Politica externă "trece prin buget"

În urma cu şase ani, România a început participarea la alianţa multinaţională din Irak. Un demers pe care ministrul de externe Cristian Diaconescu îl consideră de natură "politico-militară". "În urmă cu şase ani am dat pentru prima oara semnalul foarte clar în legatura cu faptul ca românii nu numai că doresc sa fie primitori de securitate, dar si furnizori de securitate", explică ministrul în limbaj diplomatic. Adică, militarii români din Irak au încercat să aplaneze conflictele din această ţară, căutând să protejeze mai cu seamă civilii.

Astăzi însă, a venit vremea scadenţei, iar militarii români părăsesc Irakul, după cum anunţă autorităţile.Ce înseamnă aceasta întoarcere a trupelor? Nu mai ramâne nimeni în Irak, din partea României?

Înseamna o reducere a prezentei fortelor militare efective, personalului militar efectiv în Irak, dar prezenta româneasca va continua. În ceea ce priveste modul în care vom fi reprezentati de experti în programe de pregatire, de training, de antrenament privind fortele armatei irakiene, privind structurile de siguranta din acest stat, constituirea si antrenarea aceastora, românii în continuare îsi vor aduce aportul. În legatura cu componenta economica: s-a vorbit ceva mai putin de aceasta implicare.

Eu cred ca suntem într-o faza din pacate destul de preliminara în ceea ce priveste modul în care România, prin investitorii sai, prin stat, dar nu numai, va fi prezenta pe o dimensiune economica în Irak. În al treilea rând, este vorba de o serie de colegi din Ministerul Afacerilor de Externe, care vor continua demersurile începute prin anul 2004 în ceea ce priveste constructia institutionala în Irak.

O serie de ministere, Ministerul de Externe, Ministerul Muncii, au fost organizate la Bagdad cu sprijinul direct al unor experti din România si de aceea voiam sa subliniez faptul ca participarea noastra la reconstructia Irakului a avut o dimensiune complexa. Astazi încheiem dimensiunea efectiv militara, operational militara, dar cei care se vor ocupa de pregatirea fortelor armate irakiene vor continua sa fie prezenti în zona.

Toţi corespondentii Radio România în Irak, cinci la număr în toată această perioadă de prezenţă românească în zonă, au spus urmatorul lucru: România ar fi putut încheia acorduri economice profitabile în Irak, dar din diferite motive nu a făcut-o. Putem spune că am pierdut trenul, din punct de vedere economic? De ce nu avem, spre exemplu, fabrici de ciment acolo, de constructii, de petrol?

Haideti sa recunoastem odata pentru totdeauna cinstit: nu avem capacitatea de a juca, de a participa în jocuri extrem de complexe din punct de vedere geostrategic. În Irak, simpla prezenta nu genera neaparat si o implicare directa în ceea ce priveste reconsiderarea, redimensionarea economica a acestei tari. Deci din aceasta perspectiva, probabil ca trebuie sa întelegem, odata pentru totdeauna, ca o lume globalizata înseamna si o lume extrem de sofisticata si complexa.

Toti participantii la coalitia din Irak, dincolo de implicarea în reconstruirea sistemului politic şi social, au avut în strategia lor si o dimensiune economica. Din aceasta perspectiva si mie mi se pare că a lipsit sofisticarea si mai ales etapizarea demersurilor noastre fata de Irak si fata de regiune, cu atât mai mult cu cât, iata, o serie de state au câstigat din punct de vedere economic.

Exact. Este un semnal de care ar trebui foarte serios sa se tina seama. Nu se poate face politica externă de pe o zi pe alta. Nu se pot pune în aplicare strategii de politica externa doar pe simpla vointa sau calitate a unui demnitar sau a unei institutii la un moment dat. Sunt programe pe termen lung care trebuie sa câstige credibilitate mai ales în zone sensibile cum este cea irakiana si mai ales sa asigure o întelegere din partea partenerilor în ceea ce priveste intentiile pe care le ai în viitor. Câta vreme nu se lucreaza etapizat si, repet, într-o perioada lunga de timp, nu se pot astepta rezultate pe termen scurt.

Astazi a apărut un Eurobarometru pe baza caruia aflam ca românii sunt cel mai putin atasati de tara lor de origine. De ce credeti ca am avea acest comportament?

Va rog sa-mi permiteti chiar sa nu cred. Adica îmi doresc sa nu fie adevarat. Am vazut foarte multi români care lucreaza în strainatate, m-am întâlnit cu ei, nici pe departe nu mi s-a parut ca ar fi lipsiti de sentimentele naturale necesare în legatura cu tara lor.

Atunci merg la urmatoarea întrebare: cum apar aceste eurobarometre? Au aparut tot felul de pozitii ale României, de plasari ale României, totdeauna suntem pe ultimul loc; dar e chiar asa? Chiar suntem ultimii din Europa?

Va asigur ca, unu: nu suntem pe ultimul loc; doi: nici nu se pune problema ca cineva înauntrul nivelului decizional europen sa ne considere ca fiind ultima tara.

Pâna la urma este si o chestiune de imagine, este si o chestiune de perceptie si, ca orice element care tine de perceptie, si aceste lucruri se cultiva. Vreau sa va spun un lucru: diplomatia româneasca, care ar putea contribui la această imagine, are cel mai mic buget din toata Europa. Nu din Uniunea Europeană, din toată Europa!

De aceea închideţi ambasadele?

Ne luam niste masuri pentru ca este risipa în anumite zone, dar un buget de 0,17% din PIB ne pune într-o situaţie grea. Încercăm să constientizam tot mai mulţi factori ca între capacitatea programelor financiare si eficienţa demersurilor diplomatice există o relatie foarte strânsa.

Repet, avem, suntem numai profesionisti la conducerea Ministerului de Externe, avem capacitatea si vointa de a opri tot ceea ce înseamna risipa si bataie de joc. Dar nu pot sa nu spun la un moment dat ca exista o linie rosie. 5 milioane de români care sunt astazi în strainatate ne întreabă: "Ce fac serviciile consulare"? Ce le putem răspunde? Fac ce pot, în condiţiile date.

Vă dau un exemplu. Pentru semnarea acordului Nabucco (privind construcţia unui gazoduct din zona caspică în Europa, n.n.) am acţionat simultan în foarte multe capitale. Ce ne-am fi facut daca nu am fi avut reprezentante diplomatice în statele din Caucaz?

Cum putem în momentul acesta sa vedem în ce masura putem influenta rezolvarea litigiului dintre Azerbaidjan si Turkmenistan daca nu am ambasade în cele doua tari?

Stiu, toata lumea cere bani si toata lumea se vaicareste. Nu ne vaicarim, o spun foarte clar si rece: acesta este raportul direct între posibilitatea de a avea o activitate diplomatica si, cum sa spun, efectele pe care aceasta activitate diplomatica le are.