Preşedintele CSM, Florica Bejinaru la România Actualităţi

Cu puţin timp în urmă preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Florica Bejinaru, a prezentat raportul de activitate la încheierea mandatului de şase ani al forului, susţinând că un rol esenţial în reformarea sistemului judiciar l-a avut aderarea României la Uniunea Europeană.

Preşedintele CSM, Florica Bejinaru, este invitata Radio România într-o ediţie specială. Bine aţi venit la noi în studio.

Florica Bejinaru: Bine v-am găsit.

Invitaţii noştri mai sunt preşedintele Comisiei juridice din Senat, Toni Greblă, şi fostul ministru al justiţiei şi de externe, senatorul Cristian Diaconescu. Vă mulţumim, de asemenea. Mâine sunt sau nu sunt alegeri la CSM, doamnă preşedinte, pentru viitorul mandat de ase ani al forului?

Preşedintele Traian Băsescu, să reamintim, a sugerat că mâine să nu fie alegeri până în 20 ianuarie, iar astăzi la şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii nu a participat ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu, deşi cu o zi în urmă cerea membrilor CSM să discute astăzi despre o eventuală amânare a şedinţei de constituire programată pentru vineri, şi nici procurorul general, Codruţa Kovesi.

Florica Bejinaru: Există dreptul dumnealor de a participa sau nu la şedinţele Consiliului Superior al Magistraturii, deşi în condiţiile în care dobândeşti calitatea de membru ales, de drept sau reprezentant al societăţii civile, credem că este o obligaţie participarea la şedinţele Consiliului. Probabil că sunt cauze obiective pentru care cei doi membri de drept nu au putut să participe astăzi.

Ce vreau să precizez de la bun început este că pentru mâine este convocat de către preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şedinţa de constituire a noului Consiliu Superior al Magistraturii. Practic, nu este vorba de alegeri pentru Consiliul Superior al Magistraturii, este şedinţa de constituire a Consiliului Superior al Magistraturii şi alegerea conducerii viitoarei echipe a Consiliului Superior al Magistraturii.

La ce oră începe şedinţa?

Florica Bejinaru: Convocarea, din câte ştiu eu, este făcută pentru mâine la ora 11:00.

Participă actualul Consiliu?

Florica Bejinaru: Nu...

Este o alegere internă? Spuneţi-ne puţin din "bucătăria"...

Florica Bejinaru: La această şedinţă vor participa membrii viitorului Consiliu Superior al Magistraturii. Este vorba de magistraţii aleşi şi validaţi prin hotărârea Senatului, este vorba de reprezentanţii, cei doi reprezentanţi, ai societăţii civile, de asemenea aleşi de către Senat şi cei trei membri de drept care, în virtutea calităţii funcţiilor lor, dobândesc această calitate de membru de drept, respectiv preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul general, şi ministrul justiţiei.

Şi dacă nu participă unul dintre aceştia, doi sau trei?

Florica Bejinaru: Problema care se va tranşa mâine este în primul rând o problemă de cvorum care este obişnuită oricărei şedinţe - trebuie să existe cvorum pentru a se lua o decizie - însă acestea sunt chestiuni pe care colegii noştri care au dobândit această calitate... este o chestiune pe care o vor constata şi tranşa mâine.

Ca să eliminăm speculaţiile, de ce s-a propus ziua de 20 ianuarie şi nu cea legală, mâine?

Florica Bejinaru: A fost o solicitare adresată... practic nu a fost o solicitare - vreau să fiu foarte exactă în ceea ce spun - a fost o recomandare, o... la fost pusă în discuţie o dată ulterioară datei de 19 ianuarie având în vedere că la data de 19 ianuarie se va pronunţa, sperăm să se pronunţe, Curtea Constituţională pe o anumită contestaţie care s-ar fi formulat împotriva hotărârii Senatului, plenului Senatului, de validare a alegerilor. A fost o problemă care s-a pus ieri în discuţie, însă în ce măsură se va lua sau nu în considerare această solicitare nu mai intră nici în competenţa mea şi nici a actualului Consiliu, ci e o chestiune care, aşa cum vă spuneam, şi aceasta va fi tranşată mâine.

Mecanismul de Cooperare şi Verificare iniţial a ajutat România să fie parte a Uniunii Europene în 2004, la sfârşit, în decembrie. S-a negociat acest lucru. Iată că acest MCV este o armă politică. Percepţia dumneavoastră... ce-aţi făcut bine, ce-aţi făcut rău, cum de s-a ajuns aici ca acest Mecanism de Cooperare şi Verificare să fie din nou în actualitate, însă politic?

Florica Bejinaru: Îmi va fi foarte greu să vă răspund la această întrebare pentru că ea presupune accesul la anumite informaţii, pe care eu nu îl am. Eu tot ce pot să vă spun e că în această perioadă mecanismul de cooperare şi verificare a fost în permanenţă în atenţia noastră pentru că a trebuit să avem în vedere recomandările formulate în cadrul condiţionalităţilor din mecanismul de cooperare şi verificare şi pe competenţele şi responsabilităţile care revin consiliului şi sistemului judiciar, a trebuit să ne adaptăm în permanenţă programul de planul de acţiune în raport de recomandările cuprinse în fiecare raport de evaluare, ultimul fiind în 20 iulie anul acesta.

Sigur că noi am încercat de fiecare dată la întâlnirile cu experţii Comisiei Europene să prezentăm progresele pe care le-am făcut, să prezentăm stadiul în care ne aflăm cu rezolvarea altor recomandări din condiţionalitatea mecanismului, să explicăm cauze obiective - dacă a fost cazul - şi cauze subiective pentru care anumite recomandări nu au putut fi finalizate până la momentul ultimei evaluări.

Apreciem însă că ceea ce mai este de realizat în cadrul mecanismului şi incumbă Consiliul Superior al Magistraturii şi implicit sistemului judiciar sunt probleme în curs de rezolvare şi cred că în perioada imediat următoare vom putea să prezentăm soluţii sau viitoarea echipă a Consiliului să prezinte soluţii pentru cele câteva probleme rămase în curs de rezolvare.

O să revenim la ce va fi în viitor. Domnilor senatori, Cristian Diaconescu, Toni Greblă, vă salut şi pe dumneavoastră! Domnule ministru Diaconescu, aţi negociat propriu-zis acest JAI în 2004. Ce înseamnă MCV acum, cum îl percepeţi, ce comentarii aveţi la actualitatea zilei?

Cristian Diaconescu: Deci acest mecanism de control şi verificare, însoţit la sfârşitul lui 2004, lui 2005 şi de o clauză de salvgardare, a reprezentat, din păcate, aş vrea să spun, garanţia de responsabilitate a autorităţilor de la Bucureşti în legătură cu modul în care funcţionează sistemul judiciar.

Mai clar, şi în sistemul judiciar românesc avem nevoie de argumentul creării şi funcţionării responsabile unei instituţii care să fie unicul şi, evident, cel mai în temă reprezentant al autorităţii judecătoreşti, acesta fiind Consiliul Superior al Magistraturii.

În alte ţări, competenţele sunt date aproape în exclusivitate în sarcina ministrului justiţiei, în România, la acea dată, constatându-se o interferenţă destul de serioasă între politic şi justiţie, a fost necesar să stabilim acest gard legislativ delimitativ. Sigur că în 2009 clauza de salvgardare şi-a încetat efectele dar prin eforturi politice, aş vrea să spun, dar mecanismul a rămas ca un asterix pentru România şi Bulgaria.

Din păcate, această instituţie este folosită de unele state membre ale UE în a condiţiona alte decizii luate pe alte planuri şi din acest punct de vedere avem - şi nu de ieri, de alaltăieri - o problemă extrem de complicată, repet, nu de natură politică, ci la nivel instituţional, în ceea ce priveşte parcursul normal, simplu al României în Uniunea Europeană. Nu este prima oară când MCV-ul este relaţionat cu - acum situaţia intrării în Spaţiul Schengen.

A mai existat o încercare de acest gen atunci când s-a pus problema împrumuturilor pe care România le lua inclusiv de la Comisia Europeană. Sigur, fără temeiuri juridice clare şi fără o legătură imediată, dar printr-un demers politic care este extrem de greu de contracarat.

Acest mecanism de cooperare şi verificare poate fi demis într-un fel unilateral? Pentru că, iată...

Cristian Diaconescu: Nu. Categoric, nu.

Şi atunci declaraţiile care au fost făcute aici în România faţă de acest MCV , îmi permit să spun aşa să nu repet întreaga...

Cristian Diaconescu: Deci, categoric nu poate fi decisă revocarea sa unilaterală, este o chestiune de decizie internă înăuntrul Uniunii Europene, cu participarea statelor membre, dar în continuare rapoartele care vin în legătură cu România nu sunt sută la sută încurajatoare, sigur, se fac eforturi, sigur, sunt progrese, trebuie să fim foarte corecţi.

Trebuie să fim foarte corecţi, să recunoaştem acest lucru şi...Dar există o serie de elemente care într-un moment sau altul de vulnerabilitate, în legătură cu sistemul judiciar, care la un moment dat sunt maximizate. Acum, sigur, există două variante de răspuns dacă mă întrebaţi.

Prima este varianta de răspuns internă, adică prin efort instituţional şi prin a face ceea ce toată lumea ştie că trebuie făcut. Sigur că este vorba şi de un efort extern în aceea de a încerca să anticipăm şi să oprim eventualele corelări politice care se fac între MCV şi alte decizii care se iau înăuntrul Uniunii Europene şi privesc România. Deci din acest punct de vedere, una fără alta nu se poate.

Aţi fost ministrul care în 2003 aţi lucrat cu CSM la legile sistemului judiciar şi la această structură instituţională şi funcţionalitatea ei. Vă întreb ce percepţie aveţi acum la rolul CSM faţă de ce s-a gândit iniţial şi ce trebuie să facă CSM în viitor?

Cristian Diaconescu: Deci, sigur, fără a fi interpretat ca şi un amestec, veţi vedea sau vedeţi, nu mă amestec în niciun fel în economia internă a CSM-ului, altfel aş nega însăşi raţiunea constituirii acestei instituţii la care, într-adevăr, am contribuit şi cu sprijin european, dar şi cu sprijinul colegilor din CSM la acea dată.

Sigur, în acel moment practic şi undeva în criză de timp, ministrul justiţiei a predat o serie de responsabilităţi către CSM. A început un proces electoral înăuntrul sistemului şi castei magistraţilor, ceea ce era un lucru extrem de nou pentru ei şi acest lucru eu cred că a fost benefic.

Probabil că o anumită cultură a autonomiei şi a independenţei, dar în egală măsură a interacţiunii cu celelalte instituţii ale statului, pentru că nu poţi să faci reformă fără să ai o cooperare adecvată şi de bună credinţă cu toate instituţiile care concură la actul judiciar în general. Probabil că acest proces n-a avut viteza pe care am aşteptat-o.

Direcţia este bună, dar dacă privim nu numai din perspectiva MCV-ului, haideţi să lăsăm această chestiune deoparte, dar din perspectiva credibilităţii interne şi a unei anumite capacităţi a politicului ca cel puţin la nivel comunicaţional să continue să se amestece, ei bine, aici, fără a găsi o culpă instituţională într-un sens sau în altul, cred că mai este mult de făcut. Sigur, într-un cuvânt s-ar numi cultură în legătură cu sistemul judiciar şi înăuntrul sistemului judiciar.

Mulţumesc mult, domnule senator! Domnule senator Toni Greblă, sunteţi preşedintele unei comisii juridice care probabil va contribui pentru viitor la reformarea acestui Consiliu Superior al Magistraturii care, de fapt, se şi cere. Aceeaşi întrebare şi pentru dumnevoastră. Care e percepţia pe care o aveţi acum privind rolul CSM faţă de ce s-a preconizat? Ce vreţi să faceţi în viitor?

Toni Greblă: Înainte de toate eu aş felicita-o pe doamna preşedinte Rodica Bejinariu pentru activitatea depusă ca preşedinte al acestui important for instituţional al ţării şi prima tendinţă ar fi să urez succes noului consiliu. Din păcate sunt sceptic că noul consiliu îşi va începe activitatea sub bune auspicii. Se vorba de cultura instituţională, eu aş zice de cultură democratică. Este inadmisibil ca ministrul justiţiei, preşedintele ţării, să nu participe la şedinţa de bilanţ la încheierea practic a mandatului majorităţii membrilor actualului consiliu.

Mâine, din păcate, apreciez că nu va fi întrunit cvorumul de şedinţă în tendinţa de a politiza excesiv de mult şi acest bastion care ar trebui să fie garantul independenţei justiţiei.

Asemenea practici, imixtiunea brutală a politicului, inclusiv prin declaraţiile publice pe care le-a făcut preşedintele ţării în legătură cu viitorul CSM, nu fac decât să adauge noi fraze la viitorul raport de ţară cu sarcina cea mai uşoară pentru preşedintele României. CSM-ul este de vină pentru că raportul de ţară va fi din nou un raport, din păcate, cu accente foarte critice.

Teme pe care le construim în România datorită intervenţie inadecvate a unor factori cu atribuţii de înaltă răspundere în statul român, sunt apoi preluate în rapoartele de ţară şi ne vin ca teme de lucru pentru a reforma justiţia. Justiţia are o problemă, are o problemă de credibilitate, are multiple probleme legate de modul în care funcţionează de la lipsa bazei materiale adecvate a fondurilor financiare, a unei pregătiri corespunzătoare, a recrutării persoanalului.

Multe sunt problemele pe care justiţia trebuie să le rezolve, dar justiţia trebuie să-şi rezolve în linişte problemele şi în orice caz, să nu foe boicotată. În momentul în care preşedintele ţării refuză să participe la o activitate de bilanţ care înseamnă "hai să vedem ce am făcut până astăzi şi, mai ales, să vedem ce ne-a mai rămas de făcut pentru ca justiţia să aibe şi în interior şi în exterior o imagine bună".

Boicotarea unei asemenea activităţi nu pare un lucru de bun augur şi eu deplâng în continuare lipsa dorinei de dialog instituţional, pentru că numai prin dialog instituţional şi prin cooperare interinstituţională pot fi rezolvate cel mai bine problemele destul de complicate care sunt în sistem.

Mulţumesc foarte mult pentru această intervenţie. Să precizăm că acest CSM este primul ales democratic şi că istoria Consiliului Superior al Magistraturii a început în 1909. Doamnă preşedinte, justiţia are probleme. Câteva citate despre problemele ei şi percepţia despre România: " este o ţară în care există corupţie. Corupţie internă, trafic de organe,/.../, infracţionalitate la nivelul Uniunii Europene, mică, mare". Toate ţin de justiţie, într-un fel sau altul. lorica Bejinaru: Doar într-un anumit fel ţin de justiţie şi anume ţin de justiţie... ealizator:Corupţia este temă plăcută...

Florica Bejinaru: Din momentul în care aceste stări anormale de lucru ajung să fie anchetate, cercetate de sistemul judiciar prin Parchet şi ulterior ajung în instanţele de judecată pentru a fi soluţionate.

Vorbesc de corupţie şi am spus "plăcută". Este o temă plăcută şi speculată de foarte mulţi ani în România. Este una dintre condiţionalităţi pentru funcţionarea sistemului judiciar în România. Ce lăsaţi în urmă, ce avem în faţă în legătură cu această generală temă şi percepţie despre România? Corupţia.

Florica Bejinaru: Pe această temă, Consiliului Superior al Magistraturii nu i-au revenit sarcini deosebit de importante, având în vedere competenţele acestei instituţii. Ce am putut noi să facem a fost să sporim numărul acţiunilor de formare la Institutul Naţional al Magistraturii în acest domeniu al corupţiei, al criminalităţii economico-financiare, spălări de bani şi aşa mai departe.

Ce am putut noi să facem a fost să demarăm prin intermediul inspecţiei judiciare şi o acţiune similară a fost realizată la nivelul Înaltei Curţi la iniţiativa doamnei preşedinte, doamna Livia Stanciu. Am luat în această perioadă, au fost analizate fiecare dosar de corupţie de la instanţele de fond, curţi de apel, tribunale, pe de o parte.

Pe de altă parte, dosarele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi au fost analizate sub aspectul temporizării procedurilor. Am vrut să verficăm de ce durează foarte mult soluţionarea acestor dosare, pentru că acest lucru s-a reproşat instanţelor de judecată şi am constatat că în mod dominant, cauzele care determină amânarea acestor cauze sunt cauza obiective.

A fost acea dispoziţie care determina suspendarea judecării cauzelor, în condiţiile în care se solicita ca aceasta să fie trimisă la Curtea Constituţională pentru soluţionarea unei excepţii. Numărul foarte mare de inculpaţi, numărul foarte mare de părţi vătămate, modul în care se puteau realiza procedurile de citare la un anumit termen. Metodele şi mijloacele legale, până la urmă, procedurale pe care le foloseau avocaţii pentru a reuşi să mai amâne pentru un termen aceste cauze.

Sigur, există şi situaţii în care, probabil, lipsa de timp sau precaritatea pregătirii a făcut să nu fie observat foarte bine dosarul pentru termenul următor şi el să primească un termen care nu s-ar fi justificat în alte condiţii. Însă dominanta duratei excesive a proceselor de mare corupţie - şi mă refer acum la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru că ele acolo s-au aflat - s-a datorat unor cauze preponderent obiective.

Ne-am bucurat foarte mult, şi noi, şi dânşii, pentru că Legea 202/2010 vine cu câteva măsuri care vor face ca soluţionarea acestor cauze să fie deblocată.

Spuneaţi, într-una din emisiune noastre la care aţi participat, că necesarul de personal este în jur de 500 - 700 de oameni în sistem.

Florica Bejinaru: Aşa este. Acest necesar s-a menţinut, pentru că în toţi aceşti ani am înregistrat plecări masive din sistem.

143 au plecat numai în 2010.

Florica Bejinaru: Iar aproximativ 600 au plecat în 2009. Vă daţi seama că este...

Deci ce se întâmplă, până la urmă, în sistemul judiciar?

Florica Bejinaru: În sistemul judiciar se întâmplă acest fenomen, iar noi, CSM, responsabil cu gestionarea resurselor umane, suntem în situaţia de a găsi rapid soluţii care să indeplinească, pe de o parte, condiţiile cantitative să asigurăm ocuparea acestor posturi vacante, menţinând, în acelaşi timp, un standard calitativ corespunzător magistratului care trebuie să funcţioneze într-o justiţie la nivel european.

Ei, vă daţi seama că este foarte greu; pleacă oameni care au în spate o carieră de câţiva zeci de ani, au în spate o experienţă. Vin cei care întră în magistratură fie prin INM, fie prin concursul cu cinci ani vechime pentru cei cu cinci ani vechime în munci juridice.

Au o pregătire profesională, dar pentru a ajunge la lejeritatea şi experienţa pe care ţi-o dă numai munca în fiecare dosar, trebuie să treacă ceva timp. De fapt, sistemul judiciar din România, legislaţia noastră prevede cele mai scurte termene pentru accesul şi promovarea în magistratură... cele mai mici termene...

Este de notorietate că, pentru asemenea muncă, este un punct de vedere personal, dar pe care l-am regăsit şi la alţi colegi, l-am regăsit şi în modul în care alte sisteme de drept, alte legislaţii îşi reglementează această problemă. Este nevoie de trecerea unui număr de ani, şi în plan biologic, şi în plan profesional, pentru a ajunge la înţelepciunea, echilibrul pe care toată societatea îl aşteaptă de la un judecător.

Se spune, de obicei, că, până la 28 de ani, greşeala este scuzabilă; până la 35 de ani, este o coincidenţă; după 35 de ani, este o prostie.

Florica Bejinaru: Nu ştiu.

Etape de vârstă. Doamna preşedintă, şi totuşi, CSM-ul este criticat, a fost criticat, continuă să fie criticat şi întrebarea care se pune: ce este acest CSM? Mai este necesar? Este util? Cum poate funcţiona, când fiecare are ceva zis despre instituţie, şi-o doreşte independenţă şi, totuşi, intervine?

Florica Bejinaru: Din păcate, Consiliul, în aceşti ani, a fost criticatm, cum spuneţi dumneavoastră, atât din interior, cât şi din afara sistemului. Din păcate, nu s-a realizat acea conştientizare a nevoii de colaborare, de cooperare între noi, sistem, şi celelalte puteri în stat. Sunt probleme pe care oricât şi-ar dori Consiliul, nu le poate rezolva, pentru că nu are pârghiile necesare.

Şi în aceste condiţii, potrivit competenţelor lor, celelalte puteri în stat puteau şi pot să contribuie în continuare pentru rezolvarea acestor probleme din sistemul judiciar. Cred că ce s-a întâmplat în aceşti ani este cauza..., această dispută continuă este cauza care a făcut ca unele evoluţii, pe care şi noi le-am dorit mai rapide, să fie mult mai lente decât ne-am fi dorit.

CSM, am toată convingerea, trebuie să existe şi trebuie să funcţioneze în continuare, pentru că, în aceşti şase ani, nu poate contesta nimeni că acest Consiliu şi-a îndeplinit rolul constituţional de apărare a independenţei sistemului judiciar, a justiţiei în această ţară. Şi când vă spun acest lucru, ştiu ce vă spun. Este necesar ca acest Consiliu să funcţioneze, indiferent care ar fi echipa care, la un moment dat, va asigura conducerea şi funcţionarea acestui consiliu.

Şi spun acest lucru, pentru că am constatat în aceşti şase ani că o bună parte din criticile şi acuzele care au fost aduse Consiliului au fost concertate şi probabil că ele au dorit ca împreună să demonstreze că această instituţie nu e eficientă, nu este utilă, însă cred că această percepţie este demult depăşită. Dacă vrem o democraţie consolidată şi dacă vrem o reală democraţie pentru România, CSM-ul, ca şi garant al justiţiei, în această ţară, trebuie să funcţioneze.

Care credeţi că sunt primele trei obiective pe care ar trebui să le aibă CSM în viitorul mandat de şase ani?

Florica Bejinaru: Sigur, este dreptul lor să-şi stabilească aceste obiective.

Vorbim de justiţia din România, instituţie constituţională.

Florica Bejinaru: Dacă mă întrebaţi pe mine, cred că este foarte important să continue programele pe care le-am început şi care sunt în curs de derulare, pentru că la capătul lor sper eu să se găsească soluţii care să îmbunătăţească tot ceea ce la ora actuală pare să nu funcţioneze la parametrii doriţi şi de către noi şi de către societatea românească, pe de o parte. Pe de altă parte, mi-aş dori să îmbunătăţească şi să valorifice tot ceea ce a rămas în forma de propunere, de proiect pentru îmbunătăţirea activităţii sistemului judiciar.

Cred că trebuie să preluăm, să învăţăm măcar noi şi să nu ne lăsăm influenţaţi de ceea ce se întâmplă în afara sistemului judiciar, se preluăm ceea ce este bun, constructiv, să îmbunătăţim ceea ce poate fi îmbunătăţit şi, desigur, să se vină cu propuneri noi, cu acţiuni noi, cu acţiuni care să ducă la eficienţa şi calitatea actului de justiţie.

Pe cele patru condiţionalităţi care sunt puse prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare, deci, din cele patru care credeţi că este cea mai slabă, reprezentată, într-un fel, prin măsuri concrete?

Florica Bejinaru: Practic, ceea ce a revenit CSM-ului a fost în ceea ce priveşte unificarea practicii judiciare şi aici, împreună cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, am făcut tot ceea ce depinde de noi pentru a conştientiza sistemul judiciar de nevoia de practică unitară, pe de o parte, însă respectând, în acelaşi timp, independenţa judecătorului în soluţionarea cauzei.

Însă aş dori ca pe acest segement să ne amintim şi să avem în vedere decizia pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care stabileşte, într-un fel, condiţiile... stabileşte condiţiile sau cauzele, mai bine zis, care au dus la acest fenomen - masiv, e adevărat - de practică neunitară.

O altă direcţie în care am acţionat a fost aceea a Inspecţiei Judiciare. Vreau să vă spun că aici am adoptat toate recomandările şi toate propunerile şi toate condiţiile pe care în rapoartele care au fost până acum întocmite de către Comisia Europeană... deci, toate condiţiile care au fost solicitate pentru reformarea Inspecţiei Judiciare.

Acum, vreau să vă spun că această Inspecţie Judiciară funcţionează cu vreo 40 de oameni, din care şase sunt disponibilizaţi pentru comisiile de disciplină şi nu pot efectua alte activităţi de inspecţie, în condiţiile în care atribuţiile lor sunt cel puţin la fel de complexe cu atribuţiile care, înainte de 2005, le avea Inspecţia din Ministerul Justiţiei, de la curţile de apel şi parchetele de pe lângă şi care, la acel moment, se cifra la aproximativ 145 de inspectori. Noi, astăzi, cu 40 trebuie să facem acelaşi lucru.

Posturile au fost blocate şi nu le-am putut ocupa decât, aşa, cu ţârâiala, ca să mă exprim într-un termen mai puţin academic, câte un post, câte două posturi, pe măsură ce am îndeplinit acele condiţii, ca urmare a plecărilor din Consiliu.

Şi ultima întrebare. Ne apropiem de încheiere. Cu "da" şi "nu", Mecanismul de Cooperare şi Verificare va fi politizat din partea UE faţă de România? Sau va înceta?

Florica Bejinaru: Următorul raport este aşteptat în luna februarie a acestui an, am impresia. Nu pot să vă spun dacă va fi sau nu politizat, pentru că nici nu am căderea să fac o asemenea afirmaţie şi nici nu este cazul. Tot ceea ce am făcut şi cred că trebuie să facem noi în continuare este să convingem de progrese.