"Participare protestatară la vot" în Rusia

Alexandr Beleavski: Ce efecte au produs alegerile parlamentare din 4 decembrie asupra scenei politice ruse?

Mihail Remizov: Alegerile au generat structura actuală a sistemului politic din Rusia, au produs modificări în favoarea opoziţiei.

Însă din punct de vedere tehnic, aceasta nu înseamnă prea mult, pentru că partidul Rusia Unită va putea să adopte de unul singur toate legile esenţiale.

Totuşi, opoziţia sărbătoreşte victoria morală. Avem o repartizare foarte comodă a câştigurilor şi avantajelor între putere şi opoziţie: puterea sărbătoreşte victoria de facto, pentru că şi-a asigurat controlul în parlament, iar opoziţia va sărbători victoria morală, pentru ca şi-a mărit numărul de locuri în Duma şi şi-a demonstrat capacitatea de a mobiliza electoratul protestatar.

Unul dintre fenomenele interesante în aceste alegeri este faptul că au venit la vot, după câte se pare, şi cei care nu mai votaseră de multă vreme.

S-a produs astfel efectul de participare protestatară la vot, de mobilizare protestatară împotriva partidului puterii, Rusia Unită.

Un instrument important al aceastei mobilizări au fost mediile sociale, reţelele sociale, internetul.

Sunt convins că acest factor va fi valorificat în toate campaniile ce vor urma, fiind posibil să aiba efecte similare. Astfel, va fi interesant de urmărit cum va funcţiona acest model al votului protestatar în alegerile prezidenţiale din martie.

Alexandr Beleavski: Cum comentaţi acuzaţiile opoziţiei, că alegerile au fost falsificate în favoare partidului puterii, Rusia Unită?

Mihail Remizov: Există informaţii despre încălcari ale legii strigătoare la cer, dar e greu de spus în ce măsură acestea au influenţat tabloul general al alegerilor, la nivelul întregii Rusii.

Probabil, cel mai neplăcut pentru partidul Rusia Unită este ca în unele regiuni a înregistrat un nivel de susţinere anormal de ridicat, iar în altele – anormal de scăzut.

Neplăcut nu atât din cauza suspiciunilor că ar fi recurs mod excesiv la “resursele administrative”, ci pentru că relevă efectul unei societăţii scindate, al unei ţări scindate în ceea ce priveşte raportarea la această forţa politică.

Or din punctul de vedere al partidului, această situaţie ar trebui să fie ceva preocupant, pentru că nu întâmpalător el se numeşte Rusia Unită, şi nu “Rusia Divizată”.

Pericolul unei Rusii divizate e ceea ce transpare din cifrele votului şi este cel mai îngrijorator fenomen, după părarea mea.

Alexandr Beleavski: Cum explicaţi, totuşi, rezultatele de peste 90% înregistrate de Rusia Unită în unele regiuni, mai ales din Caucazul de Nord, cum ar fi Cecenia, unde a obţinut peste 99%?

Mihail Remizov: În primul rând, acestea sunt nişte sisteme administrative conduse foarte dur, unde procesul electoral e controlat.

În al doilea rând, există un aspect social, legat de faptul că în republicile etnice, mai ales în cele din Caucaz, funcţionează modelul de vot lobbyist.

Alegătorii din aceste regiuni pornesc de la premisa că, cu cât vor veni la vot în număr mai mare şi cu cât vor vota mai mulţi pentru partidul care e favoritul alegerilor, cu atât mai mare va fi şi numărul deputaţilor lor aleşi pe lista acelui partid.

Pur şi simplu sistemul de repartizare a mandatelor funcţionează în aşa fel, încât creşterea prezenţei la vot şi creşterea rezultatelor partidului învingător într-o anumită regiune, duce la creşterea numărului reprezentanţilor acesteia în legislativ.

Cu alte cuvinte, votul de tip lobbyist le permite republicilor etnice să-şi mărească reprezentarea la nivelul sistemului politic rus şi să aibă atuuri suplimentare în târgul cu centrul federal.

De aceea, societatea este implicată şi ea în acest joc, şi dacă am vorbi de comploturi şi falsficări, am putea descoperi că în comploturi şi falsificări e implicată cea mai mare parte a populaţiei.

Alexandr Beleavski: Vor avea urmări declaraţiile partidelor de opoziţie, inclusiv ale comunştilor, clasaţi pe locul 2, care vor contesta alegerile?

Mihail Remizov: În ceea ce-i priveşte pe comunişti, tactica lor tradiţională este să conteste rezultatele alegerilor în anumite circumscripţii şi regiuni, inclusiv în justiţie, dar de regulă ei pierd aceste procese. În al doilea rând, ei vorbesc de un număr mult mai mare de nereguli decât numărul contestaţiilor pe care în cele din urmă le depun în instanţă.

De aceea, nu cred că plângerile comuniştilor au multe şanse în justiţie, iar cel mai important este că Partidul Comunist al Federaţiei Ruse (PCFR) este un partid care încă din anii '90 a învăţat cum să piardă profesionist, şi care nu luptă pentru presupusele sale voturi pierdute. Nici măcar pentru acele voturi pe care le consideră însuşite de partidul puterii.

Alexandr Beleavski: Într-adevăr, opoziţia vorbeşte de falsificări de 15% în favoarea Rusiei Unite, iar comuniştii spun că sunt ei cei cărora li s-au furat aceste 15%...

Mihail Remizov: Comuniştii spun asta, dar să ne-a aducem aminte că în 1996 comuniştii aveau motive întemeiate să creadă că în turul doi al alegerilor prezidenţiale victoria le-a fost pur şi simlu furată în favoarea lui Boris Eltin, şi cu toate acestea Ghennadi Ziuganov, liderul PCFR, adversarul lui Eltin în turul 2, s-a resemnat.

Nu există nicio îndoială că şi de data asta el va recunoaşte, în ansamblu, rezultatele anunţate de Comisia Electorală Centrală.

Deja a început un schimb amuzant de scrisori între el şi preşedintele CEC, Vladimir Ciurov, care i-a propus ca PCFR să renunţe la mandate în cazul în care consideră alegerile lipsite de legitimitate.

Bineînţeles că Ghennadi Ziuganov nu va face aşa ceva, pentru că nu poate să declare nelegitim un scrutin care i-a mărit atât de mult fracţiunea parlamentară.

Dacă ar declara alegerile lipsite de legitimitate, ar declara lipsit de legitimitate şi parlamentul rezultat în urma lor, în care este reprezentat şi PCFR, or PCFR nu are de fapt nicio altă platformă politică unde să fie prezent.

Ghennadi Ziuganov este până în măduva oaselor exponent al opoziţie sistemice, care joacă după reguli, şi el va urma aceste reguli în continuare.

În această constă şi problemă opoziţiei nesistemice, care azi apără nu voturile proprii, ci pe ale altora, şi din această cauza e nevoită să afişeze mult mai multe pretenţii faţă de aceste alegeri la care nu a participat, decît cei care au participat la ele şi ar fi fost prejudiciaţi de diversele nereguli.

Eu cred că protestele produc efecte reale, de tipul revoluţiilor protocalii, atunci când oamenii ieşiţi în stradă îşi apără propria victorie, când există acel efect, acea senzaţie a victoriei furate.

Acest efect nu există în cazul celor care ies azi în stradă, pentru că ei sunt foarte departe de opoziţia sistemică, pe care o acuză de conciliatorism, şi care le e profund străină.

Opoziţia sistemică nu participă la acţiunile stradale, ceea ce este, de asemenea, foarte relevant.

Astfel că, în realitate, în Rusia, distanţa dintre opoziţia sistemică şi cea nesistemtică e din ce în ce mai mare, iar hotarul care le desparte este recunoaşterea sau nerecunoaşterea legitimităţii parlamentului rezultat din alegeri.

Alexandr Beleavski: Duma de Stat are atribuţii reduse în domeniul politicii externe, care în Rusia este prerogativa preşedintelui. Totuşi, cum credeţi că noul raport de forţe în parlament va influenţa politica externă rusă?

Mihail Remizov: În ceea ce priveşte influenţa alegerilor asupra politicii externe a Rusiei, această este minimă, în sensul că toate fracţiunile parlamentare au abordări destul de apropiate în materie de politică externă.

Poate că cel mai important factor de conexiune între aceste alegeri şi problematica externă este recunoaşterea sau nerecunoaşterea lor de către liderii şi opinia publică din Occident.

Sigur, nu e vorba de posibilatatea ca parlamentul ce se va forma pe baza lor să nu fie recunoscut, ci de faptul că jucătorii externi pot să pună sub semnul întrebării legitimitaea alegerilor, ceea ce deja se întâmplă.

Aceasta crează, fără indoială o sursă de tensiuni politice externe, şi o anumită vulnerabilitate a Moscovei în plan politic extern.

De aceea, singurul punct de conexiune între procesul nostru electoral şi domeniul politic extern, este problema aprecierii legalităţii şi legitimităţii acestor alegeri de către observatorii internaţionali, opinia publică internţională şi politicienii occidentali.

Or, pe această linie, relaţiile se vor complica. Însă e foarte probabil, ca această criză în relaţiile cu Occidentul să-şi atingă vârful în perioada alegerilor prezidenţiale ce vor avea loc în Rusia în luna martie.

Dar, odată acest vârf depăşit, relaţiile se vor lega din nou, se vor redresa, iar toate cuvintele "rele” despre alegeri incorecte, vor fi uitate spre mulţumirea ambelor părţi.

Alexandr Beleavski: Cum va influenţa acest scrutin rezultattul alegerilor prezidenţiale din martie? În ce măsură scădarea popularităţii Rusiei Unite va afecta şansele lui, Vladimir Putin, care candidează din partea acestui partid şi este liderul lui, de a câştiga din primul tur?

Mihail Remizov: Candidatul Rusiei Unite la preşedinţie a obţinut întotdeuna mai multe voturi decât Rusia Unită în alegerile parlamentare, iar ratingul de încredere al lui Vladimir Putin este mai mare decât al partidului său, în timp ce ratingurile personale ale liderilor opoziţiei sunt mai mici decît ratingurile propriilor partide. Astfel că deocamdată, mai probabilă mi se pare o victorie a lui Vladimir Putin din primul tur.

Fără îndoială, însă, alegerile parlamentare sunt un motiv foarte serios pentru că oamenii care se vor ocupă de campania lui Vladimir Putin să se mobilizeze pentru a a "reseta” cumva relaţia acestuia cu alegătorii lui, astfel încât, cel mai probabil, Vladimir Putin se va distanţa de Rusia Unită, poate nu ostentativ, dar, totuşi, destul de vizibil.