la dl Roman Yazbeck, director pentru România şi Bulgaria al unei importante companii multinaţionale, Philip Morris.

Absolvent al unei prestigioase instituţii, ca London School of Economics, dar şi membru al Free Genius Festival Delle Intelligenze din Italia.

Roman Yazbeck: Bună seara.

Realizator: Dle Yazbeck, ce înseamnă să fii reprezentantul unei companii multinaţionale în România de astăzi?

Roman Yazbeck: Este întotdeauna interesant să reprezinţi o companie multinaţională şi nu văd foarte multe diferenţe în a lucra în România sau în alte state europene. Partea fascinantă este că multinaţionalele sau companiile transnaţionale au adoptat o cultură proprie lor, care este un amestec al diversităţii pe care o reprezintă aceste firme.

În compania noastră avem mai mult de 90 de naţionalităţi, în spaţiul extins la peste 160 de ţări, în care suntem acum prezenţi.

În România, spre exemplu, am început să lucrăm destul de repede, motiv pentru care suntem deja bine integraţi în societate. 99 de procente dintre angajaţii noştri, dintre profesioniştii ce lucrează la noi, sunt din România. Ca urmare, considerăm că prezenţa noastră aici, sentimentul apartenenţei, este unul puternic şi duce la rezultate concrete, favorabile.

Realizator: Aţi avut probleme de-a lungul timpului, v-aţi confruntat cu probleme?

Roman Yazbeck: Din nou, problemele, provocările sunt similare în foarte, foarte multe ţări. Multinaţionalele, în mod clar, au întotdeauna nevoie de a beneficia de un anumit nivel de stabilitate. De asemenea, au nevoie de certitudini şi bineînţeles, de un mediu favorabil în care să se poată progresa.

În consecinţă, pot duce o activitate susţinută şi continuă. Acestea sunt, în opinia mea, elementele cheie pentru orice mare investitor în România şi ca atare, sunt zone ce trebuie observate şi analizate de instituţiile specializate. De altfel, sunt avute în vedere, evident, şi de noi.

Realizator: Cum vi se pare că a fost afectată dezvoltarea mediului de afaceri din România în ultima perioadă de timp?

Roman Yazbeck: Încă o dată, trebuie să distingem şi să stabilim o perspectivă, un orizont de timp privind toate aspectele în cauză. Ca exemplu, atunci când eu am început să lucrez pe această piaţă, era una din pieţele cu o expansiune rapidă.

Era o economie ce creştea în ritm alert, iar astăzi situaţia este diferită, mai dificilă, pentru o perioadă scurtă de timp. Cred că este însă o oportunitate deosebită pentru instituţii, să regândească, să rescrie şi să contribuie la revigorarea acestei economii.

De cealaltă parte, mediul de afaceri, în mod clar, va urmări pas cu pas deciziile ce sunt adoptate acum. Şi bineînţeles, viitorul se creează, de asemenea, pas cu pas, iar problemele vor trebui abordate gradual, una câte una. Deci orice decizie adoptată astăzi ne va ajuta în perspectivă, atât pe termen mediu, cât şi pe termen lung.

Iar problemele vor trebui abordate gradual, una câte una. Deci orice decizie adoptată astăzi ne va ajuta în perspectivă, atât pe termen mediu, cât şi pe termen lung.

Realizator: Criza a schimbat ceva în ultimii ani din punctul dvs. de vedere în evoluţia acestei economii?

Roman Yazbeck: Continuu să cred că există un potenţial considerabil. Mă întreb adesea ce rată a creşterii PIB ar putea avea România, pe termen mediu, şi care ar fi situaţia în alte state europene.

Observ alte ţări cu economii mai importante, cu economii şi pieţe maturizate, statele europene, spre exemplu, având rate de creştere între 1 şi 2%. Cred că putem vorbi în aceste cazuri de rate decente de creştere. De cealaltă parte, cred, în egală măsură, că România poate să furnizeze cifre ce reprezintă evoluţii mult mai importante, semnificativ mai mari.

Din nou, acestea vor depinde de deciziile luate în privinţa modalităţilor de creştere a PIB.

PIB, aşa cum ştiţi, este influenţat de doi factori, capacitatea de menţinere şi de creştere a investiţiilor străine directe în această ţară, fapt ce cred că este în beneficiul tuturor, atât pentru stat, cât şi pentru companiile străine, capacitatea de a genera un volum al exporturilor care de asemenea influenţează evoluţia PIB în mod considerabil şi, bineînţeles, partea cea mai dificilă, capacitatea de a resuscita consumul.

Modul în care aceste trei variabile, ce în mod clar necesită atenţie, vor fi gestionate, va face diferenţa, practic, semnificativă.

În acest sens, în condiţiile în care astăzi parcurgem o secvenţă de timp, un moment nesemnificativ din punct de vedere istoric, în care această economie, ca şi economia mondială, are de suferit, cred că drumul, calea spre ieşire, devine acum destul de clar.

Depinde de deciziile instituţionale, se află în mâinile acestor decidenţi şi este influenţată de maturitatea acestora. În plus, există şi alţi factori, legaţi de hotărârile legislative şi economice, care vor trebui adoptate.

Realizator: În acest context, în România însă consumul de care vorbeaţi a fost acuzat pentru problemele cu care România se confruntă astăzi.

Roman Yazbeck: Cred că, la modul general, consumul reprezintă un indicator al încrederii populaţiei. Iar această încredere va influenţa decizia oamenilor, fie spre economisire, fie spre cheltuieli destinate consumului propriu.

În mod normal rata consumului reflectă atât tehnic, dar şi la nivel psihilogic capacitatea de implicare a individului pe piaţă. Cred că un consum generat de cerere este mai sănătos decât o rată crescută a consumului, datorată supraofertei. Iar creşterea şi sustenabilitatea acestuia reprezintă, în sine, un indicator important.

Realizator: Cum vedeţi România în următorii ani? Care sunt în opinia dvs. perspectivele economice ale României postcriză?

Roman Yazbeck: Cred în continuare că, dacă sunt adoptate deciziile corecte, mediul în care operează atât consumatorul, adică populaţia, cât şi mediul de afaceri, va merge, în plan general, într-o direcţie corectă, în direcţia potrivită. Este, aşa cum văd eu lucrurile, relativ uşor să compari astăzi România cu alte state vest-europene, dar priviţi la spaţiul care le desparte încă.

Acest spaţiu trebuie să fie compensat cu activităţi în domeniul de afaceri, în domeniul infrastructurii, care de asemenea, în sine, reprezintă încă un model de creştere. Deci, dacă, spre exemplu, domeniul de retail este foarte dezvoltat în Franţa şi nu este încă atât de avansat în România, devine evident faptul că, fără a greşi, România va trebui să ajungă la acel nivel.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru infrastructură şi, în mod clar, este valabil pentru domeniul serviciilor. Cred, în context, că apartenenţa la Europa unită este o oportunitate excelentă pentru România, având totodată exemplul celorlalte state, ca o direcţie pe care ţara dvs., spun evident în sensul cel bun, va fi forţată să o aleagă.

Realizator: Vă propun să trecem acum la nişte întrebări mai mult sau mai puţin personale. Cum v-aţi acomodat cu cultura, cu modul de viaţă, cu civilizaţia românilor?

Roman Yazbeck: În cazul meu acest lucru a fost extrem de uşor. Am beneficiat încă de la bun început de o primire foarte cladă. Şi, în plus, venind din Italia, nu a fost vorba în niciun fel de un posibil şoc cultural. Cred că baza comună latină atât a limbilor, cât şi a culturii, aduce în prim plan mai multe similarităţi. Şi chiar de la început m-am simţit confortabil aici.

Chiar de la început m-am simţit confortabil aici. În mod special atunci când am putut cunoaşte mai mult despre România, o ţară care înseamnă pentru mine mai mult decât Bucureştiul, având în verdere, spre exemplu, Maramureşul, ca de alt fel şi multe, multe alte zone, pe care le-am putut vizita.

Sincer pot spune acum că România ocupă un loc al ei în inima mea. Un moment deosebit a apărut după ce am trecut printr-o zonă rurală, acolo unde, ca şi în multe alte cazuri, se află lăcaşuri de cult, şi sper aici să pot pronunţa corect numele mânăstirii Bârsana din Maramureş, loc despre care consider că are o aură cu totul deoasebită în comparaţie cu ceea ce am văzut în multe alte ţări.

Sunt de asemenea mânăstirile din Moldova şi găsesc cu totul speciale multe aspecte concrete ale vieţii rurale din România, care sunt minunate şi trebuie tezaurizate, având o valoare inestimabilă atât pentru România, cât şi pentru Europa.

Realizator: Domnule Yazbeck, ce înseamnă să trăieşti ca cetăţean străin în România? Care au fost, să spunem, principalele momente care au marcat prezenţa dumneavoastră în România?

Roman Yazbeck: Am locuit cred, în timp, în nouă ţări diferite şi, în plus, am călătorit extrem de mult. În primul rând atunci când mă apropii şi încep să cunosc un popor, ca de alt fel şi atunci când mă familiarizez cu o nouă piaţă, aşa cum, spre exemplu, a fost şi cazul României, o ţară pentru mine caldă şi primitoare, încep în mod concret să simt o anumită obligaţie de a contribui la rândul meu cu ceva, mai ales pentru că am remarcat aici atât de multe similarităţi cu Italia.

Regăsesc gânduri şi idei pe care le avem şi noi în Italia şi simt că trebuie să le promovez atât la nivel cultural, dar şi în plan economic. Senzaţia mea este că pot şi eu să contribui.

Realizator: Există, să spunem, hobbyuri pe care le-aţi păstrat, le-aţi avut şi le-aţi putut păstra în România, care v-au umplut timpul în România?

Roman Yazbeck: Trebuie să spun că programul meu este unul extrem de încărcat şi nu am urmărit în mod neapărat un hobby anume. Ceea ce însă îmi face deosebită plăcere, şi găsesc în mod concret că este important, are legătură cu timpul petrecut alături de copiii mei, privind România şi lumea prin ochii lor.

Ei au ajuns aici acum un an şi jumătate, deci încă se află într-o fază exploratorie. Sincer cred că viitorul umanităţii va depinde în măsură egală şi de modul cum părinţii discută cu copiii lor.

Personal consider acest lucru ca o misiune proprie, ca de altfel şi o provocare intelectuală.

Realizator: Pentru familia dumneavoastră a fost la fel de uşor să se adapteze în România?

Roman Yazbeck: Copiii şi soţia mea s-au adaptat aici extrem de bine, cu toate că încă mai au unele probleme, să le spunem aşa, cu iernile reci. Însă, în rest, pot spune cu o anumită doză de mândrie că suntem o familie fericită.

Realizator: Nu în ultimul rând aş vrea să vă întreb care ar fi sfaturile dumneavoastră pentru investitorii care ar dori să vină în România. Sfaturi pentru oameni de afaceri din România pentru a-şi dezvolta o afacere într-un mediu relativ dificil, cum îl vedem acum în economia românească.

Roman Yazbeck: Cred că nu există nici reţete magice şi nici o monedă de argint fermecată. Cred că aceleaşi argumente sunt valabile şi pentru alte pieţe. În mod clar apartenenţa la UE facilitează multe pentru România.

Formula continuă să fie constituită de persuasiune, determinare şi mai ales pasiune, iar ceea ce adesea îmi place să repet este că fiecare are nevoie de un vis, dar trebuie să fie un vis cu termen limită de îndeplinire. Acesta ar fi sfatul meu.

Realizator: Mulţumesc pentru timpul acordat. Despre perspectivele postcriză ale România, şi nu nu mai, dar şi despre oportunităţile de afaceri pe care ţara noastră le oferă, am vorbit astăzi cu domnul Roman Yazbeck, director pentru România şi Bulgaria al unei importante companii multinaţionale, Philip Morris. Eu sunt Victor Caraculacu şi vă doresc o seară plăcută în continuare.