Monopolul "impune ca medicamentele să fie un lux"
Interviu cu Thomas Pogge Winfried Menko, profesor la Universitatea Yale.
14 Mai 2012, 17:18
Profesorul Pogge este unul dintre cei mai cunoscuţi şi influenţi specialişti în filosofia moral-politică din lume, un teoretician de frunte în relaţiile internaţionale, contribuind decisiv la stabilirea domeniul dreptăţii globale ca un domeniu de cercetare fundamentală în filosofie morală şi politică.
Născut în 1953 în Germania, Thomas Pogge Winfried Menko a studiat sociologia la Universitatea din Hamburg.
În 1977 a plecat la Harvard, unde l-a întâlnit cu John Rawls, considerat de mulţi drept cel mai important filosof politic al secolului XX. Aici a obţinut un doctorat, sub coordonarea lui John Rawls.
Profesorul Pogge conduce o serie de comitete internaţionale care se ocupă cu problema sărăciei la nivel mondial, dezvoltarea umană, integritatea financiară etc.
Cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa, din partea Universităţii Bucureşti, profesorul Pogge a vizitat România timp de câteva zile reuşind să-şi facă timp pentru a acorda un interviu in exclusivitate postului Radio România Actualităţi.
Audio: Interviul cu Thomas Pogge, profesor la Universitatea Yale.
Temele principale ale acestui interviu tratează sistemul de sănătate şi moralitatea indusitrei farmaceutice in lumea intreagă.
Aţi scris despre nişte teme care v-au adus notoritetatea în mediul academic, despre dreptate globală, sărăcie în lume, credeţi că acestea sunt subiectele de mare interes ale zilelor noastre?
Thomas Pogge: Filosofii trebui să fie preocupaţi de temele cu bătaie lungă, pentru viitor, eu propun trei idei ce se evidenţiază ca fiind cele mai importante – Sărăcie, Drepturile omului şi sistemul de sănătate.
Temele sunt de ordin socio-economic, poate că ar părea paradoxal, dar lumea în care trăim e bogată, veniturile anuale calcutate pe glob s-ar încadra la o medie de 10.000 de dolari de persoană.
Este desigur doar o medie. Fiindcă mai mult de jumătatea oamenilor din lume supravieţuiesc cu o sumă infimă de aproxiamtiv 300 de euro, există cazuri chiar mai dure. Felul în care este distribuită bogăţia atrage atenţia unui gânditor.
Unul dintre aspectele care v-au evidenţiat printre gânditorii zilelor noastre e definiţia acordată drepturilor omului, mai mult decât niste obligaţii, mai mult decît simple obligatii ale statului. Deci ce inseamnă drepturile omului de fapt?
Thomas Pogge: Drepturile omului sunt în primă instanţă de ordin moral abia apoi sunt preluate de stat pentru a le acorda şi garanta.
Ca filosof sunt interesant de aspectul moral, fiindcă noi ca oameni trebuie să ne gândim că aceste drepturi trebuie respectate de o comunitate chiar dacă la un moment dat un stat decide abolirea lor.
Sub acest văl imaginar, domnule Pogge, credeţi că există şi instituţii sau reguli ale moralităţii care să asigure respectarea drepturilor?
Thomas Pogge: Nu, aveti dreptate până la urmă tot regulile clar stipulate în legi sau care asigură respectarea, dar trebuie să avem ca un fel de rezervă. Să fim siguri că oamenii trăiesc in această educaţie şi că orice s-ar intâmpla în lume fiecare om va avea parte de integritate şi demnitate.
Instituţiile sunt slabe, au nevoie de oameni care să creadă în ele şi să lupte indiferent de ce se întâmplă în jurul lor.
Ce exemplu mai bun se poate oferi, altul decât al României care a trăit sub regimul comunist şi sub Ceauşescu, aţi trăit exact cedarea unor instituţii care nu vă respectau drepturile, erau instiuţii aşa –zis legale, dar imorale. În acele momente cetăţenii au intervenit şi au produs schimbarea dorită impotriva acelor insitituţii.
Ce se intâmplă cu instituţiile unei ţări când morala nu funcţionează?
Thomas Pogge: Sigur că există o varietate de rezultate, poate fi vorba de o societate aflată sub opresiune, poate fi vorba de multe inegalităţi sociale cu oameni foarte bogaţi şi alţii extrem de săraci deveniţi aservitori, poate apărea corupţia sau să se ivească războiuri civile, criminalitate.
În relaţia dintre bogaţii lumii şi săracii lumii care sunt coordonatele care adâncesc această distanţă?
Thomas Pogge: Pe mine m-a interesat în mod deosebit sistemul medical şi aici am observat câteva dependenţe.
Sistemul actual de a produce şi vinde medicamente este unul nedrept, fiindcă marile companii propun clar cercetătorilor – dacă veţi inventa o formulă, veţi avea monopolul impreună cu noi asupra reţetei un timp de ani, în care vom putea mări preţul după bunul plac.
In această perioadă, săracii nu îşi permit cumpărarea medicamentelor, adesea fiindcă au un preţ chiar şi de 50 de ori mai mare decât costurile de producţie.
Ce se intâmplă de fapt în lume este că se exclud de la accesul la tratament prin medicamente 85% dintre oamenii planetei, fiindca nu pot, nu mai pot sau nu vor mai putea să îşi permită plata unor costuri atât de ridicate.
Ce defineşte raportul 10/90 studiat de dvs ?
Thomas Pogge: Raportul acesta evidenţiază o situaţie de fapt inistituită în lumea întreagă. Marile companii de cercetare cheltuiesc doar 10% din buget pentru bolile săracilor, care reprezintă 90 % din afecţiunile de pe glob.
Restul banilor se indreaptă către bolile numite ale bogaţilor, unde îşi permit să crească preţurile nemărginit. Principiile lor sunt în felul următor, cercetarea pentru medicamente de tratare a malariei nu sunt la fel de profitabile ca o cercetare pentru medicamente de slăbit.
Sectorul farmaceutic alocă, aşadar sume reduse pentru bolile grave ale lumii şi pentru a câştiga cât mai mult sacrifică bolnavii de pe glob.
Poate că sectorul farmaceutic ca nu e singurul domeniu în care se întâmplă astfel de situaţii. De ce judecata se face aici şi nu şi în alte domenii de afaceri?
Thomas Pogge: Fiindcă puţine sunt cazurile care să îmbine monopolul cu ideea de supraviţuire. Medicamentele se obţin pe puţini bani dar cu toate acestea se vând la preţuri uriaşe, de ce?
Fiindcă nimănui nu îi este permis să concureze pe această piaţă. Sunt o mulţime de companii care ar dori să producă diverse medicamente şi să le comercializeze la preţuri decente. Dar calea le este blocată, de acest monopol impus.
E o situaţie generalizată în lume?
Thomas Pogge: Da, se întâmplă în multe state ale lumii. Sistemul acesta este totuşi destul de recent, a fost introdus la mijlocul anilor 90 când s-au impus şi nişte acorduri comerciale stricte in cadrul Organizatiei mondiale a Comerţului (World Trade Organization).
De atunci toţi membrii sunt supusi unui regim clar, eu am observat in India, unde înainte de aceste acorduri se produceau medicamente generice, ieftine, fiindcă era o piaţă concurenţială. pe care şI le puteau permite pacienţii.
Pacienţii indieni aveau acces la medicamente la preţuri bune, apoi a venit schimbarea ca în multe alte state în curs de dezvoltare şi nu li s-a mai permis producerea medicamentelor generice.
Astfel că tratamentul se face pe baza medicamentelor aduse de marii producători, care impun ce preţuri vor, le-aş spune imorale fiindcă pe cele aduse pacienţii nu şi le pot permite, aşa că pur şi simplu îşi pun în pericol supravieţuirea.
Având in vedere experienţa dvs credeti că etica e importantă in lumea de astăzi, în relaţiile de afaceri?
Thomas Pogge: Este astăzi mai importabtă ca niciodată şi motivul este simplu, trăim intr-o lume în care suferinţa poate fi inlăturată aproape complet, acum 300-400 de ani nu se putea face nimic, Lumea nu era atat de dezvoltată sau bogată pentru a permite o viaţă decentă tuturor locuitorilor planetei.
Noi astăzi putem face în aşa fel ca fiecare fiinţă umană să ducă o viaţă demnă, aici etica e evident importantă.
Dar dacă noi suntem văzuţi drept clienţi si atât?
Thomas Pogge: Să nu uităm că suntem şi cetăţeni, ceea ce inseamnă că noi putem face regulile. Eu am propus companiilor farmaceutice o nouă strategie, de a primi bani în funcţie de impactul global asupra sănătaţiişi nu din urma monopolului practicat.
Astfel dacă prin medicamentul tău se tratează mulţi pacienţi, se salvează vieţI, primeşti o sumă importantă de bani ca un câştig, dar cu menţiunea că acele medicamente vor fi vândute la preţul de fabricaţie.
Un sistem de sanatate pe ce credeţi că ar trebui să se concentreze?
Thomas Pogge: Există trei idei centrale, în primul rând medicamentele de bază să fie disponibile tuturor oamenilor, costul lor care prin producţie este scăzut să nu fie ridicat peste limitele accesibilităţii.
Apoi e importantă cercetarea, iar bolile care cauzează cele mai multe victime să primească primordial si majoritar bani.
Vă rog să urmăriţi doar câtă atenţie se acordă cercetării legate de indepărtarea ridurilor, căderea părului, când ar trebui să fim pregătiţi cu cercetarea bolilor grave, care ameninţă existenţa umană pe planetă. In al treilea rând, trebuie să fim eficienţi in cheltuirea banilor, să investim in cercetare cât mai mult, pentru a face mai uşoară munca in spitale. Dacă vrem să nu cheltuim mult intr-un spital creează condiţiile pentru a nu avea bolnavi.
Există vreun stat in lume cu astfel de principii in sistemul de sanatate?
Thomas Pogge : Nu, nu există. Din contră in multe ţări se merge pe calea unor sisteme complet greşite, unde un medicament costă cam de 50 de ori mai mult decât producerea sa. Oriunde in lume accesul la tratament este limitat si foarte scump.
Apoi se invetează medicamente inutile, iar întregul sistem e disfunctional pentru că au loc certuri, judecăţi, se plătesc reclame scumpe care se cumulează în preţul final plătit de noi.
De ce trebuie să facem astfel de compromisuri? Sănătatea e un domeniu esenţial, nu ne putem juca şi nu ne putem gândi doar la profit. Un cetăţean trebuie să aibă şI dreptul de acces la sănătate, e cel mai firesc lucru şi totuşi observăm ca este un lux.
Aţi prezentat forurilor din SUA punctul dvs de vedere in legătură cu sistemul medical?
Thomas Pogge : Am incercat, dar şansele de a se realiza o schimbare nu sunt mari, presedintele Obama susţine introducerea asigurărilor de sănătate pentru cei care nu beneficiază de servicii medicale, un pas bun, dar nu cred că se va putea foarte curând şi uşor să se introducă un sistem cu medicamente si acces la sănătate ca cel propus de mine.
E greu să reuşesti in America o astfel de reformă, deşi mulţi s-au arătat preocupaţi de semnalele ridicate de mine, eu mai degrabă am aşteptări de la India şi Germania care fac deja primii paşi.